CURS I

ORGANIZAREA
ANATOMO-MOLECULARA
A MATERIEI VII

PROF. UNIV. DR. AUREL NECHITA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

GALATI
 COMPOZITIA CHIMICA A MATERIEI VII

Celula este unitatea de baza morfofunctionala si

genetica a organizarii materiei vii.
In alcatuirea celulei se disting structuri subcelulare
( organite ) care sunt alcatuite din macromolecule organice
iar acestea, la randul lor, sunt formate din elemente
chimice , aceleasi elemente chimice pe care le intalnim si in
materia lipsita de viata din mediul inconjurator.

In organismul uman se intalnesc doua tipuri de elemente

chimice :
- Macroelementele - in cantitati relativ mari
- Microelementele ( oligoelementele ) - in cantitati reduse
Macroelementele : carbonul, oxigenul, hidrogenul,
azotul, sulful, fosforul, calciul, clorul, sodiul, potasiul,
magneziul.
Oligoelementele : fierul, cuprul, manganul,iodul,
fluorul,zincul, cobaltul etc.
 - macroelemente
COMPUSI - oligoelemente
ANORGANICI - saruri minerale
- apa
COMPOZITIA
MATERIEI VII

- glucide,lipide,proteine
SUBSTANTE - vitamine
ORGANICE - enzime
- hormoni
Rolul fiziologic al macroelementelor
1. CARBONUL
- un organism de 70 Kg contine 12 – 14 kg de carbon
- se gaseste fie in combinatii organice ( cu : hidrogenul,
oxigenul sau cu : hidrogenul, oxigenul si azotul ) fie in
combinatii anorganice ( CO2 )
- CO2 este principalul catabolit, are posibilitatea de
hidratare rapida rezultand acidul carbonic care contribuie la
modificarea ph-ului ( organismul are o serie de substante
tampon apte pentru a neutraliza excesul de aciditate ).
- ca element tetravalent, carbonul participa la formarea
scheletului aciclic sau ciclic caracteristic substantelor
organice
- legaturile formate inmagazineaza mari cantitati de
energie care sunt eliberate si utilizate in diversele activitati
ale organismului in procesele de respiratie celulara.
2. OXIGENUL
- exista 44 kg de O2 intr-un organism de 70kg
- oxigenul se gaseste in aerul atmosferic in proportie de
21 %
- este preluat din aer de catre organism, transportat pe
cale sangina si utilizat imediat la nivelul tesuturilor.
- organismul nu are rezerve de oxigen ( se gaseste in
hemoglobina, dar, in lipsa unei surse, O2 se epuizeaza in 2-5
min )
- energia necesara mentinerii proceselor vitale isi are
originea in procesele oxidarii celulare. Oxigenul este
principalul acceptor al protonilor formand apa metabolica.
- absenta oxigenului atmosferic este incompatibila cu
viata.
- pe de alta parte, cand oxigenul se gaseste in exces, se
creaza o serie de produsi toxici = radicalii liberi , produsi de o
reducere incompleta a oxigenului.
3. HIDROGENUL

- continutul in hidrogen este de 7 kg pentru un organism cu

greutatea de 70 kg.
- acesta este asigurat printr-un aport continuu de apa si
substante organice reduse
- se produce in urma hidratarii CO2 si a disocierii H2CO3
- prin intermediul hidrogenului se realizeaza transferul de
electroni si formarea puntilor de hidrogen caracteristice
substantelor organice
- are rol in mentinerea echilibrului acido-bazic
- este implicat in sinteza HCl
- transporturile membranare se fac datorita schimburilor
ionice
4. AZOTUL

- reprezinta 14 % din greutatea organismului si se

gaseste intr-o proportie de 79 % in aerul atmosferic
- este introdus in organism sub forma combinatiilor
azotate organice
- azotul atmosferic este transformat in compusi azotati
de catre o serie de bacterii ce se gasesc in sol. Se
formeaza acizi aminati care dupa metabolizarea de
catre organismul animal sunt eliminati. Produsii de
metabolism sunt : ureea, acidul uric si amoniacul.
- participa la realizarea proteinelor si are rol structural
- participa de asemenea la formarea unor componente
glucidice ( hexozamina ) si a unor baze azotate (
purine, pirimidine ) indispensabile structurii si functiei
acizilor nucleici.
5. SULFUL

