 Particularitățile pieței factorilor de producție.

 Piața funciară și renta.

 Piața capitalului și dobînda.

 Piața muncii și salariul.

 Pieți derivate de la piața bunurilor și
serviciilor,
 Pe aceste pieți se formiează prețurile la
factorii de producție,
 Pentru fiecare factor există piașa sa și prețul
său format țn urma intersecției cererii și a
ofertei,
 Elementele principale a acestor pieți sunt:
 1.cererea pentru factorul dat,
 2.oferta factorului respectiv,
 3.prețul de piață al factorului dat.
 Repartiția primară formează veniturile
factoriale sau primare:
 SALARIU-revine proprietarului forței de
muncă,
 PROFITUL-revine întreprinzătorului,în urma
utilizării factorului –abilitatea antreprenorială,
 DOBĂNDA-revine deșinătorului de capital
financiar,bănesc,
 RENTA –revine proprietarului de loturi de
pămînt.
 Completează procesul de repartiție prin
intervenția administrațiilor publice,prin
redistribuire care influențiază formarea noilor
forme de venit.
 Prelevări-inpozit pe venit,TVA,taxe vamale.
 Transferuri-
compensații,burse,îndemnizații,pensii e.t.c.
 Elemente de bază,
 Cererea pentru resursele naturale,

 Oferta de resurse naturale,

 Prețul la resursele naturale.

 PARTICULARITĂȚI:

 Limitarea,
 Raritatea,
 Irecuperabilitatea resurselor naturale.
 Cererea și oferta la:
 Terenurile agricole;
 Produsele agricole;
 Mărimea și evoluția rentei;
 Posibilitatea utilizării în alte scopuri pămîntul;
 Rata dobănzii;
 Fertilitatea terenurilor agricole.
 Renta-în sens restrăns,este venitul pentru dreptul
de utilizare a factorului natural:
 Renta- în sens larg,încasarea pentru cedarea
folosirei oricîrui factor a cărui ofertă este PERFECT
inelastică fașă de PREȚ.
 FORME ALE RENTEI.
 Renta funciară-venit însușit de proprietarul
pămîntului.
 -renta absolută,
 -renta diferențială;de monopol,de poziție și de
fertilitate;
 RENTA ECOOMICĂ-venit generat de factorul a cărui
ofertă în raport cu prețul este rigidă:renta
minieră,de construcție,a consumatorului.

Piaţa capitalurilor este un spaţiu economic în care se
întâlnesc cererea şi oferta de titluri de valoare
(valori mobiliare - acţiuni şi obligaţiuni);
reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-
cumpărare a activelor financiare pe termen mediu
şi lung.

Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este

reprezentat de diferite instrumente financiare, cele
mai cunoscute fiind acţiunile și obligaţiunile.
 Cererea de titluri provine de la agenţii economici
care doresc să economisească.
 Oferta provine de la agenţii economici care au
nevoie de finanţare.
 Deschisă
 Este o piață reglementată (o piață reglementată
este un sistem pentru tranzactionarea
instrumentelor financiare, administrată de un
operator de piață);
 Se tranzacționează valori mobiliare negociabile şi
transferabile
 Tranzacţionare intermediată (tranzacționarea
instrumentelor financiare se face prin intermediul
societăților de servicii de investiții financiare –
s.s.i.f.)
 PIAŢA DE CAPITAL =
ansamblu de relatii şi Emitenţi
Investitori mecanisme de
titluri

Instrumente Operatori
specifice specifici
 PARTICIPANŢII PE PIAŢA DE
Emitenţi CAPITAL
de Investitori
titluri

Intermediari

- agenţi economici, stat, - societăţi specializate - persoane fizice şi juridice

colectivităţi locale (brokeri, dealeri, traderi) - investitori individuali
-solicită resurse definitiv - deschid conturi clienţilor şi instituţionali
sau temporar în diverse - distribuţie primară şi * atitudine pasivă
scopuri secundară * atitudine activă
Din punct de vedere al producerii şi comercializării
valorilor mobiliare, piața de capital se împarte în:

- Piaţa primară: piața financiară pe care se

tranzacționează acțiuni și obligațiuni nou emise. În
acest fel, emitenţii obţin resurse financiare.

