Viaţa

şi conflictul de
valori.
Aspecte bioetice
bioetica constituie "o nouă disciplină care combină
cunoaşterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane".

BIO-ETICA
bio - cunoaşterea biologică, ştiinţa sistemelor fiinţelor

etica -cunoaşterea sistemului valorilor umane

Bioetica a devenit o disciplină a eticii aplicate începând cu anii ’70, când
practicile medicale au început să se intereseze de o abordare morală a
problemelor specifice domeniului medical.

Astfel a devenit o cerință a avea o metodă prin care să se găsească soluții

la problemele morale, sau metode prin care să se poată evalua alegerile
morale ale personalului din domeniul medical.
„Noi avem o deosebită necesitate de Etica Pămîntului, Etica Naturii,
Etica populaţională, Etica consumului etc., dar ele sunt toate incluse în
Bioetică, deoarece
supravieţuirea ecosistemului în întregime este o verificare specifică a
Sistemului nostru de valori”

Obiectul bioeticii este studierea sistemică a naturii vii şi a comportamentului

uman în lumea valorilor şi principiilor morale. Bioetica este sinteza ştiinţelor
despre viaţă şi sănătatea umană şi are drept scop protejarea valorii vieţii în
toate aspectele ei. Ea este o ştiinţă despre supravieţuirea tuturor sistemelor
vii în viziunea eticii tradiţionale.
Nu doar Homo Sapiens dar
şi animalele, plantele,
toată natura vie se va
pomeni obiect de studiu al
bioeticii de pe poziţiile
moralei tradiţionale.

Supravieţuirea omului şi omenirii depinde de atitudinea noastră corectă faţă

de tot ce e viu. Privită sub acest aspect, bioetica iese din limita eticii
profesionale medicale şi se învecinează mai mult cu etica ecologică,
împreună cu care unindu-şi forţele trebuie să elucideze aspectul etico-
filosofic al problemelor viitorului omenirii şi al vieţii de pe Terră
Ideea principală a bioeticii
constă în faptul că valorile general-umane nu trebuie studiate separat de realitatea
biologică, deoarece omul rămîne totuşi parte a naturii, el
are nevoie de hrană sănătoasă, aer curat şi apă pură, precum şi de natură
sălbatică, fără de care este greu de imaginat o înaltă calitate a vieţii.
El nu poate trăi fără animale, păduri, rîuri, soluri care reprezintă nu doar resurse
ecologice, ci şi condiţia de bază pentru supravieţuire, de asigurare a sănă-
tăţii publice.
Problema enunţată devine mult mai acută astăzi, o dată cu
apariţia „cunoştinţelor periculoase”, care le posedă omul contemporan, cel
care a inventat diverse tehnologii biomedicale, biochimice, informatizate,
militare şi industriale, ce îi permit să intervină în cele mai adînci niveluri ale
vieţii, modificîndu-i radical atît modul de trăi, precum şi stilul de gîndire.
Definiție și câmp de acțiune
Etica = ramură a filosofiei care se ocupă cu studiul sistematic al moralei, adică al
principiilor de comportament - bun/rău, corect/incorect etc.

Bioetica = "morala vieţii" (de la bios, viaţă şi ethos, etică)

Bioetica (în sens larg) = Câmp de studiu ştiinţific sistematic care abordează
teoretic şi practic problemele morale generate de medicină şi ştiinţele vieţii
în raport cu omul şi relaţiile omului cu biosfera.

Bioetica (etica biomedicală) = Studiul valorilor etice şi morale din perspectiva

progreselor medicinii şi analiza controverselor etice ce apar în practica medicala
modernă.

Câmpul de acțiune al bioeticii cuprinde

problematica începutului şi sfârşitului vieţii
(avortul, eutanasia, sinuciderea asistată,
reproducerea asistată), manipularea
genetică, diagnosticul prenatal, clonarea,
terapia cu celule stem, handicapul,
experiențele pe oameni, transsexualitatea
etc.
.
Bioetica ca domeniu al ştiinţei are cîteva obiective principale:

─ să contribuie la supravieţuire a întregului ecosistem, a biosferei în special;

─ să protejeze valoarea vietăţii în genere, vieţii umane, sănătatea individuală

şi cea publică, în particular;

─ să îndrume opinia publică în cunoaşterea modalităţilor ce servesc la

îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la împiedicarea inhibiţiilor fizice, psihice, morale,
spirituale ale persoanei umane;

─ să reglementeze în mod legislativ atît cercetările biomedicale, practica ocrotirii

sănătăţii (mai ales domeniile transplantologiei, determinării momentului morţii,
limitele susţinerii vieţii bolnavilor incurabili, noilor tehnologii medicale ş.a.), cît şi
orişice activitate socială ce ţine de existenţa omenirii.
 Cele mai importante principii sunt:

- principiul respectului autonomiei( respectarea capacitații persoanei de a alege)

- principiul binefacerii(grija pentru binele persoanei în cauză)

- principiul nefacerii răului(evitarea cauzării raului)

- principiul dreptații(se referă la distribuția beneficiilor dar și costurilor în mod

echitabil)
Conflictul între bioetica umanist și cea creștină
Tehnologia a creat noi probleme etice. Inseminarea artificială, fecundarea in
vitro, mama surogat, transplantul și prelevarea de organe, manipularea genetică
și clonarea sunt, toate, realități medicale. Nu se mai pune problema dacă
acestea pot fi realizate, ci dacă ele trebuie realizate.
 Bioetica este apropiată la maximum de etica
şi deontologia profesională, fiind înaintată ca
fundamentare a moralei
medicului contemporan.