- reprezinta 0,65 % din greutate adica 450g la un

adult de 70kg
- sulfatii sunt preluati din sol de catre plante si
sunt transferati organismelor animale
- prezenta sa este indispensabila conditionand
formarea aminoacizilor cu sulf ( cisteina, metionina )
dar si a hormonilor de natura proteica
- creaza punti disulfidice ( - S – S - ) care confera
rigiditate polimerilor organici si asigura prin gruparile
SH structura tertiara a proteinelor
- este implicat in procesele de detoxifiere hepatica
prin sulfoconjugare
6. CALCIUL

- proportia de calciu din organismul uman este de 1,4 –

1,5% ( aproximativ 1 kg la 70 kg greutate , din care 400 mg in
sange si 600 mg in mediul extracelular : 200 mg in muschi si
400 mg in os )
- calciul din sange poate sa circule in forma ionizata
( calciul liber ) sau neionizata ( legat cu proteinele ) dar cel
care este determinant pt. efectul fiziologic este cel ionizat
- rolurile calciului :
- intra in structura osului
- contribuie la excitabilitatea membranara
( neurotransmisie )
- este factor de cuplare a excitatiei cu contractia
- intervine in activitatea pacemakerului cardiac
- in generarea potentialului de actiune cardiac
- participa la coagularea sangelui si a laptelui
- compartimentul de schimb de la nivelul osului mobilizeaza Ca
0,5 g/zi pe care il depune sau il scoate in functie de dominanta
hormonala.

- calcemia normala variaza in jur de 10mg /100ml iar scaderile

prin aport insuficient sau prin dezechilibre endocrine
( hipoparatiroidism) se insotesc de tulburari ale excitabilitatii
neuromusculare ( tetanie ) si ale homeostaziei osoase
( rahitism)

- Semnul ChvosteK : spasm al musculaturii faciale

declansat de percutia nervului facial imediat anterior de lobul
urechii si sub arcul zigomatic ( acesta este prezent in mod
normal la aproape 10 % din populatie )

- Semnul Trousseau: spasm carpal declansat de

intreruperea fluxului arterial spre antebrat timp de 3 – 5 min
7. FOSFORUL
- prezent in cantitate de 440 g la un organism de
70 kg
- asimilarea fosfatilor din sol este asigurata de
organismele vegetale
- rolul cel mai important consta in implicatia sa
majora impreuna cu calciul in echilibrul fosfo-calcic
mentinut constant de interventii hormonale endocrine,
conferind scheletului rigiditatea necesara
- este un important produs structural intrand in
alcatuirea fosfolipidelor si a fosfoproteinelor
componente capabile sa stocheze energie
- este constituient al sistemului tampon ( face
parte din sistemul tampon al fosfatilor ). Acesta
mentine echilibrul metabolic in organism in sensul ca
impiedica acumularea in exces de baze sau de acizi.
8. SODIUL

- cantitatea de sodiu din organism este de 55 g la 70 kg

- concentratiile sodiului :
- in sange : 135 – 140 mEq / L
- in celula : 10 – 37 mEq / L
- aceasta repartitie inegala, mentinuta prin permeabilitatea
selectiva a membranei si prin mecanismele de transport activ,
contribuie la aparitia potentialului de repaus transmembranar
- sodiul contribuie la mentinerea echilibrului hidro-
electrolitic si acido-bazic
- necesarul de sodiu zilnic variaza intre 3 – 5 g. O cantitate
mai mare sau mai mica atrage tulburari ale echilibrului osmotic
- aportul de sodiu se face prin sarea de bucatarie. Este
necesara o cantitate de 5 – 6 g / zi
- retentia de sodiu determina aparitia senzatiei de sete si a
edemelor, in timp ce pierderea exagerata de sodiu determina
astenie musculara, crampe, cefalee si varsaturi.
- sursele principale de sodiu din alimentatie sunt : sarea de
bucatarie, carnea, painea, laptele
- o serie de alimente aduc o contributie redusa de aport de sodiu
: dulciuri, orez, fainoase
- rolurile sodiului in organism sunt numeroase :
1. influentarea presiunii osmotice
2. influentarea miscarii apei in compartimentele din
organism
3. modificarea osmolaritatii plasmei ( unul din
factorii ce determina senzatia de sete )
4. implicatii patologice: hipertensiunea arteriala
( HTA )
5. implicat in echilibrul acido-bazic intrand in
constitutia bicarbonatilor
6. rol important in fenomenele membranare celulare
- excitabilitatea celulara
- permeabilitatea membranara
9. POTASIUL
- concentratia sa este mai mare in interiorul celulei decat in
afara ei : - in celula : 150 mEq / L
- in sange : 4,5 mEq / L
- necesarul zilnic de 3 g asigura mentinerea unei cantitati
totale de 180 g de potasiu in organism
- rolurile potasiului :
- participa la mentinerea potentialului de repaus
- asigura excitabilitatea celulara
- repolarizarea din timpul potentialului de actiune
- intervine in contractia musculara
- contribuie la valoarea presiunii osmotice

ureea glicemia
Osm = 2 ( Na ) + K + -------- + -------------
2,8 18
- intervine cu rol reglator si in sinteza de proteine,
glicogen etc.
10. CLORUL

