Unirea Principatelor

Române
24 ianuarie 1859

Bran Larisa Simona

Clasa a X-a C
 Unirea
Principatelor
Române cunoscută
și ca Mica
Unire (Marea
Unire fiind cea de
la 1918) a avut loc
la jumătatea
secolului al XIX-lea
și reprezintă
unificarea vechilor
state Moldova și Ța
ra Românească.
 Generaţia care a
înfăptuit marele
ideal al Unirii din
1859 avea în frunte
înflăcăraţi patrioţi,
ca:

Mihail
Kogălniceanu
(n. 6 septembrie
1817, Iași – d. 20
iunie 1891, Paris)
Unirea este strâns legată de
personalitatea lui Alexandru
Ioan Cuza și de alegerea sa ca
domnitor al ambelor
principate la 5
ianuarie 1859 în Moldova și
la 24 ianuarie 1859 în Țara
Românească. Totuși, unirea a
fost un proces complex, bazat
pe puternica apropiere
culturală și economică între
cele două țări. Procesul a
început în 1848, odată cu
realizarea uniunii vamale
între Moldova și Țara
Românească.
Congresul de pace de la Paris ( 1856 )
Tratatul de pace de la Paris s-a semnat la 30 martie 1856
şi cuprindea şi prevederi referitoare la Principatele
Române:

 Convocarea unor Adunări ad-hoc care să fie formate

din reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale;
aceste adunări trebuiau să exprime dorinţele
românilor în legătură cu viitorul Principatelor;

 O comisie va cerceta dorinţele românilor exprimate

la adunările ad-hoc iar rezultatele vor fi înaintate
unei Conferinţe a marilor puteri care va elabora o
convenţie pentru organizarea Principatelor;

 Rusia ceda Moldovei partea de sud a Basarabiei unde

au fost organizate trei judeţe ( Cahul, Ismail, Bolgrad
);
 Adunările ad-hoc (1857)
Adunările ad-hoc au fost adunări convocate în 1857 în Țara
Românească și în Moldova, care trebuiau să se pronunțe
asupra organizării politice și sociale a țărilor române.
Adunările ad-hoc având caracter consultativ, erau alcătuite din
reprezentanți ai bisericii, marii
boierimi, burgheziei, țărănimii.
Divanul ad-hoc din Ţara Românească
 Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

În Moldova a fost ales în unanimitate, la 17 ianuarie

1859, liderul Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul
„Partidei Naționale”.
Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile
Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui
Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în
unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către
definitivarea Unirii Principatelor Române.
Theodor Aman - Proclamarea Unirii
 Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873)
Născut în Bârlad, Cuza a
aparținut clasei tradiționale de
boieri din Moldova, fiind
fiul ispravnicului Ioan Cuza și
al Sultanei, membră a
familiei Cozadini de
origini fanariote. Alexandru
primește o educație europeană,
devenind ofițer în armata
moldovenească și ajungând la
rangul de colonel. A avut un
frate, Dumitru, care a murit
tânăr într-un accident de călărie,
şi o soră, Sultana, căreia i-a
arătat o deosebită afecţiune.
 În 1834 pleacă la Paris şi în
anul următor trece examenul
de bacalaureat. La fel ca şi
Vasile Alecsandri, prietenul
său de o viaţă, se înscrie la
facultatea de medicină, o
părăseşte repede pentru că
nu putea suferi disecţiile
cadavrelor şi trece la drept,
dar nu termină nicio
facultate.
În 1839 revine în Moldova.
În 1844 s-a căsătorit cu Elena
Rosetti.
 La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la
24 ianuarie 1859, ca domn al Ţării Româneşti.

A fost silit să abdice la 11 februarie 1866, el înţelegând că –

pentru interesul suprem naţional – “numai un Principe străin,
după părerea mea, poate chezăşui viitorul României” ( din
scrisoarea sa către gen. N. Golescu )

Steagul Principatelor Unite

 Cuza şi-a petrecut restul vieţii în Germania, unde îşi va îngriji
sănătatea şubrezită. A murit în 1873, la Hotel “Europa” din
Heidenberg, în braţele Elenei Cuza.

Hotelul Europa
În acest hotel Cuza și-a trăit ultimele
Placa memorială de pe clădirea
zile.
hotelului Europa
A fost înmormântat
la moşia sa din
Ruginoasa ( Iaşi ).
În palatul domnesc
de aici îşi avea
reşedinţa de vară.

Dorinţa sa
testamentară,
exprimată pe patul
morţii, a fost
îndeplinită şi a fost
coborât în cripta
bisericii ( mai 1873
)
 În 1944, în timpul celui de-al
doilea război mondial, când
castelul lui Cuza de la
Ruginoasa a fost bombardat,
rămăşiţele pământeşti au fost
duse la Curtea de Argeş, iar
după aceea la biserica Trei
Ierarhi din Iaşi.

Ulterior s-au refăcut biserica şi

palatul
( azi Muzeu memorial de mare
prestigiu).
Al. I. Cuza şi Doamna Elena – pictură din
Biserica Domnească de la Ruginoasa