DIAGNOSTICUL CITOGENETIC

PRIN CARIOTIPARE
 Surse de celule pentru cariotip

TEORETIC: Orice celulă cu nucleu

(PRACTIC: cele rezistente la culturi in vitro)

 pentru adulţi: celulele albe din sânge,

celule canceroase
(din măduva osoasă / leucemii – cromozomul Philadephia / LMC )

 celule fetale
 Solicitarea cariotipului

 Anomalii cromozomiale în istoricul familiei

 În caz de infertilitate

 La vârste înaintate ale părinţilor

 Pentru nou-născuţi cu dismorfisme

 Pentru membrii unei populaţii expuse la factori

de mediu cu potenţial mutagen (radiaţii, factori chimici)

 Informaţii oferite de cariotip

 Aberaţii numerice
- care afectează întregul set haploid
POLIPLOIDII ( exemplu: 3n = triploidie)
- care afectează perechea de cromozomi omologi
ANEUPLOIDII trisomii (cromozom în plus)
monosomii (cromozom în minus)
 Aberaţii de structură care implică secvenţe mari de
nucleotide
(deleţii, duplicaţii, inversii, translocaţii, circularizări, situsuri fragile)
Cariotipul fetal

METODE INVAZIVE
1. Amniocenteză
2. Biopsie de
vilozităţi coriale
3. Sânge fetal

MET. NEINVAZIVĂ
Sortarea
celulor fetale
din sângele matern
 PRINCIPIUL
DIAGNOSTICULUI PRENATAL

CARIOTIPUL ESTE DETERMINAT ÎN MOMENTUL CONCEPŢIEI,

MITOZA COPIAZĂ FIDEL ACEST GENOM ÎN TOATE ŢESUTURILE,

ATÂT ÎN ŢESUTUL FETAL

CÂT ŞI ÎN ŢESUTURILE EXTRAEMBRIONALE (CORION, AMNION,ETC)

AMNIOCENTEZA
1956 – identificarea sexului fetal
1967 – diagnosticul bolilor genetice în trimestrul al II-lea de sarcină
(hemoglobinopatii: anemia falciformă şi thalasemia)
Perfecţionarea ulterioară a tehnicilor a permis diagnosticul prenatal
al cromozomopatiilor, prin stabilirea cariotipului fetal.

Constă în puncţionarea
cavităţii amniotice
pe cale abdominală,
sub ghidaj ecografic,
cu prelevarea lichidului
amniotic de analizat
 AMNIOCENTEZA
- INDICAŢII
 Vârsta mamei peste 35 de ani
 Antecedent personal de naştere a unui copil cu aneuploidie
 Anomalie genetică în antecedentele familiale
 Anomalie cromozomială la unul din părinţi
 Semne de apel ecografic
 Screening seric în zona de risc crescut
 La dorinţa progenitorilor
 La sarcini obţinute după tehnici de procreere asistată
medical: fecundaţie in vitro (FIV), injecţie intracitoplasmatică
cu sperma partenerului (ICSI)
AMNIOCENTEZA
- CONTRAINDICAŢII

 Vizualizarea, pe traiectul acului de puncţie,

a unei mase digestive, a vezicii urinare sau
a unui fibrom
 Vizualizarea dificilă a cavităţii amniotice
(exemplu: obezitate)
 Paciente infectate cu virusul HIV, hepatită B
sau C (risc de contaminare fetală)
 Infecţii de diferite etiologii (dificultăţi în
efectuarea culturilor, creşterea riscului de
avort spontan)
 AMNIOCENTEZA
- MOMENT OPTIM DE PRELEVARE
A LICHIDULUI AMNIOTIC

 Între 15 – 18 săptămâni de amenoree

 Înainte de 13 săptămâni (amniocenteza precoce)

EXPUNERE LA AVORTURI
ŞI DEFORMĂRI ALE MEMBRELOR INFERIOARE
 În orice moment al sarcinii, cu riscul de a nu
obţine celule în diviziune (după 26 de săptămâni
celulele fetale cresc foarte greu în culturi)
AMNIOCENTEZA

 DIMENSIUNEA PROBEI
- la 15 săptămâni: 20 ml de lichid,
în 2 probe egale
- la 12 – 14 săptămâni: până în 10 ml,
în 2 probe egale
 TRANSPORT

- în tuburi de centrifugă sterile, conice

- la distanţă: NU SE AMBALEAZĂ ÎN GHEAŢĂ!
 AMNIOCENTEZA
- RISCURI ŞI COMPLICAŢII
 Eşecul puncţiei – rar
uter fibromatos, paciente obeze, operator neexperimentat (20 % din cazuri, anii ’80)
 Risc de avort spontan şi pierdere fetală, consecutive manevrei
moarte fetală in utero sau avort spontan în primele 2 săptămâni postpuncţie
(până în 1.7 %); riscul creşte la gravidele peste 35 de ani, în cazul puncţiei
transplacentare, al sângerărilor din primul trimestru de sarcină şi al sarcinilor
gemelare)
 Risc de metroragii post-puncţie, cu continuarea sarcinii
 Rănirea fătului
Zgărieturi, hematoame, leziuni oculare sau cerebrale
 Pierdere de lichid amniotic – risc de pierdere fetală 40%!
 Infecţii materno-fetale
 Traume materne
lezarea arterei epigastrice, hematom de perete, plagă de vezică urinară sau
digestivă
BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE
(VILI CORIONICI, TROFOBLAŞTI)
CVS (Chorionic Villus Sampling)

