Sunteți pe pagina 1din 25

 În societatea omenească acțiunile omului sunt

determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni,


individuale sau și comune ale unor indivizi din
societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod
inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în
conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși
existenței societății. Diversitatea și complexitatea
relațiilor sociale fac necesară organizarea și
reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri
de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în
cadrul societății.
 Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz,
exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.
 Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de
comportare în relațiile sociale, al căror principal
caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru
toți membrii societății organizate.
 Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect
de învățământ superior - care studiază aceste reguli
sub toate aspectele.
 Norma de drept este o regulă de conduită generală,
impersonală și obligatorie, instituită sau sancționată
de autoritatea publică, aplicată din conștiința juridică a
oamenilor și, în caz de abatere, prin constrângerea
asigurată de autoritatea publică.
 Generalitate: regula de conduită este tipică și urmează să se aplice de fiecare
dată când apar condițiile cerute în ipoteza ei.
 ”Dacă mâncați tot, primiți desert!”
 Impersonalitate: se adresează unui număr nelimitat de persoane.
 ”Toți copiii din această cameră!”
 Obligativitate: reprezintă o dispoziție care trebuie aplicată, la nevoie, prin
intervenția forței de constrângere a autorității publice.
 ”Dacă nu mâncați tot, nu primiți desert! Mama ”
 Validitate: norma trebuie să fie în vigoare și să existe un act legal al emiterii ei.
 Mama a publicat legea în Monitorul Oficial, după ce a ratificat-o prin
Parlament!
 Coercibilitate: Dacă în principiu norma este reprezentată de bună voie, prin
esența sa ea este însă coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei
putându-se realiza cu forța.
 ”Tata va avea grijă să nu primiți desert pentru că nu ați mâncat tot!” sau
 ”Pentru că ați mâncat tot, trebuie sa primiți desert!”
 Drept public
 Drept penal: reglementează relațiile dintre individ și
societate, individ ca membru al societății organizate (în stat)
și societatea în întregul ei (statul).
 Drept constituțional: reglementează organizarea etatică a
statului
 Drept administrativ: se referă la organizarea și funcționarea
administrației publice
 Drept financiar: reglementează politica financiar fiscală
statului
 Drept bancar: reglementează activitatea băncilor și a altor
instituții de credit
 Drept internațional public: reglementează raporturile juridice
la nivel de stat
 Drept privat
 Drept civil: reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale
în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi
personale legate de individualitatea persoanei, precum și condiția
juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor
de participante la raporturile juridice civile
 Drept comercial
 Dreptul muncii: cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor
individuale și colective care se nasc între persoane fizice sau persoane
juridice și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor.
 Dreptul familiei: norme de reglementare a relațiilor sociale ce au la
bază familia
 Dreptul proprietății intelectuale: reglementează dreptul de autor și alte
drepturi conexe, dreptul de proprietate industrială, precum și alte
relații sociale ce țin de domeniul proprietății intelectuale
 Drept internațional privat
 Dreptul comerțului internațional
 1. Noțiuni introductive privind dreptul comercial
 2. Întreprinderea – forma juridică de desfășurare a
activității cu caracter comercial
 3. Comercianții – profesioniști ai întreprinderii
economice
 4. Societățile comerciale (4 cursuri)
 5. Contractele privind activitatea comercială (4
cursuri)
 6. Titlurile de credit
 7. Procedura insolvenței
 Denumirea de drept comercial sugerează ideea că
dreptul comercial constituie un ansamblu de norme
juridice care reglementează comerțul.
 Ce este comerțul?
 Expresia provine din latinescul
commercium=cum+merx= cu marfă => Comerțul
reprezintă operațiuni cu marfă
 Activitate al cărei scop este schimbul și circulația
mărfurilor de la producători la consumatori.
 Adică intervalul între producerea mărfurilor și intrarea
lor în circulație până la momentul ajungerii acestora la
consumatori.
 Conținut mai larg decât sensul economic
 Definiția economică + operațiunile de producție +
executarea de lucrări și prestarea de servicii.
 Dreptul comercial cuprinde normele juridice care
reglementează activitatea comercială, adică
producerea și circulația (distribuția) mărfurilor,
executarea de lucrări și prestarea de servicii.
 Sistemul subiectiv: normele juridice aplicabile
profesioniștilor
 Art. 3 C. Civ./2009 a consacrat sistemul subiectiv al
dreptului comercial românesc.
 Profesioniști = orice persoană fizică sau juridică care
exploatează o întreprindere
 Sistemul obiectiv: normele juridice aplicabile
comerțului, indiferent de persoana care le săvârșește
 Dreptul comercial este:

 A) un ansamblu de idei generale despre societate


 B) un ansamblu de norme juridice
 C) un chin pentru studenții de la Politehnica
 A) de drept privat
 B) de drept procesual penal
 C) de drept constituțional
 A) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă
membrii unei familii
 B) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă
profesioniștii
 C) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă
comercianții în calitatea lor de profesioniști ai
activității comerciale
 Este un ansamblu de norme juridice de drept privat
care sunt aplicabile raporturilor juridice la care
participă comercianții, în calitatea lor de profesioniști
ai activității comerciale.
 În prezent, în România se utilizează sistemul unității
dreptului privat
 Dispozițiile Codului Civil se aplică și raporturilor
dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre
aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
 Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează
o întreprindere.
 Legea
 Constituția României = lege fundamentală a țării care
regelementează principiile de organizare a activității economice
 Codul civil ( Legea 287/2009 ) = pentru dreptul comercial prezintă
interes dispozițiile privind statutul juridic al persoanelor ( Cartea I
), cele privind obligațiile ( Cartea V), cele referitoare la prescripție (
Cartea VI)
 Legile speciale = anumite aspecte comerciale sunt reglementate
direct prin lege: Legea 31/1990 ( legea societăților comerciale );
Legea 26/1990 ( privind Registrul Comerțului ); Legea 58/1934
asupra cecului; Legea 85/2006 privind insolvența etc.
 Ordonanțele și hotărârile Guvernului ( 44/2008 PFA; 21/1992
protecția consumatorilor )
 Normele, regulamentele și ordinele adoptate de organele
competente: BNR, Ministerul Finanțelor Publice, Registrul
Comerțului etc.
 Uzanțele = obiceiul ( cutuma ) și uzurile profesionale
 Obiceiul = regulă de conduită născută din practica
socială, folosită vreme îndelungată și respectată ca o
normă juridică obligatorie
 Uzurile profesionale sunt reguli de conduită statornicite
în exercitarea unei anumite profesii, care sunt respectate
ca și când ar fi stabilite prin norme legale
 Uzanțele trebuie să fie conforme ordinii publice și
bunelor moravuri
 Sunt izvoare de drept doar în măsura în care legea
trimite în mod expres la acestea sau în cazurile
neprevăzute de lege.
 Principiile generale ale dreptului comercial:
 Actele juridice sunt cu titlu oneros
 Întotdeauna în comerț banii sunt frugiferi
 În actele juridice comerciale, în caz de dubiu, se aplică
regula care favorizează circulația mărfurilor;
 Contractarea în favoarea celui de-al treilea este ceva
obișnuit.
 Autonomia de voință
 În dreptul civil primează voința internă a
contractanților.
 În dreptul comercial voința declarată ( prin înscris sub
forma unor contracte tip ) primează asupra voinței
interne a contractanților
 Rolul aparenței
 Realitatea este sacrificată în favoarea aparenței în DC
 Ordinea publică
 Necesitatea reglementării de către stat a activității
comerciale + drept penal al afacerilor
 O tendință normală de evoluție a dreptului comercial
 Cuprinde norme fiscale, de drept internațional,
administrativ, dreptul muncii, drept comercial etc.