Medicul de astăzi deseori se află în faţa unor

dileme şi conflicte de conştiinţă, încît, în relaţieile
sale cu omul bolnav sau sănătos, conduita sa
trebuie să decurgă după valoarea respectului
absolut al fiinţei umane.

În sens îngust, bioetica este concentrată în jurul relaţiei “medic-pacient”.

Formarea personalităţii morale perfecte a unui medic este un proces

îndelungat, complex şi contradictoriu, deoarece în procesul evoluţiei sale
individuale profesionistul se ciocneşte nu numai cu valori morale, ci şi cu
opusul lor. Mai mult, ceea ce în unele condiţii istorice a fost bine, în împrejurări
schimbate se transformă în rău.
În ce cazuri se poate întîmpla ca un medic să se afle în faţa unei
dileme? Aduceţi exemple.
 JURĂMÎNTUL LUI HIPOCRAT (HIPOCRATIC)

Date personale
Născut anii 460 î.e.n. Kos, Grecia
Decedat 365 î.e.n. (94 de ani)
Ocupație medic, filozof, scriitor

Jurământul lui Hippocrate este un jurământ

care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic
în exercitarea profesiunii sale. Este atribuit lui
Hippocrate, medic din Grecia antică. Multe din
principiile acestui jurământ sunt și astăzi
valabile, ca păstrarea secretului profesional sau
interzicerea relațiilor intime cu pacienții. Altele
sunt subiecte controversate, cum ar fi
interzicerea avortului sau a eutanasiei.

Versiune antică Versiune modernă

Fără îndoială, Jurământul fundamentează moralitatea actului medical
pe principiul "beneficienţei şi nu al dăunării, deci al binelui pacientului,
principiu continuat de-a lungul secolelor. Deoarece medicul acţionează
pentru binele bolnavului, acesta fiind "ethos"-ul lui, ceea ce prescrie nu
ar avea nevoie de alte confirmări, nici măcar din partea pacientului.
 Cum credeţi, de ce a fost nevoie de
elaborarea acestui jurămînt?

Comparaţi ambele texte. Ce schimbări au fost făcute în varianta modernă?

De ce au fost necesare?

Există situaţii în care, după părerea dvs.,

un medic are dreptul să se abată de la
vreo regulă a jurămîntului? Dacă da,
aduceţi exemple de asemenea cazuri.

Jurămîntul lui Hipocrat se referă la medicii care tratează oameni.

Elaborează un jurămînt similar pentru veterinarii contemporani.
 Studiu de caz....

Au încălcat jurămîntul lui Hipocrat, provocînd moartea a 50 de pacienţi

Peste 400 de medici din regiunea indiană Rājasthan au fost arestaţi pentru
nesupravegherea pacienţilor. Arestările vin după ce mai mult de 50 de pacienţi au
decedat ca urmare a unei greve a medicilor din spitalele locale, începută
săptămîna trecută. Circa 24 000 de medici din spitalele publice, dispensare și
centre de asistenţă medicală primară, precum și medici rezidenţi sînt într-o grevă
continuă începută pe 21 decembrie curent. Cei mai mulţi dintre protestatari
solicită creșterea salariilor, restul doresc un post de muncă permanent.
Pentru a remedia situaţia și pentru a minimaliza impactul grevei, autorităţile din
Rājasthan solicită ajutorul spitalelor private și al celor militare, care nu participă la
proteste.
Ce prevederi ale jurămîntului lui Hipocrat au fost încălcate de medicii indieni?

Ce i-a făcut pe medici să-și neglijeze obligaţiile?

Cum credeţi că ar trebui pedepsiţi medicii care au provocat moartea pacienţilor
prin neglijare?

Se poate afi rma că medicii sînt unicii responsabili de moartea acestor pacienţi?
Ar trebui oare ca starea de grevă să fi e acceptată drept scuză a
comportamentului lor?

Cum ar trebui să procedeze medicul militar, dacă găsește pe cîmpul de luptă un

inamic rănit, care continuă să lupte? Iar dacă inamicul este neputincios și
inofensiv?
Elaborează un set de 5 reguli destinate medicilor în condiţii de război.
 În lume există o permanentă insuficienţă de organe donate, de aceea candidaţii
latransplanturi sînt înscriși în liste de așteptare.
În opinia dvs., care pacienţi trebuie să fi e prioritari în asemenea liste?

Dacă ar fi necesar să alegeţi între următoarele persoane, care așteaptă același

transplant de inimă, în ce ordine le-aţi aranja? Argumentaţi-vă decizia

Un tată a cinci copii, profesor, 36 de ani

O mamă a doi copii, pensionară, 77 de ani
O fetiţă de 10 ani
Un tată a trei copii, ministru, 60 de ani
Un băiat de 18 ani
O mamă solitară, medic, 25 de ani
Un copil orfan de 3 ani
Un pușcăriaș condamnat la închisoare pe viaţă, 24 de ani
p. 82 PRE -text

Raspundem la intrebari....

"Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care

iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului;
să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și,
în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un
apostol al moralei."