 Pe baza originii sale, din latinescul “persona” care se

referă la măştile utilizate de actori, putem spune că

termenul de personalitate se referă la aspectele
exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane, impresia pe
care aceasta o lasă altora.

 Termenul de personalitate reprezintă ansamlul

trăsăturilor psihice ale unui individ, un “macrosistem
al invarianţilor informaţionali şi operaţionali, ce se
exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau
caracteristici pentru subiect”( Paul Popescu-Neveanu
« Dicţionar de Psihologie »).
 Tulburările de personalitate reprezintă un sumum
de experienţe interioare, modele de relaţionare,
comportamente adânc înrădăcinate, persistente,
care sunt cotate de către societatea din care
provine individul ca deviante.
Deşi comportamentul deviat este marcat, se
poate constata şi afectarea altor domenii ale
psihismului:

 Cogniţii
 Afectivitate (intensitate extremă, labilitate)
 Funcţionalitate interpersonală defectuoasă
 Scăderea pragului perceptiv
 Se poate vorbi despre tulburări de personalitate
(psihopatii) doar după formarea personalităţii,
după vârsta de 18 ani.

 Tulburările de pesonalitate constituie variaţii

extreme ale trăsăturilor de pesonalitate.

 Psihopatiile nu reprezintă maladii psihice, ci

tulburări ale interacţiunilor interumane.
 Statisticile americane apreciază prevalenţa
psihopatiilor la 5-15%, cu o preponderenţă a
personalităţii antisociale de 5,8%.

Bărbaţii Femeile

Antisociale
Histrionice
Schizoide
Dependente
Anancaste
 Grupa A: - tulb. de pers. paranoidă
- tulb. de pers. schizoidă ciudaţi, excentrici
- tulb. de pers. schizotipală
 Grupa B: - tulb. de pers. antisocială dramatici,
- tulb. de pers. histrionică instabili
- tulb. de pers. narcisică capricioşi
- tulb. de pers. emoţional-instabilă
 Grupa C: - tulb. de pers. evitantă
- tulb. de pers. dependentă
- tulb. de pers. obsesiv-compulsivă (anancastă)
- tulb. de pers. fără altă specificare

fricoşi
CAUZE:
 -determinism genetic pentru tulburarea de
personalitate de tip paranoid;
 - istoric familial de schizofrenie si tulburare
deliranta;
 - posibil un comportament invatat: copii expusi la
manie, furie din partea adultului, care determina
un mod de a gandi paranoic, ca modalitate de a
face fata stresului, gandire care mai tarziu
grefeaza personalitatea individului;
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel

ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare,
incepand devreme in perioada de adult si prezinta
intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata
de 4 sau mai multe din urmatoarele:
› Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il
exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el
› Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu
loialitatea sau increderea partenerilor sau
asociatiilor
› Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita
temerii ca informatiile vor fi folosite malitios impotriva
sa
› Vede sensuri secrete, degradante sau
amenintatoare in remarci sau evenimente benigne
› Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele,
injuriile sau amenintarile
› Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca
acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza
suparat sau contraataca
› Suspiciuni recurente fara justificare privitor la
fidelitatea partenerului de viata.
 Personalitatea fanatică – care luptă pentru un ideal
cu îndârjire;

 Personalitatea cverulatorie – se implică cu îndârjire

pentru restabilirea adevărului.
Trăsătura caracteristică
 Neîncrederea şi
suspiciunea faţă de
ceilalţi şi motivele lor.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Paranoida Interpretare “nu pot avea Spontaneitate Interpretare
încredere în ceilalţi”,
Proiecţie Proiecţie
“cei amabili mă
trişează”, “toţi îmi
vor răul”, “nu trebuie
să cred în nimeni”
COMPLICATII:
 Retragere sociala extrema
 Potential violent
TRATAMENT: foarte dificil din cauza suspiciozitatii.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie de grup si terapie de familie – terapie cognitiva;
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea,
depresie, starile delirante-(SSRI- fluoxetina- si antipsihotice in
doze mici).
PROCNOSTIC: cronicizare
PREVENTIE: pana nu se cunoaste clar cauza, tulburarea de
personalitate paranoida, nu poate fi prevenita
CAUZE:
 - familia nu comunica afectiv cu copilul, stimuli emotionali
minimali inca din primul an de viata;
 - au un grad inalt de formalitate,
 - comunicare interfamiliala distanta si impersonala;
 - persoanele cu tulburare de personalitate schizoida imita
stilul de relatii interpersonale modelate in familie;
 - comunicarea lor este vaga si fragmentata, parand pentru
anturaj, confuza, ei considerandu-se neantelesi.

