Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poliomielita este o boală virală acută, transmisibilă, preponderent a copiilor, parţial eradicată,
care realizează cel mai des tablouri pseudo-gripale sau gastro-intestinale şi mai rar paralizii flasce, atrofii
musculare şi sechele motorii
Etiologie:
Virusul poliomielitic aparţine familiei Picornaviride (ARN), genul Enterovirus (+ echo, coxackie
A, B, alte enterovirusuri)
• II (Lansing), 20%
• III (Leon), 5%
Virusul cultivă pe linii celulare umane sau simiene, realizând un aspect citopatic caracteristic,
• Viremia: apare când virusul depăşeşte bariera locală (la finalul incubaţiei şi în cursul bolii
minore).
Sfârşeşte prin:
• Neutralizarea lui de către anticorpi circulanţi, globuline administrate
• Invazia SNC
Stadiul Neurologic
• doar în 0,5 – 10% din infecţii prin traversarea barierei hemato-encefalice sau mai rar pe calea cilindraxonilor.
• Se produce replicarea virală în special în neuronii motorii din coarnele anterioare ale măduvei
spinării (umflătura cervicală sau lombară), apoi în neuronii trunchiului cerebral şi centrii motorii
din cortex.
• Lezarea a 1/3 din neuronii unui grup motor determină pareze, lezarea a ½-3/4 din neuroni,
paralizie.
Boală minoră
Perioadă de latenţă
Boală majoră
• stadiu pre-paralitic
• stadiu paralitic
• stadiu de sechele
Tablou clinic
Aspect Variabil, între forme asimptomatice și forme cu paralizii severe sau deces
• forme inaparente (95%, puse în evidenţă prin izolarea virusului sau titrul Ac)
•febră + catar respirator sau digestiv (coriză, faringită, mialgii, anorexie, greaţă, vărsături ±
cefalee, iritabilitate, insomnie);
Durerea musculară, hiperestezie cutanată, exacerbată de mişcări, duce la adoptarea de poziţii antalgice
Perioada de sechele
10-15% din bolnavi rămân cu sechele după 3 ani de la boală
• paralizii definitive,
• atrofii musculare,
•deformaţii (picior varus equin, valgus, plat, balant, recurvatum),
• cifoze, lodoze, scolioze,
• deformaţii ale bazinului,
• opriri în dezvoltarea scheletului,
• scurtări ale membrului paralizat
Forme clinice:
•Ne-paralitice (majoritatea)
A.infecţia inaparentă : 95% din cazuri
B.forma abortivă (gripa de vară, diareea de vară)
C.forma meningeană
Forme clinice
Paralitice:
A.spinală (60%) : joasă (lombară), medie (toracică), înaltă (cervicală)
1.paralizii ale membrelor: topografie şi intensitate variabilă
2.paralizii ale trunchiului: tulburări de posturi, insuficienţă respiratorie „uscată”
3.paralizii ale gâtului, cefei, sternocleidomastoidienilor
B. forma bulbară: 2-25%
1.leziuni ale nervilor cranieni anteriori (3,4,5,6,7,8)
2.leziuni ale nervilor cranieni posteriori: (9, 10, 12) → tulburări de deglutiţie, masticaţie,
respiraţie (grave) – insuficienţa respiratorie „umedă”
3.lezarea centrului respirator: tulburări ritm respirator, apnee, sughiţ, tuse ineficientă
4.lezarea centrului circulator: tahicardie, hipotensiune, cianoză, transpiraţie, hipertermie
Forme clinice
Etiologic:
•izolarea virusului prin culturi pe medii celulare din:
• Exudat faringian (în prima săptămînă de boală)
• Materii fecale (timp de cel puţin 3 săpt)
• Sânge
• LCR (mai rar)
• teste serologice:
• RFC: comuni celor 3 subtipuri.
• Reacţia de neutralizare, specifică de tip, se menţin toată viaţa
Diagnostic diferenţial:
Boala minoră, stadiul preparalitic:
numeroase alte viroze respiratorii sau digestive, enterocolite
Forma paralitică:
• Neuroviroze paralitice determinate de alte enterovirusuri: ECHO, Coxackie A, B. Aceste forme sunt deobicei mai
puţin severe (slăbiciune musculară, pareze) şi nu sunt definitive.
• Mielite postinfecţioase: postrujeolă, postrubeolă
• Hemoragii, tumori, abcese cerebrale
• Scleroza multiplă, miastenia gravis
• Miozita, pseudoparalizia luetică
•Polinevrita toxică, inflamatorie (Guillan-Barre)
•fracturi, entorse, rupturi musculare, ligamentare, artrite, osteomielite
Prognostic:
Letalitate 4-10%, mai crescută în formele bulbare, cu insuficienţă respiratorie, la adulţi
Formele neparalitice se vindecă complet.
Formele paralitice: recuperează complet 50-55% din cazuri, 10-15% rămân cu paralizii severe.
Elemente de prognostic grav imediat:
•Hipertermia
•Tulburări circulatorii intense
•Ascensiunea paraliziilor spre bulb (sdr. Landry)
•Nistagmus
•Hemoragii digestive
•Tulburări de conştient
Tratament
Lipsa unui tratament etiologic antiviral.
Forme neparalitice (înainte de apariţia acestora):
• repaus la pat timp de 7-10 zile şi evitarea factorilor nocivi: efort fizic, injecţii i.m., traumatisme
• antiinflamatorii şi antialgice, vitamine, comprese calde pe zonele dureroase
Forme paralitice:
• repaus absolut la pat în primele 10-14 zile de la apariţia paraliziilor; sunt permise doar schimbările uşoare de
poziţie la fiecare 4 ore
• folosirea de saltele perfect orizontale, fără pernă, acoperire cu cearceafuri
• evitarea poziţiilor vicioase (săculeţi cu nisip, ghetuţe, planşetă în L)
• antialgice, vasodilatatoare (tolazolin), tranchilizante (diazepam)
• vitamine de grup B, anabolizante de sinteză pentru combaterea tulburărilor trofice şi a osteoporozei
După 14 zile de la debutul paraliziilor
Împachetări calde – modelul sorei Kenny: aplicarea pe tegumentul zonei paralizate a unor bucăţi de stofă subţire de
lână, înmuiate în apă caldă (45-500 C), acoperite de un material impermeabil şi o pătură. Schimbarea lor se face la
20-30 de minute, aplicându-se 6-8 împachetări dimineaţa şi tot atâtea după-amiază. Căldura umedă calmează
durerile provocate de spasmul muschilor antagonişti şi favorizează irigaţia musculară.
Kinetoterapie pasivă, activă
Izolare în spital 3 săptămâni de la apariţia paraliziilor (şi mai mult? 6 săpt-45 zile)
Vaccin cu virus omorât - VPI, 1955 – Salk
Avantaje Dezavantaje
o Conferă imunitate umorală eficientă o Necesare revaccinări repetate
o Absenţa virusului exclude apariţia mutanţilor virulenţi o Nu induce imunitate locală la nivelul intestinului
o Poate fi folosit la imunodeprimaţi o De 10 ori mai scump
o Nu este folosit în focare epidemice