- la un organism de 70 kg gasim 125 g de clor, cantitate

asigurata printr-un aport alimentar zilnic de 3 – 5 g.
- concentratia ionilor de clor
= in plasma : 103 mEq / L
= citoplasmatica : 4 mEq / L
- participa la mentinerea potentialului de repaus al
membranei si al echilibrului hidroosmotic
- la nivelul tesutului cardiac cresterea influxului de clor
contribuie la evolutia potentialului de actiune
11. MAGNEZIUL

- in organism, cantitatea normala de magneziu este de 35

g
- concentratia = in celula : 25 mEq / L
= in spatiul extracelular : 1,5 mEq / L
- rolurile magneziului :
- intervine in activarea enzimelor
- intervine in excitabilitatea celulara
- intervine in cele trei metabolisme : protidic, glucidic si
lipidic
- contribuie la mentinerea potasiului in celula
- intervine in metabolismul fosfo-calcic ( actioneaza
asemanator cu vitamina D )
Ionul de magneziu este factor :

- antistres
- antialergic
- antitoxic
- antianafilactic
- antiiflamator
- radioprotector
- stimulator al fagocitozei si al productiei de
anticorpi.
 Rolul fiziologic al oligoelementelor

Oligoelementele reprezinta mai putin de 0,1 % din

greutatea organismului si cu toate acestea ele joaca
un rol esential in desfasurarea unor procese vitale.
Prezenta lor conditioneaza functionarea majoritatii
sistemelor enzimatice iar lipsa acestor factori
determina tulburari grave cu consecinte uneori fatale
pentru organism.
 1. FIERUL
- in organismul uman exista 5 g de fier
- este constituient al hemoglobinei si are un rol foarte important
deoarece functia de transportator a oxigenului de catre
hemoglobina se datoreaza prezentei fierului in forma feroasa,
singura capabila sa fixeze labil oxigenul.
Etapele absorbtiei :
1. in lumen, fierul este pregatit pentru absorbtie ( transformat in
forma feroasa Fe2+)
2. in celula intestinala, fierul este mentinut sub forma de depozit
prin combinarea cu proteina apoferitina
3. in circulatie este transportat sub forma de transferina

- absenta fierului determina tulburari in special asupra

formarii elementelor seriei rosii
- este implicat in eliberarea energiei in lantul respirator (
citocromi )
- surse de fier in alimentatie : spanac, sfecla rosie, ficat, ou,
peste
2. IODUL

- se gaseste in plasma in concentratie de 4 – 10 µg / 100ml

- rolul sau cel mai important consta in participarea la
sinteza hormonilor tiroidieni
- in lipsa iodului apare gusa prin acumulare de hormoni
tiroidieni
- surse de iod : apa de mare, apa dulce, solul, nucile
3. FLUORUL

- element necesar fiziologiei dintilor si a oaselor, depozitat

in dentina si in os, este cunoscut mai ales datorita rolului sau
in preventia cariei dentare
- florul este introdus in organism prin apa potabila si prin
alimente
- in sange se gaseste in concentratie de 100 – 200 µg / dl
- in absenta fluorului, se produce osteoporoza iar smaltul
dentar devine rugos, fara luciu si patat cu pete maronii
- prezenta in exces determina scaderea apetitului si
calcificari la nivelul oaselor bazinului sau membrelor
4. ZINCUL

- concentratia plasmatica a zincului este de 0,5 – 1 mg / dl

asigurata printr-un aport alimentar zilnic de 10 – 15 mg
- in organismul uman exista o bogatie de zinc mai ales la
nivelul tegumentelor dar si in ochi ( coroida, iris ), muschi,
sperma
- zincul patrunde in organism unde este absorbit mai putin
la nivel gastric si mai mult la nivel intestinal ( duoden si
portiunea initiala a intestinului gros )
- absorbtia maxima se face in prima ora dupa masa
Rolurile zincului :