PREVALENTA: 1% din populatie

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale

si o gama restransa de exprimare a emotiilor in
relatiile interpersonale incepand in perioada de
adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte
indicata de 4 sau mai multe in urmatoarele:
› Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii
apropiate incluzand si aceea de a fi parte a
unei familii
› Aproape intotdeauna alege activitati solitare
› Interes putin sau absent in a avea experiente
sexuale cu o alta persoana
› Putine sau nici o activitate nu le face placere
› Nu are prieteni sau confidenti
› Par indiferenti la rugaminti sau critica
› Raceala sau detasare emotionala sau
afectivitate aplatizata
Trăsătura caracteristică
 Detaşarea de relaţiile
sociale şi expresivitate
emoţională redusă în
situaţii interpersonale.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Schizoid Izolarea “dacă îi las pe ceilalţi Intimitate Autonomie
să devină prea Reciprocitate
Izolare
apropiaţi, viaţa mea
va fi insuportabilă”,
“eu nu sunt ca
ceilalţi”, “am nevoie să
fiu lăsat în pace”
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei
de sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si
de mediu.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie
de familie; Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie.
Nu exista inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata
tulburarea de personalitate schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale,
psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii
terapiei, este foarte probabil ca pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura
preventiva poate consta in cultivarea mediului de baza si
stimularea emotionala.
CAUZE
 - comunicare parentala confuza, distanta emotional
si formala.
 - modelarea relatiilor la distanta;
 - umiliti in mod regulat de catre parinti, frati, colegi,
etc;
 - lipsa de incredere in relatiile create in timpul
copilariei;
 - stima de sine scazuta, sentimentul ca sunt incapabili
de a avea relatii interpersonale semnificative;
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal

marcat de discomfort acut si capacitate redusa
pentru relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale
sau cognitive si excentricitati comportamentale,
incepand in perioada de adult tanar si prezent intr-o
varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau
mai multe din urmatoarele:
› Idei de referinta excluzand delirul
› Ganduri ciudate, sau gandire magica care
influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu
normele culturale (clarviziune, al saselea simt,
superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare)
› Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii
corporale
› Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala,
metaforica, supraelaborata, stereotipa)
› Suspiciune sau ideatie paranoida
› Afect inadecvat sau redus
› Comportament sau aparenta excentrica,
ciudata sau neobisnuita
› Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii
decat rudele de gradul I
› Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu
familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici
paranoide decat cu judecati negative despre
sine.
 Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei
tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau
altei tulburari psihotice.

 Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei,

adauga “premorbid”
Trăsătura caracteristică
 Deficite sociale şi
interpersonale,
disconfort şi
capacitate redusă de
a stabili relaţii
apropiate, distorsiuni
cognitive şi
perceptuale,
excentricităţi
comportamentale
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Schizotipal Neîncredere “lucrurile şi lumea Conformitate Evitare socială
nu sunt ce par a fi”
Excentricita Gândire logică Gândire magică
te
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de
sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de
mediu.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de
familie; Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu
exista inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de
personalitate schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale,
psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei,
este foarte probabil ca pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva
poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea
emotionala.
 Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu
sunt cunoscute, dar se pare ca un rol il au:
 factorii genetici.
 istoricul familial (unul din parinti antisocial)
 copii abuzati fizic sau sexual
 IQ scazut
 deprivarea materna in primii cinci ani de viata

 Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de tip

antisocial sunt adesea alcoolice si au tendinte
impulsive.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a

drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate
de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele:
› Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata
prin executarea repetata a actelor antisociale
› Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de
nume de imprumut
› Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica
› Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate
› Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti
› Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a
munci sau de a-si achita obligatiile financiare
› Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale
anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la
ceilalti).
 Individul are cel putin 18 ani.
 Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte
de 15 ani
 Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul
schizofreniei sau episodului maniacal.
 Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la
3% din barbati si 1% din femei.
 In penitenciare prevalenta tulburarii de personalitate
de tip antisocial poate atinge 75%.
 Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi
diagnosticata inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la
copil sunt considerati a fi enurezisul nocturn, cruzimea
fata de animale si piromania.
Trăsătura caracteristică
 Desconsiderarea şi
încălcarea drepturilor
celorlalţi.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Antisocial Atacul “eu sunt cel mai Empatie Agresivitate
important”, “oamenii
Reciprocitate Exploatare
există pentru a fi
trişaţi” Asertivitate
TRATAMENT: programele de tratament cu rezultate pentru persoanele
cu tulburare de personalitate antisociala, sunt cele aplicate in
centrele rezidentiale stucturate, mediu in care acestea nu pot
victimiza alti indivizi si unde comportamentul lor se poate
imbunatati.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie individuala, aplicand tehnici de modificare a
comportamentului, bazata pe incredere. Din pacate aceste
abordari sunt rareori eficiente.
PROCNOSTIC: evolutie cronica, moarte timpurie datorata accidentelor,
inchisoare, omucidere, sinucidere
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva
poate consta in programe de educatie pentru parinti, programe
menite sa reduca abuzul asupra copilului, programe de mentorat.
 CAUZE:
 Fiziologice: modificarea cantitativa si calitativa a
neuromediatorilor ( noradrenalina) care duce la o reactie
emotionala extrema atunci cand individul este respins.
 Tulburari in dezvoltare: dezaprobare in relatia mama – copil
precoce; copilarie traumatizanta, dezvoltarea unor
mecanisme de aparare pentru a face fata conflictelor si a
reduce anxietatea.
 Modele biopsihosociale: indivizii cu tulburare histrionica, au
invatat ca atragand atentia asupra lor, pot obtine orice de la
ceilalti.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si

nevoia de a fi in atentie, incluzand nevoia excesiva de
aprobare si seductivitatea inadecvata, de obicei cu
debut in perioada de adult si prezent intr-o varietate de
contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din
urmatoarele:
› Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este
in centrul atentiei
› Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin
conduita erotizata inadecvata
› Labilitate emotionala
› Tipul de comunicare este excesiv de
impresionabil si lipsit de detalii
› Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia
› Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea
expresiei emotionale
› Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau
de circumstante)
› Considera relatiile mai intime decat sunt.
 Femeile histrionice sunt descrise ca egoiste, centrate pe
sine, auto-indulgente si foarte dependente de altii. Sunt
instabile emotional si se agata de altii in contextul unor
relatii imature. Adesea aceste femei se supraidentifica
cu alte persoane si isi proiecteaza intentiile nerealiste si
fantastice asupra altora.
 Patologia se agraveaza odata cu cresterea nivelului de
intimitate in relatie. De multe ori femeile cu
personalitate histrionica sunt foarte furioase, in mod
inadecvat. Uneori au un comportament aparent
suicidar, incercand sa ii manipuleze pe ceilalti.
 Barbatii histrionici au identitate difuza, relatii
problematice si lipsa de control a impulsurilor. Au
tendinte antisociale si inclinatia de a exploata
simptome fizice. Acesti barbati sunt imaturi
emotional, dramatici si superficiali.

 Atat femeile cat si barbatii cu tulburare de

personalitate de tip histrionic au un comportament
dezinhibat.
 Persoanale cu aceasta tulburare pot avea succes
social si la locul de munca. Dar histrionismul afecteaza
relatiile sociale si personale, ca si capacitatea
persoanei de a gestiona pierderile si esecurile. De
obicei responsabilitatea esecului este atribuita altora.
Aceste persoane isi pot schimba frecvent locul de
munca deoarece sunt usor de plictisit si au probleme in
gestionarea frustrarii.

