individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății. Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane. Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele. Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, instituită sau sancționată de autoritatea publică, aplicată din conștiința juridică a oamenilor și, în caz de abatere, prin constrângerea asigurată de autoritatea publică. Generalitate: regula de conduită este tipică și urmează să se aplice de fiecare dată când apar condițiile cerute în ipoteza ei. ”Dacă mâncați tot, primiți desert!” Impersonalitate: se adresează unui număr nelimitat de persoane. ”Toți copiii din această cameră!” Obligativitate: reprezintă o dispoziție care trebuie aplicată, la nevoie, prin intervenția forței de constrângere a autorității publice. ”Dacă nu mâncați tot, nu primiți desert! Mama ” Validitate: norma trebuie să fie în vigoare și să existe un act legal al emiterii ei. Mama a publicat legea în Monitorul Oficial, după ce a ratificat-o prin Parlament! Coercibilitate: Dacă în principiu norma este reprezentată de bună voie, prin esența sa ea este însă coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei putându-se realiza cu forța. ”Tata va avea grijă să nu primiți desert pentru că nu ați mâncat tot!” sau ”Pentru că ați mâncat tot, trebuie sa primiți desert!” Drept public Drept penal: reglementează relațiile dintre individ și societate, individ ca membru al societății organizate (în stat) și societatea în întregul ei (statul). Drept constituțional: reglementează organizarea etatică a statului Drept administrativ: se referă la organizarea și funcționarea administrației publice Drept financiar: reglementează politica financiar fiscală statului Drept bancar: reglementează activitatea băncilor și a altor instituții de credit Drept internațional public: reglementează raporturile juridice la nivel de stat Drept privat Drept civil: reglementează raporturile patrimoniale si nepatrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum și condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile Drept comercial Dreptul muncii: cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între persoane fizice sau persoane juridice și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor. Dreptul familiei: norme de reglementare a relațiilor sociale ce au la bază familia Dreptul proprietății intelectuale: reglementează dreptul de autor și alte drepturi conexe, dreptul de proprietate industrială, precum și alte relații sociale ce țin de domeniul proprietății intelectuale Drept internațional privat Dreptul comerțului internațional 1. Noțiuni introductive privind dreptul comercial 2. Întreprinderea – forma juridică de desfășurare a activității cu caracter comercial 3. Comercianții – profesioniști ai întreprinderii economice 4. Societățile comerciale (4 cursuri) 5. Contractele privind activitatea comercială (4 cursuri) 6. Titlurile de credit 7. Procedura insolvenței Denumirea de drept comercial sugerează ideea că dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementează comerțul. Ce este comerțul? Expresia provine din latinescul commercium=cum+merx= cu marfă => Comerțul reprezintă operațiuni cu marfă Activitate al cărei scop este schimbul și circulația mărfurilor de la producători la consumatori. Adică intervalul între producerea mărfurilor și intrarea lor în circulație până la momentul ajungerii acestora la consumatori. Conținut mai larg decât sensul economic Definiția economică + operațiunile de producție + executarea de lucrări și prestarea de servicii. Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementează activitatea comercială, adică producerea și circulația (distribuția) mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii. Sistemul subiectiv: normele juridice aplicabile profesioniștilor Art. 3 C. Civ./2009 a consacrat sistemul subiectiv al dreptului comercial românesc. Profesioniști = orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere Sistemul obiectiv: normele juridice aplicabile comerțului, indiferent de persoana care le săvârșește Dreptul comercial este:
A) un ansamblu de idei generale despre societate
B) un ansamblu de norme juridice C) un chin pentru studenții de la Politehnica A) de drept privat B) de drept procesual penal C) de drept constituțional A) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă membrii unei familii B) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă profesioniștii C) sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă comercianții în calitatea lor de profesioniști ai activității comerciale Este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice la care participă comercianții, în calitatea lor de profesioniști ai activității comerciale. În prezent, în România se utilizează sistemul unității dreptului privat Dispozițiile Codului Civil se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Legea Constituția României = lege fundamentală a țării care regelementează principiile de organizare a activității economice Codul civil ( Legea 287/2009 ) = pentru dreptul comercial prezintă interes dispozițiile privind statutul juridic al persoanelor ( Cartea I ), cele privind obligațiile ( Cartea V), cele referitoare la prescripție ( Cartea VI) Legile speciale = anumite aspecte comerciale sunt reglementate direct prin lege: Legea 31/1990 ( legea societăților comerciale ); Legea 26/1990 ( privind Registrul Comerțului ); Legea 58/1934 asupra cecului; Legea 85/2006 privind insolvența etc. Ordonanțele și hotărârile Guvernului ( 44/2008 PFA; 21/1992 protecția consumatorilor ) Normele, regulamentele și ordinele adoptate de organele competente: BNR, Ministerul Finanțelor Publice, Registrul Comerțului etc. Uzanțele = obiceiul ( cutuma ) și uzurile profesionale Obiceiul = regulă de conduită născută din practica socială, folosită vreme îndelungată și respectată ca o normă juridică obligatorie Uzurile profesionale sunt reguli de conduită statornicite în exercitarea unei anumite profesii, care sunt respectate ca și când ar fi stabilite prin norme legale Uzanțele trebuie să fie conforme ordinii publice și bunelor moravuri Sunt izvoare de drept doar în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea sau în cazurile neprevăzute de lege. Principiile generale ale dreptului comercial: Actele juridice sunt cu titlu oneros Întotdeauna în comerț banii sunt frugiferi În actele juridice comerciale, în caz de dubiu, se aplică regula care favorizează circulația mărfurilor; Contractarea în favoarea celui de-al treilea este ceva obișnuit. Autonomia de voință În dreptul civil primează voința internă a contractanților. În dreptul comercial voința declarată ( prin înscris sub forma unor contracte tip ) primează asupra voinței interne a contractanților Rolul aparenței Realitatea este sacrificată în favoarea aparenței în DC Ordinea publică Necesitatea reglementării de către stat a activității comerciale + drept penal al afacerilor O tendință normală de evoluție a dreptului comercial Cuprinde norme fiscale, de drept internațional, administrativ, dreptul muncii, drept comercial etc.