CREATIVITATEA

Conceptul de creativitate
Teorii asupra creativitatii
Atitudinea creativa a cadrului
didactic
DEFINIREA CREATIVITATII
 D.p.d.v. etimologic, creativitatea desemneaza procesul de
zamislire, transformare, dezvoltare a noului, originalului,
relevantului, armoniosului.
 Termenul de creativ se acorda individului, grupului, produselor,
activitatilor.
 O trasatura specific umana, una din trasaturile general umane
necesare individului pentru a se adapta prompt si eficient la
solicitarile mediului si societatii, pentru a progresa d.p.d.v.
stiintific, tehnologic, economic, moral.
 Este o proprietate general umana intrucat toti oamenii dispun
de un potential creativ care daca este stimulat de timpuriu,
activat, cultivat poate in timp sa devina trasatura de
personalitate.
 Mielu Zlate integreaza creativitatea intre laturile personalitatii,
considerand-o latura transformativ – constructiva a personalitatii.
CREATIVITATEA CA PROCES
 Creativitatea ca proces :procesul care
conduce la elaborarea unui nou acceptat de
un grup de oameni ca fiind util, satisfacator si
adecvat (Stein).
 Paula Constantinescu Stoleru: Creativitatea
este procesul prin care subiectul, sesizand o
disfunctionalitate intr-un anumit domeniu,
teoretic sau practic, modeleaza, testeaza idei
sau ipoteze, le obiectiveaza in produse noi,
adecvate, utile si recunoscute de ceilalti.
ETAPELE PROCESULUI
CREATIV (WALLAS)
 Pregatirea presupune parcurgerea mai multor subetape:
→ sesizarea problemei;
→ formularea problemei;
→ colectarea datelor;
→ formularea ipotezelor preliminare;
→ experimentarea mintala a acestor ipoteze, de multe ori insotita de esec.
 Faza de incubatie – etapa de asteptare, aparent pasiva si relaxanta dar cu
reveniri neintentionate asupra problemei. Se realizeaza in planul
inconstientului unde se produc combinari extrem de libere, flexibile, inedite,
de informatii, de imagini.
 Iluminarea este o intuitie cognitiva, o aparitie brusca si proape miraculoasa a
ideii, a solutiei. Intuitiile care vin din inconstient trebuie dezvoltate si
perfectionate (cizelate). Uneori, sunt posibile mai multe iluminari succesive.
In timpul iluminarii, subiectul traieste stari de entuziasm, de bucurie a
descoperirii ideii.
 Elaborarea – etapa analitica si voluntara prin care se da forma ideii, solutiei.
Necesita perseverenta, meticulozitate, ingeniozitate. De multe ori este
insotita de verificare.
ETAPELE PROCESULUI
CREATIV (I. MORARU)
 acumularea si comprehensiunea informatiei – se realizeaza
prin aportul gandirii, memoriei, limbajului;
 etapa combinarilor, a asocierilor multiple, a obtinerii solutiilor
– valorifica imaginatia, inteligenta, memoria, constientul si
inconstientul;
 analiza critica – solutiile obtinute sunt analizate, comparate,
cenzurate prin intermediul ratiunii – intervin gandirea analitica,
inteligenta, constiinta cu functiile ei: critica si valorizatoare;
 etapa ideativ – perceptiva – ideile sunt vizualizate de subiect,
capata contur trecandu-se de la creativitatea ca proces la
creativitatea ca produs;
 etapa de obiectualizare – ideea sau solutia noua se
obiectiveaza intr-un produs.
FACTORI INTERNI
DEFAFORIZANTI PROCESULUI
CREATIV
 inertia psihologica;
 rigiditatea functionala;
 frica de critica;
 descurajarea;
 timiditatea.
EDUCATIA PENTRU
CREATIVITATEA CA PROCES
 valorificarea permanenta a experientei cognitive a elevului;
 largirea si restructurarea permanenta a acestei experiente;
 identificarea problemelor existente in mediul apropiat;
 formarea sensibilitatii, receptivitatii fata de problemele din mediul
apropiat;
 formarea la elevi a unor procedee de investigare a realitatii si de
notare imediata, corecta a informatiilor;
 formarea obisnuintei de a-si exprima propriile raspunsuri, dar si de a
gandi inainte de a formula solutia;
 formarea obisnuintei de a asculta opiniile, solutiile elaborate de ceilalti;
 formarea obisnuintei de a verifica propriile solutii;
 formarea mecanismelor de autoaparare la stres si la frustrare;
 formarea increderii in sine, a sentimentului succesului, invingerea
propriei timiditati.