 In general aceste persoane ajung la tratament pentru

depresie atunci cand se termina o relatie.
Trăsătura caracteristică
 Afectivitate excesivă
şi comportamente de
atragere a atenţiei
celorlalţi.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Histrionic Teatralismul “trebuie să Controlul Impulsivitate
impresionez, să atrag
Organizarea Expresivitate
atenţia, să fiu
considerat important” Planificarea
TRATAMENT:
PSIHOTERAPIE: terapia psihanalitica – pacientii devin constienti de
propriile sentimente
 Terapia cognitiv comportamentala – reduce gandurile
disfunctionale, identifica gandurile automate, reduce
comportamentele teatrale
 Terapia de grup – tehnici de psihodrama – imbunatatirea relatiilor
interpersonale
 Terapia de familie
 MEDICAMENTE: pentru depresia asociata tulburarii de personalitate,
cu mare grija la abuz
PROCNOSTIC: mari consumatori de servicii medicale, din pacate nu
accepta usor psihoterapia.
PREVENTIE: recunoasterea precoce a tulburarii si educarea familiei,
programe menite sa instruiasca cadrele medicale, in special cu
privire la trasaturile de caracter durabile ala persoanelor histrionice.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Pattern pervaziv de grandoare (in fantezii

sau in comportament), nevoia de admiratie
si lipsa de empatie, incepand devreme la
adultul tanar si prezent intr-o varietate de
contexte, asa cum este indicata de 5 sau
mai multe din urmatoarele:
› Are un sens grandios al auto importantei (ex:
isi exagereaza achizitiile sau talentele,
asteapta sa fie recunoscut ca superior etc.)
› Preocuparea cu fantezii despre succes
nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau
iubire ideala
› Crede ca este special sau unic si de aceea
nu poate fi decat in compania unor persoana
speciale
› Cere admiratie excesiva
› Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie
tratat special)
› Exploateaza relatiile interpersonale
› Lipsa empatiei
› Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi
› Are atitudine aroganta, dispretuitoare.

Prevalenta in popultia generala este 1%, din

care 50-75% barbati.
 Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate de tip
narcisist sunt necunoscute, dar exista o serie de factori
etiologici posibili:
• Temperament suprasensibil
• Educatie inadecvata din partea parintilor
• Valorizarea de catre parinti ca mijloc de reglare a
propriei stime de sine
• Admiratia excesiva neechilibrata de feedback
realist
• Ingrijire defectuoasa parentala
• Laudele excesive
• Invatarea comportamentului manipulativ de la
parinti
Trăsătura caracteristică
 Nevoia de a fi admirat
şi lipsa de empatiei.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Narcisic Supraestima “sunt minunat”, “sunt Separarea Supraevaluarea
rea cel mai bun”, “trebuie
Identificarea Competitivitate
să fiu apreciat de
unui grup de a
ceilalţi”
apartenenţă
 Cuprinde două tipuri:

1. Tipul impulsiv
2. Tipul border-line

 au în comun tendinţa de a reacţiona

prin impulsiuni, fără să poată lua în
considerare eventualele consecinţe.
 Acte intempestive
 Explozii de furie şi violenţă
 Slab control al impulsiunilor
 Stare afectivă schimbătoare.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor

interpersonale, imaginii de sine si afectelor
insotita de impulsivitate incepand din
perioada de adult tanar si manifestata prin cel
putin 5 din urmatoarele:
› Eforturi reale de a evita abandonul real sau
imaginar
› Un pattern de relatii interpersonale instabile si
intense caracterizate prin alternarea intre
extreme de idealizare si devalorizare
› Tulburari de identitate: imaginea si sensul
sinelui marcat instabile
› Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt
potential daunatoare
› Comportament suicidar recurent, automutilari
› Instabilitate afectiva datorata reactivitatii
marcate a dispozitiei (disforie episodica
intensa, iritabilitate, anxietate cu durata de ore
pana la zile)
› Sentimente cronice de “gol” interior
› Furie inadecvata, sau dificultate in a-si controla
furia
› Ideatie paranoida tranzitorie legata de stres sau
simptome disociative severe
 In general aceasta tulburare de personalitate se
asociaza cu:
› sentimente de distrugere sau auto- distrugere,
› sentimente extreme in general, sentimente de
fragmentare sau lipsa de identitate
› sentimente de victimizare.