- Piaţa secundară: este piața financiară în care se

tranzacţionează între investitori acţiuni şi obligaţiuni
deja emise. Emitenţii nu obţin venituri şi nu sunt
direct implicaţi . În schimb, cei care își asumă riscul
câștigului/pierderii din această tranzacție sunt
investitorii.
Acţiunea este un titlu de valoare ce are următoarele trăsături:
 atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi
din capitalul firmei emitente;
 poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii,
numărul de identificare a titlului, valoarea nominală,
semnătura persoanei autorizate din partea firmei; elemente
de securitate pentru a împiedieca falsificarea;
 Deținătorul acțiunilor (acționarul):

are dreptul la dividende acordate din profitul acesteia;

are dreptul sa participe la luarea deciziilor, prin intermediul
Adunarii Generale a Actionarilor;
are dreptul la o cota-parte din sumele rezultate în urma unei
eventuale lichidari a firmei, proportional cu numarul de
actiuni detinute.
Obligatiunile sunt valori mobiliare care dau dreptul
deținătorului lor:
la primirea unei dobanzi regulate (cupon);
la rambursarea principalului la scadenta.
Detinatorii de obligatiuni sunt asimilati creditorilor
companiei emitente, spre deosebire de detinatorii de
actiuni (actionari) care sunt proprietari ai unei parti
din aceasta (in functie de detinere).

Obligatiunile pot fi emise atat de companii cat si de

autoritati statale (trezorerii, municipalitati, alte
autoritati), unele din acestea beneficiind de garantia
statului sau avand garantia acoperirii prin venituri
specifice ce se vor realiza de pe urma finantarii unor
proiecte.
Tipuri de operatiuni

Operaţiuni la termen presupun existenţa unui decalaj

în timp între încheierea tranzacţiei şi executarea
contractului stabilit:
Operaţiuni la vedere presupun realizarea schimbului:
- în momentul încheierii tranzacţiei sau cel mult 3 zile
lucrătoare;
- la cursul (prețul) și condițiile stabilite în momentul
încheierii tranzacției.
 MUNCA este activitatea conştientă, specific umană,
prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele
şi experienţa ajutându-se de instrumente
corespunzătoare (maşini, utilaje, dispozitive, aparate,
etc.) pentru producerea bunurilor şi prestarea
serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor
imediate şi de perspectivă.
 MUNCA este factorul de producţie activ şi determinant
al activităţii economice.
 Dezvoltarea economică se datorează progresului FACTORILOR
DE PRODUCŢIE, atât din punct de vedere CANTITATIV cât şi
CALITATIV.
 Dimensiunea CANTITATIVĂ a factorului muncă se referă la
volumul de muncă de o anumită natură prestat într-un proces
de producţie;
 volumul de muncă poate fi cuantificat în :
 numărul de ore de muncă;
 numărul locurilor de muncă;
 numărul lucrătorilor necesari, etc.
 Cantitativ, munca este dependentă de populaţie şi factorii
demografici.
 Dimensiunea CALITATIVĂ a factorului muncă se referă la:
 specializarea profesională a fiecărui prestator de muncă;
 gradul său de calificare;
 experienţa în producţie;
 nivelul său de productivitate, etc.
 CALIFICAREA POPULATIEI ÎN FUNCTIE DE
PARTICIPAREA LA ACTIVITATEA ECONOMICĂ