Constă în prelevarea,
pe cale transabdominală
sau transcervicală,
a vilozităţilor coriale
cu aspect caracteristic
de anemone de mare
la examenul cu lupa binoculară
Alegerea căii de abord este
funcţie de poziţia placentei
(transcervical pt. placentă jos
inserată sau uter retrovers)
Implantarea
 Vilii corionici
(funcţie de formare a placentei)
 BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE
- CONTRAINDICAŢII

o Pentru calea abdominală, contraindicaţiile amniocentezei

(obezitate, infecţii virale sau bacteriene, cu efect asupra
embrionului sau asupra dezvoltării celulare în cultură)
o Pentru calea transcervicală:
- infecţii cervico-vaginale
- sarcina la o pacientă purtătoare de sterilet
- malformaţii uterine
- fibrom uterin
- canal cervical inaccesibil
 BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE

 MOMENT OPTIM DE PRELEVARE

- între săptămânile 10 – 12
 DIMENSIUNEA PROBEI

- cel puţin 10 g vili (5 – 30 mg trofoblast)

 TRANSPORT

- în mediu heparinat (contaminare cu sânge matern),

cu antibiotice (prevenirea infecţiei cu flora vaginală)
 CARIOTIPUL SE EXECUTĂ DIRECT DIN CELULE
(rezultatul în 2-3 zile)
 BIOPSIA DE VILOZITĂŢI CORIALE
- RISCURI ŞI LIMITĂRI
 Metroragii
30 % pentru calea transvaginală
 Corioamniotita
profilaxie cu antibiotice, preoperator
 Ruptura precoce a membranelor (consecinţa
traumatismului mecanic al corionului)
 Avort spontan postmanevră
1 – 2 % din cazuri, 6% pentru operator debutant; riscul creşte cu vârsta
mamei (peste 37 ani) şi în sarcinile multiple
 Rănirea fătului
 Infecţii materno-fetale
 Traume materne
 MOZAICISMUL CROMOZOMIAL ( diferenţe între
cariotipul vilar şi cel embrionic)
SÂNGE FETAL

 Se obţine prin:
- puncţionarea venei ombilicale la nivelul
cordonului ombilical (cordocenteza)
- puncţionarea venei intrahepatice
- puncţie intracardiacă
sub ghidaj ecografic.
 DIMENSIUNEA PROBEI: 1 – 3 ml
 MOMENT OPTIM DE PRELEVARE
- după săptămâna a 18 - a
 SÂNGE FETAL

o CONTRAINDICAŢII
- obezitate maternă
- vizualizare dificilă a cordonului ombilical
- uter polifibromatos

o RISCURI
- moarte fetală in utero, avort sau naştere prematură (1 – 5 %)
- eşecul manevrei
- bradicardie fetală cu retracţia cordonului
( 9 % din cazuri, se injectează atropină)
- complicaţii la locul puncţiei (hemoragie, tromboză)
- corioamniotită
SORTAREA CELULELOR FETALE DIN
SÂNGELE MATERN

1957: o femeie insărcinată moare ca urmare a obstrucţiei unui vas

pulmonar cu celule aparţinând fătului
La 70% din femeile insărcinate, celulele fetale trec de bariera materno-
fetală şi intră în circulaţia maternă. Prin tehnici citogenetice (cariotip,
colorare cu quinacrină) a fost evidenţiat cromozomul Y în celulele din
sângele matern.

 METODĂ NEINVAZIVĂ
- anularea riscului de pierdere a sarcinii
 SORTAREA CELULELOR FETALE
DIN SÂNGELE MATERN
FACS
PRINCIPIUL METODEI : separarea celulelor
în funcţie de antigenii de suprafaţă

FACS = Fluorescence-activated cell sorting

Celulele sunt marcate cu anticorpi de suprafaţă
fluorescenţi şi apoi separate în baza diferenţelor
date de
- intensitatea semnalului fluorescent
- dimensiunea celulelor
- viabilitatea celulară
SORTAREA CELULELOR FETALE DIN
SÂNGELE MATERN

PRINCIPIUL METODEI : separarea celulelor

în funcţie de antigenii de suprafaţă

MACS = Magnetic-activated cell sorting

Amestecul de celule se pune în contact cu
sfere magnetice cu anticorpi ataşaţi pe
suprafaţă. În baza reacţiei antigen-
anticorp, celulele care au antigenii specifici
sunt reţinute pe o coloană magnetică,
celelalte trecând liber prin coloană.
PENTRU SAPTAMANA VIITOARE

LAPTOP-URI???