 De multe ori se asociaza cu depresia si anxietatea.

 Tulburarea de personalitate de tip borderline
coexista frecvent cu tulburarea bipolara, din acest
motiv diagnosticul putand fi destul de complicat.
 Ambele diagnostice implica, simptome referitoare
la variatiile de dispozitie emotionala. In tulburarea
borderline comportamentul labil este in general
datorat unor stresori externi sau intrapsihici si
dureaza secunde, minute, ore sau zile.
 In general tulburarea bipolara se insoteste mai
frecvent de tulburari de somn si de apetit.
 Unele studii arata ca tulburarea de personalitate
de tip borderline apare pe baza unui spectru
bipolar.
 De asemenea, tulburarea de personalitate de tip
borderline coexista adesea cu alte tulburari si
anume:
› - Tulburari de anxietate
› - Depresia
› - Tulburari de comportament alimentar,
inclusiv anorexia si bulimia
› - Tulburarile somatoforme
› - Tulburarile disociative
› - Abuzul de diverse substante
 Tulburarea de personalitate de tip borderline apare
datorita unei combinatii de factori, incluzand:
› copilaria traumatica (abuz, neglijare sau
separare in copilarie, de tip verbal, fizic sau
sexual);
› temperamentul vulnerabil
› evenimente stresante din timpul maturizarii in
perioada de adolescent sau adult.

 Tulburarea de personalitate de tip borderline este

influentata genetic.
 Conform unor cercetatori tulburarea de
personalitate de tip borderline ar fi de fapt o forma
particulara de sindrom de stres postraumatic.

 Neurotransmitatorii implicati in tulburarea de

personalitate de tip borderline includ serotonina,
norepinefrina si acetilcolina, GABA si glutamatul. In
tulburarea de tip borderline exista o activitate
crescuta a amigdalei si a zonelor corticale
prefrontale.
Trăsătura caracteristică
 Instabilitate în relaţiile
interpersonale, imagine
de sine, afectivitate şi
impulsivitate accentuate.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Borderline Ambivalenţa “sunt incompetent”, Deprinderi Consum de
“sunt nerealizat şi sociale alcool
neimportant”, “toată Rezolvare de
Relaţii instabile
lumea mă va probleme
abandona” Comunicare Automutilare
 Tulburarea de personalitate de tip evitant sau
anxios este o tulburare caracterizata de inhibitie
sociala, sentimente de inadecvare, sensibilitate
extrema la evaluarile negative si evitarea
interactiunilor sociale. Persoanele care au o
tulburare de personalitate de tip evitant se
considera inadecvati din punct de vedere social si
evita interactiunile sociale de teama de a fi
ridiculizati, umiliti sau de a fi neplacuti. In mod tipic
aceste persoane sunt singuratice si au sentimentul
ca sunt alienati de societate.
 Criteriile diagnostice:

› Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica

contactul interpersonal semnificativ, de teama
criticilor, lipsei de aprobare sau rejectiei.
› Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca
celorlalti nu le va place de el.
› Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se
teme ca va fi ridiculizat sau respins.
› Este preocupat de critici si respingere in situatiile
sociale.
 De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant
isi monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci
cand sunt implicati in interactiuni sociale. Din
aceasta monitorizare rezulta o tensiune extrema,
care duce la ezitari in vorbire si astfel multe
asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de
preocupate de sine incat este dificil sa vorbeasca
coerent.
 Tulburarea de personalitate de tip evitant se
asociaza frecvent cu tulburarile de anxietate,
respectiv 10-50% din persoanele cu atacuri de
panica au si o asemenea tulburare de personalitate,
ca si 45-56% din cei cu anxietate generalizata.
 Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu
este clar definita si poate fi influentata de:
› o combinatie de factori sociali, genetici si
biologici
› factori temperamentali mosteniti
› tulburarile de anxietate in copilarie si adolescenta
› experiente dureroase in copilarie datorita criticilor
si rejectiei din partea parintilor.
Trăsătura caracteristică
 Inhibiţie socială,
sentiment de
inadecvare,
hipersensibilitate la
evaluări negative.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Evitanta Evitarea “mi s-ar putea Asertivitatea Evitare
întâmpla ceva rău”,
Inhibiţie
“cei din jur m-ar
putea răni” Retragere
socială
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de nevoie excesiva

de a fi luat in grija, care duce la
comportament submisiv si frica de
separare care incepe devreme in
perioada de adult si este prezenta intr-o
varietate de contexte asa cum este
indicat de 5 din urmatoarele:
› Dificultati in a lua decizii fara o asigurare
excesiva si sfaturi de la ceilalti
› Au nevoia ca ceilalti sa-si asume
responsabilitatea pentru majoritatea ariilor vietii
lui
› Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca
vor fi lasati fara suport
› Dificultati in a initia proiecte sau actiuni
(datorita lipsei de incredere in capacitatile
personale)
› Face lucruri excesive pentru a mentine
suportul celorlalti
› Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand
este singru din cauza fricii exagerate ca nu se
va descurca
› Cauta urgent o alta relatie atunci cand este
parasit (este preocupat nerealist cu frica de a
fi lasat sa-si poarte singur de grija).
Trăsătura caracteristică
 Nevoia excesivă de
protecţie ce duce la
comportamente
submisive, dependente
şi teamă de abandon.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Dependenta Ataşamentul “nu pot face nimic Autonomia Nevoia de
singur”, “nu pot reuşi susţinere
singur”
Ataşamentul
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de preocupare cu

ordinea, perfectionismul, controlul
mental si interpersonal pe seama
deschiderii si eficientei incepand
devreme in perioada de adult si
prezenta intr-o varietate de contexte
indicate sau de 4 (sau mai multe) din:
› Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine,
organizatii sau scheme pana in punctul in care
scopul major al activitatii este pierdut
› Prezinta perfectionism care interfera cu
efectuarea sarcinilor
› Excesiv devotat muncii si productivitatii
› Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in
materie de etica, moralitate si valori
› Incapacitatea de a arunca obiecte
nefolositoare
› Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane
decat in conditiile in care este sigur ca acestia
le efectueaza exact in acelasi mod
› Zgarciti
› Rigizi si incapatanati.
Trăsătura caracteristică
 Preocuparea legată de
ordine, perfecţionism,
control mental şi
interpersonal, în dauna
flexibilităţii,
deschiderii, eficienţei.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Obsesiv- Perfecţionis “erorile sunt Spontaneitatea Control excesiv
compulsiva mul catastrofale”,
Superficialita- Responsabilita-
“trebuie să fac totul
tea te asumată
perfect”
 Este o categorie diagnostică reziduală,
care nu întruneşte criteriile pentru
încadrare într-o anumită tulburare de
personalitate specifică
 Împrumută elemente din mai multe
tulburări de personalitate.
 Tulburări de personalitate organice (care
survin după traumatisme
craniocerebrale, tumori, AVC);
 Modificări durabile de personalitate
după experienţe traumatice;
 Retard mental;
 Tulburări psihotice, schizofrenie.
 Psihopatiile încep să se contureze în
copilărie, adolescenţă
 Se manifestă la maturitate.
 Evoluţia este cronică cu fluctuaţii.
 Psihopatiile nu se vindecă
 Farmacoterapia: este simptomatică –
atenuatori ai comportamentelor deviante.
(Carbamazepină, săruri de Litiu)
 Psihoterapia: este foarte greu de aplicat
deoarece psihopaţii sunt foarte greu
motivabili; ei nu întrevăd disfuncţionalităţile
comportamentului lor.