CATEGORII DE
POPULATIE

POPULATIE POPULATIE
ACTIVA INACTIVĂ

•Elevi
POPULATIE •Studenţi
OCUPATA ŞOMERI •Pensionari
•Copii
 PIATA MUNCII este un spaţiu economic în care se
încheie tranzacţii între deţinătorii de capital, în calitate
de CUMPĂRĂTORI (cerere) şi posesorii de forţă de
muncă, în calitate de VÂNZĂTORI (ofertă).
 Piaţa muncii se mai numeşte şi piaţa forţei de muncă.
 Piaţa muncii este piaţa care combină cererea şi oferta
de forţă de muncă pentru a determina rata de
remunerare şi alte condiţii de muncă pentru care atât
angajatorii cât şi persoanele aflate în căutarea unui
loc de muncă sunt pregătiţi să încheie un contract de
muncă.
 PIATA MUNCII

CERERE OFERTĂ
 Populaţia activă disponibilă compusă din
persoanele care exercită o profesie/ meserie
sau sunt în căutarea unui loc de muncă
formează resursele de forţă de muncă.

 “OMUL ESTE MAI MULT DECÂT O

SIMPLĂ MARFĂ”
( Paul Samuelson)
 CEREREA DE MUNCĂ este nevoia
salariată care se formează la un
moment dat în economia de piaţă.
 În cererea de muncă nu se includ
muncile realizate de persoane CEREREA
nesalarizate: elevi, studenţi, DE MUNCĂ
casnice.
 Cererea de muncă se exprimă prin
numărul de locuri de muncă.
 Partea de cerere a pieţei muncii
este reprezentată de:
 angajatorii existenţi şi
 viitorii angajatori ,
care ar dori să angajeze mai mult
personal sau alt personal ce va
lucra pentru ei în schimbul plăţilor
salariale şi/sau alte beneficii VIITORI
ANGAJATORI
acordate de angajatori: transport, ANGAJATORI
cazare, îngrijire medicală, plăţi în
natură.
 Partea de OFERTĂ a PIEŢEI
MUNCII este constituită
din toate PERSOANELE care
ar dori să muncească
pentru alte persoane,
întreprinderi, instituţii OFERTA
publice pentru a obţine în
schimb salarii şi alte
beneficii.
 Cuprinde tot potenţialul de
forţă de muncă:
 posturi existente şi locuri
de muncă ocupate de POSTURI
POSTURI şi
EXISTENTE,
lucrători sau funcţionari; Locuri de
locuri de muncă
 posturi şi locuri de muncă muncă ocupate
VACANTE
vacante.
 FURNIZORII
DE
MUNCĂ
MEMBRII
FAMILIILOR ANGAJATI
LUCRĂTORILOR SALARIATI
(NEPLĂTIŢI)

LUCRĂTORI
PE CONT ŞOMERI
PROPRIU
 Este determinată de:
 Cererea forţei de muncă rămâne neschimbată pe durate scurte de
timp ;
 Oferta de forţă de muncă se formează într-un timp îndelungat (
perioada lungă de studii);
 Mobilitatea forţei de muncă este relativ redusă;
 Confruntarea cererii cu oferta influenţează dinamica salarială.
 Piata muncii presupune negocierea permanentă între deţinătorii
ofertei de muncă şi cei ai cererii de muncă sub aspect:
 cantitativ,
 calitativ şi
 structural.
 Forţa de muncă se structurează pe vârste, gen, grade de calificare,
categorii socio-profesionale, zone geografice, oportunităţi de
ocupare.
 FACTORI
SOCIO-ECONOMICI
SI DEMOGRAFICI
PROGRESUL
DURATA MUNCII TEHNOLOGIC

PRODUCŢIA SI PRODUCTIVITATEA
CAPITALUL MUNCII

NIVELUL
DINAMICA
DE
DEMOGRAFICĂ
CALIFICARE
CARACTERISTICILE
CULTURALE ŞI
COMPORTAMENTALE
 FUNCŢIA FUNCŢIA
PRODUCTIVĂ SOCIALĂ

FUNCŢIA
FORMATIVĂ FUNCŢIA
SI DISTRIBUTIVĂ
EDUCATIVĂ
 VĂ DORESC SESIUNE
UȘOARĂ,REUȘITĂ și cu
SUCCES .
 CRĂCIN FERICIT!
 NU UITAȚI DE CEI APROPIAȚI ȘI
DRAGI!