Etica Virtuţii

Cartea a II-a
BINE FERICIRE

TOTUL OMUL
 FERICIREA UMANĂ
plăcerea, prosperitatea, faima,
sănătatea, bogăţia
FERICIREA
Starea la care omul ajunge ca şi
consecinţă a realizării naturii sale
umane, în cea ce acesta are mai bun
Fericirea poate fi atinsă
prin preocuparea omului,
prin tot ceea ce face
pentru autodesăvârşire
Dispoziţia nativă care ne
face să adoptăm cea mai
bună conduită posibilă în
vederea autorealizării este
în viziunea filosofului antic
– virtutea
 VIRTUŢI

ETICE DIANOETICE
 Virtuţile etice
Sunt trăsături caracteriale (temperamentale)
dobândite în timp, relevate habitual prin
lupta cu tendinţele extreme, fiind totodată
dispoziții de a acționa complex.
Altfel spus, devenim virtuoşi din punct de VS.
vedere moral dacă reuşim să evităm
extremele în comportare. Orice extremă
comportamentală, aristotelic vorbind, este
un viciu, ce se poate naşte atât din exces,
cât şi din deficienţă.
 • curaj
virtuţi etice • dreptate

• moderaţie
virtuţi etice • generozitate

• prietenie
virtuţi etice • prudenţă
 Virtuţile dianoetice
Sunt virtuţi intelectuale rod al experienţei cognitive, fiind necesare
pentru a înțelege ce sunt virtuțile, cum le putem dobândi, de ce sunt
importante
ÎNŢELEPCIUNEA PRUDENŢA
Virtute intelectuală teoretică, Este numită şi înţelepciune
capacitatea intelectuală de a analiza
scopurile, de a opta pentru cele
practică sau ştiinţa născută din
potrivite situaţiei particulare şi experienţa de viaţă de a judeca
necesităţilor sau aspiraţiilor ce este bune sau rău, ce este
deliberatorului, de a determina dezirabil sau ce este evitabil
mijloacele adecvate pentru realizarea pentru fiinţa umană.
scopurilor propuse, efectele cărora la
Aristotel converg spre fericire.
 Prin urmare virtutea atât în aurea mediocritas
plan etic cât şi dianoitic poate fi
înţeleasă ca o dispoziţie care ne
calea de mijloc:
face să adaptăm conduita cea
mai bună posibilă, un mijloc ce • prea mult: nesăbuinţă
ne arată calea dreaptă a
gândului şi faptei. curaj • prea puţin: laşitate
Pentru a fi virtuos, Aristotel
consideră că este necesar să • prea mult: severitate
avem și ceea ce el numește dreptate • prea puţin: toleranţă
înțelepciune morală sau calea
de mijloc
Pentru a fi o persoană virtuoasă
trebuie să:
a) detectezi situațiile în care
trebuie să acționezi într-un
anumit fel
b) să ai atitudinea potrivită
c) să ai emoțiile potrivite
d) să acționezi pentru motivele
portivite
Dat fiind toate aceste condiții, putem
spune că o acțiune este corectă moral
în contextul C dacă și numai dacă este
acțiunea pe care o persoană virtuoasă
ar face-o în acel context.