Tema: “Tratamentul

edentației parțiale cu
punți dentare cu
extensie”

S1502
Specific pentru puntea cu extensie este situarea elementelor de
agregare pe o singură parte a corpului de punte,deci corpul de
punte nu are la ambele extremități elemente de agregare.

Puntea cu extensie poate fi realizată atît prin metoda clasică, cît

și prin metoda contemporană.

După poziția corpului de punte față de elementele de agregare

deosebim:
*punte cu extensie mezială- cînd corpul de punte este situat
mezial față de elementele de agregare
*punte cu extensie distală-cînd corpul de punte este situat distal
față de elementele de agregare
 După materialul din care sunt realizate:
 punți metalice
 punți nemetalice ( fizionomice) acrilice sau ceramice
 punți fixe : metalo-acrilice, metalo-ceramice.
După aspectul fizionomic :
 punți nefizionomice ;
 punți fizionomice;
 punți parțial- fizionomice.
După raportul corpului de punte cu creasta alveolară:
 corp de punte cu raport în șa;
 corp de punte cu raport în semișa;
 corp de punte cu raport tangent linear la maxilar;
 corp de punte cu raport tangent linear la mandibula;
 corp de punte cu raport punctiform;
 corp de punte suspendat.
Indicații pentru realizarea punților dentare cu extensie:
1. Mezială
*absența incisivului- corpul de punte fiind fixat pe doi dinți
stîlpi,caninul și primul premolar
*absența primului premolar-ca dinți stîlpi se vor folosindu-se al
doilea premolar și primul molar.În așa situație suparafața ocluzală
a extensiei (pentru primul premolar) trebuie să prezinte relieful
natural al dintelui absent cu cei doi cuspizi,șanțuri,fosete,pante.
Nu se recomandă extensia ce are margine incizală (canin) în locul
suprafeței ocluzale,deoarece va acționa ca un plan inclinat nociv.
2. Distală
*cînd este necesar de restabilit un singur dinte solidarizat la
două elemente de agregare
*cînd stîlpii pe care sunt fixate elementele de agregare prezintă
coroane voluminoase cu o foarte bună implantare parodonto-
radiculară
*cîind arcada dentară antagonistă este scurtată sau
reprezentînd o proteză mobilă sau mobilizabilă,ce nu dezvoltă
presiuni ocluzale mari în masticație și în intercuspidare
*pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală
fixată pe un număr mare de dinți stîlpi
*la pacienți tineri cu edentații molare unilateralece au
hemiarcada opusă integră
 Alegerea dinților stîlpi
La alegerea dinților stîlpi se va lua în
considerație topografia breșei,mărimea
breșei,starea parodontului ,prezența și
starea dinților antagoniști.
Din punct de vedere biofuncțional , alegerea
dinților stîlpi are ca scop restabilirea
integrității arcadei dentare și a funcțiilor de
masticație,fonație,deglutiție,fizionomie.

Suma coeficienților dințilot stîlpi trebuie sa

fie egală sau mai mare decît suma
coeficienților dinților incluși în corpul de
punte.Aceasta se va calcula dupa
Oksman,Agapov.
În dependență de gradului de
atrofie a crestei alveolare,prin
intermediul odontoparodontogramei
după Kurleandskii vom determina
gradul de rezistență a fiecarui dinte
și vom stabili numărul de dinți stîlpi
necesari a fi incluși în viitoarea
lucrare protetică.
 Etapele de confecționare a punților dentare cu extensie:
1.Prepararea dinților stîlpi ce vor constitui elemente de agregare
ale punții.În unele cazuri este necesară devitalizarea înainte de a
începe tratamentul, deoarece îndepărtarea unui strat gros de
țesuturi dentare dure sensibilează pulpa și o predispune spre
inflamații
2.Amprentarea cîmpului protetic, determinarea ocluziei centrice
și protecția bonturilor dentare cu coroane provizorii.
3.Proba provizorie a punții dentare și corecția ei.
4. Proba definitivă și cimentarea punții în cavitatea bucală.
Avantaje
*transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologică prin axul lung
al dintelui
*restabilirea funcției masticatorii
*restabilirea funcției fonetice

Dezavantaje
*în dependență de raportul corpului de punte cu apofiza alveolara
pot fi rău igienizate
*în dependență de tipul punții,ea poate sa nu restabileasca pe
deplin aspectul fizionomic ,sau poate avea loc dezlipirea corpului
de punte de elementele de agregare și oxidarea locului de
joncțiune
 Proba punților dentare
La această etapă se va atrage atenție la următorii indicatori:
1.Inserția punții pe dinții-stîlpi
2.Examinarea contactelor elementelor de agregare cu dinții-
stîlpii la nivelul coletului și contactele cu dinții vecini
3.Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza
alveolară
4.Examinarea rapoartelor cu dinții antagoniști la nivelul
suprafețelor ocluzale
Exameul contactelor ocluzale în intercuspidare maximă se
efectuează prin înregistrarea punctelor de contact cu
ajutorul hîrtiei de articulație la nivelul cuspizilor,foselor
ocluzale și al crestelor marginale ,la grupele de dinți frontali
și laterali.Echilbrarea ocluzală se efectuează prin slefuirea
contactelor premature pînă la realizarea contactelor statice.
 Tehnica cimentării punților
dentare

*Se spală și se degresează interiorul coroanelor dentare. Se montează

aspiratorul de salivă în cavitatea bucală a pacientului, se izolează dinții
apoi se usucă cu atenție toți dinții șlefuiți.
*Se pregătește cimentul de lipire respectînd cu strictețe atît cantitățile
de praf și lichid cît și timpul de pregatire.
*Cînd cimentul ajunge la consistența optimă, se introduce în interiorul
coroanelor, cu grijă, astfel încît să se acopere toți pereții interiori.

*Se introduce lucrarea în cavitatea bucală și se inseră pe dinții stîlpi,

aplicînd presiuni ușoare. Lucrarea dentară trebuie să intre pînă în
poziția finală.
*Se roagă pacientul să închidă în poziția corecta doar dupa ce lucrarea a
intrat în poziția finală. Se verifica ocluzia
*După priza primară, se îndepărtează cimentul rămas în jurul coroanelor
dentare.
Mulțumesc de atenție!