- are actiune enzimatica activand multe enzime

( monoaminooxidaze – MAO, anhidraza
carbonica, alcool-dehidrogenaza)
- rol in fenomenele reparatorii ale plagilor si
arsurilor
- rol in reproducere, alaptare
- rol endocrin, intra in constitutia insulinei
- intervine in sinteza proteica
- rol in cresterea organismului
- implicat in raspunsul organismului la stres
5. CUPRUL

- concentratia cuprului in sange este de 92 –

123 µg / dl
- forma circulanta este ceruloplasmina
- faciliteaza absorbtia si utilizarea fierului
participand si la procesele de transport si
utilizare energoeliberatoare a oxigenului
-este un compus antiperoxidant care protejeaza
organismul de actiunea peroxizilor eliberati de
fagocite
6. COBALTUL

- participa la sinteza vitaminei B12 cu rol in

hematopoeza
- alte roluri : neurotroficitate, crestere si
regenerare tisulara
- surse alimentare : carnea rumegatoarelor,
berea
- in cantitate crescuta, predispune la aparitia
cardiomiopatiei
7. MANGANUL

-prezent in concentratie de 4 µg / dl in
sange
- favorizeaza utilizarea vitaminei B12
- in cantitate crescuta provoaca
leziuni neuronale cu tulburari motorii
de tip extrapiramidal si nevrite
periferice
 Rolul fiziologic al substantelor
organice
1. PROTEINELE
- sunt considerate principalii constituienti ai materiei vii si
sunt formate din aminoacizi cuplati In secvente diferite si cu
grade diferite de complexitate
- au rol structural important pentru ca intra in constitutia
membranelor si a aproape tuturor structurilor organice. Intra in
componenta umorilor ( cu exceptia bilei si urinei )
- au rol energetic ( 1g proteine = 4,1 kcal )
- participa la constituirea unor sisteme tampon intervenind
in mentinerea echilibrului acido-bazic
- au un rol deosebit de important in procesele de crestere
si dezvoltare. Metabolismul proteic este cel mai intens in viata
intrauterina. Exista o proteina ( α1globulina ) care in viata
intrauterina este prezenta in procent de 10 % iar dupa nastere
prezenta ei are semnificatia unui un proces neoplazic.
Structura proteinelor

- proteinele au specificitate de specie, de individ, de organism

data de structura primara si de organizarea secventiala
- structura primara este foarte stabila, se realizeaza prin
legaturi covalente. Ruptura lanturilor polipeptidice se realizeaza
pe cale enzimatica

- structura secundara se realizeaza prin legaturi

electrostatice care se stabilesc in diferite portiuni ale lantului
polipeptidic. Sunt mai putin stabile decat cele primare. Sunt tot
timpul desfacute si refacute

- structura tertiara - aranjarea spatiala

- structura cuaternara - legaturi de tipul puntilor de

hidrogen, puntilor ionice, legaturi cu sulf etc.
Proprietatile fizico-chimice ale proteinelor

1 - au capacitate mare de hidratare care se datoreaza

structurii lor ( grupari polare ) si proprietatii apei de a actiona
ca dipol. Presiunea coloidosmotica a compartimentului
lichidian in care se afla proteinele reprezinta un important
factor de directionare a apei intre diversele compartimente ale
mediului intern
2 - caracterul amfoter , datorat prezentei simultane a
gruparilor aminice si carboxilice le face sa se comporte ca acizi
in medii alcaline si ca baze in medii acide. Acest fapt explica
participarea proteinelor ca sisteme tampon in echilibrul acido-
bazic
3 – solubilitate diferita : albuminele sunt hidrosolubile si
au rol in transportul altor substante si in mentinerea presiunii
osmotice. Globulinele sunt solubile doar in solutii alcaline.
Proteinele fibrilare sunt insolubile
4 – greutatea moleculara mare care le impiedica sa
traverseze pasiv membranele celulare si joaca rol deosebit in
schimburile hidro-electrolitice dintre diversele compartimente
ale organismului.
Proteinele plasmatice

Sunt un grup de substanţe ce diferă atat structural cât

şi funcţional, având o concentraţie de 6-8 g/100ml.

Toate proteinele plasmatice au o formă

globulară.Unele proteine sunt simple, neconjugate cum
este cazul albuminei, altele au o structură complexă şi sunt
conjugate cum este cazul lipoproteinelor sau a
glicoproteinelor.

Aproape jumătate sau chiar mai mult din proteinele

plasmatice sunt reprezentate de albumină.
Albumina

Este o moleculă relativ mică (67.000 daltoni) având o

concentraţie de 40 g/litru. Ea este produsă în ficat si
metabolizată în ficat, rinichi şi peretele intestinal. Albumina
are o semiviaţă de 20 de zile.Zilnic este sintetizată şi distrusă
o cantitate de 13 grame de albumină.

Rolul principal al albuminei este de transport a unei mari

varietăţi de substanţe.

Albumina transportă bilirubina, acizii graşi liberi,

cortizonul, hormonul tiroidian si Ca++. De asemeni, albumina
transportă medicamente cu caracter acid, cum sunt bunăoară
barbituricele.
Albumina are o contribuţie majoră în realizarea presiunii
oncotice, parte a presiunii osmotice ce dirijează transferul
apei între diversele compartimente (membranele biologice
fiind permeabile pentru apă).
Clasificarea proteinelor

- albumine
- globuline
Holoproteine - histone
- protamine

- scleroproteine ( in structura cheratinei )

- fosfoproteine ( cazeina )
- glicoproteine( transferina, ceruloplasmina )
Heteroproteine - lipoproteine ( in constitutia membranelor )
- cromoproteine( hemoglobina, citocromii )
- nucleoproteine( implicate in transportul
caracterelor ereditare )
 Proteinele strabat sau nu membranele celulare. Acest lucru
are o importanta deosebita in formarea potentialului
membranar de repaus.
Proteinele din celula nu pot strabate membrana spre
exterior. Repartitia se face inegal de o parte si de alta a
membranei.
2. GLUCIDELE

- sunt metabolizate fara acumulare de produsi intermediari

si sunt folosite ca materie energetica pentru organism
- 1 g glucide = 4,1 kcal
- sunt aduse prin alimentatie sub diferite forme, ajung la
nivelul tubului digestiv unde sunt transformate in compusi
capabili sa intre in sange.
- o data absorbite la nivelul tubului digestiv se indreapta
spre ficat unde formeaza glicogenul = sursa importanta de
glucide a organismului.
- la nivelul ficatului se depoziteaza atat glucidele alimentare
cat si cele formate prin gluconeogeneza
- din glicogen, atunci cand organismul are nevoie, se
elibereaza glucoza
- majoritatea glucozei este oxidata in vederea obtinerii
energiei necesare functiilor vitale
Oxidarea glucozei se desfasoara in doua etape succesive :

1. etapa anaeroba - in care se formeaza acidul piruvic sau

acidul lactic ( produsul final al glicolizei anaerobe ). Daca celula
nu primeste oxigen acidul lactic se acumuleaza si provoaca
acidoza

2. etapa aeroba – care nu se poate desfasura in absenta

oxigenului ( este formata din ciclul Krebs al acizilor
tricarboxilici). Se ajunge la transformarea finala a glucozei in
CO2 si H2O, cu eliberarea unor mari cantitati de energie
stocata in ATP.

Sediul glicolizei anaerobe este citoplasma celulei iar al celei

aerobe il constituie mitocondriile.

Glucoza poate fi convertita intr-o serie de metaboliti cum ar

fi : acizii grasi si glicerolul, aminoacizii si alte hidrocarbonate –
pentoza, galactoza.
Clasificarea glucidelor

I . OZE
1 . Trioze : aldehida glicerica, dihidroxiacetona
2. Pentoze : riboza, dezoxiriboza
- glucoza
3. Hexoze : - galactoza
- fructoza
4. Derivati : acizi uronici

II . OZIDE
1. Oligozide : maltoza, lactoza, zaharoza

2. Poliozide : amidon, celuloza, glicogen

3. LIPIDELE
- sunt esteri ai polialcoolilor cu acizi grasi
- reprezinta “combustibilul” de rezerva (repartizat in tesutul
celular subcutanat, in jurul unor organe) care se mobilizeaza in
starile de inanitie ------ 1g lipide = 9,2 kcal
- sunt de doua feluri
1. de constitutie – intra in structuri si nu variaza cu
alimentatia
2. de circulatie – dau valoarea lipemiei ( 6 – 8 g ‰ )
- au in primul rand rol energetic dar sunt implicate si in:
- permeabilitatea membranara (substante
liposolubile)
- protectia impotriva formarii de radicali liberi
- formarea acizilor biliari si intra in constitutia unor
hormoni sterolici
Clasificarea lipidelor :

- gliceride = trigliceride
Lipide simple - ceride = ceara
- steride = colesterolul

- fosfatide ( lecitine, cefaline,

sfingomielina)
Lipide complexe - glicolipide ( cerebrozide )

- lipoproteine