CREATIVITATEA CA PRODUS
 noutate
 originalitate
 aplicativitate larga
 utilizare sociala
 valoare
 armonie
 spontaneitate
CREATIVITATEA CA PRODUS
 reprezinta ansamblul disponibilitatilor latente, innascute sau dobandite
pe care subiectul le valorifica in rezolvarea unei sarcini creative. Pentru
ca potentialul sa devina trasatura de personalitate se impune
descoperirea lui timpurie, activarea, stimularea lui permanenta.
Trecerea creativitatii de la faza de potential la faza de trasatura de
personalitate se realizeaza treptat.
 Psihologii au evidentiat urmatoarele momente / niveluri ale creativitatii
(Irving Taylor)
creativitatea expresiva;
creativitatea procesuala;
creativitatea inventiva;
creativitatea inovativa;
creativitatea emergenta * (cel mai inalt nivel de creativitate la care
ajung geniile).
CREATIVITATEA CA TRASATURA
DE PERSONALITATE
 fluiditate;
 flexibilitate;
 sensibilitate pentru probleme;
 capacitate de definire a problemei;
 originalitate;
 interes;
 toleranta fata de situatiile ambigue;
 motivatie intrinseca;
 emotionalitate puternica;
 nevoia crescuta de independenta;
 nonconformism;
 capacitate de autoconducere.
TEORIA LUI CARL ROGERS
 Teoria lui Carl Rogers (psiholog umanist)
 Premizele de baza ale creativitatii sunt
perceperea receptiva si lipsita de
prejudecati a mediului, nevoia de
autopretuire, de autoexprimare. Orice
program poate sa stimuleze creativitatea
daca este interesat de organizarea unui
climat favorabil si daca este centrat pe
trebuintele de progres ale copilului (de
autoexprimare, de autodezvoltare a
propriului potential creativ);
TEORIA LUI GUILFORD
 fluiditatea are in vedere aspectele cantitative (verbala, de
idei, de expresii, de asociatii)
 flexibilitatea – capacitatea de modificare si restructurare
rapida si eficienta a modului de a gandi in situatii noi;
capacitatea de a realiza transferul solutiilor; capacitatea de a
renunta la ipoteze vechi, de a se adapta la situatii noi;
 originalitatea – capacitatea de a elabora imagini, idei, solutii
iesite din comun, frapante, neconventionale;
 elaborarea – capacitatea de a planifica o activitate, de a
dezvolta si finaliza o idee, de a formula o ipoteza, de a
anticipa un rezultat;
 sensibilitatea fata de probleme – capacitatea de a sesiza
fenomene noi, situatii problematice;
 redefinirea – capacitatea de a interpreta altfel un anumit
material, de a-i gasi alte aplicatii, de a-l folosi in alte scopuri.
TEORIA LUI TORRANCE
 Creativitatea este rezultat al interactiunii dintre personalitatea sensibila la
probleme si mediul sociocultural. Creativitatea este interferenta aptitudinilor,
priceperilor si motivatiei. Creativitatea nu se identifica cu intelligenta. Persoanele
creative sunt inteligente, persoanele inteligente nu sunt neaparat si creative.
 Factorii de blocaj ai creativitatii:
* orientarea excesiva asupra succesului, intrucat diminueaza curajul de a face
ceva nou, altfel decat ceilalti;
* orientarea dupa cei de-o varsta, intrucat stimuleaza conformismul, teama de
a nu fi ca ceilalti din grup;
* interdictia de a pune intrebari diminueaza curiozitatea;
* dihotomia munca – joc;
* opinia ca toti oamenii creativi sunt altfel decat ceilalti.
 Torrance introduce conceptul de invatare creativa, invatare prin care copilul
senzitiv constient de problema, de disfunctionalitatile aparute combina informatii,
emite ipoteze multiple, cauta solutii reale si ideale, depasind ceea ce a vazut,
auzit, citit.
TEORIA LUI OSBORNE
 In creativitate, rolul cel mai important il are imaginatia cu formele ei de
imaginatie anticipativa si imaginatie constructiva. Intrucat imaginatia este un
proces general uman, inseamna ca toti oamenii sunt creativi, dispun de
capacitati creative care pot fi valorificate prin antrenamentul creativ.
Antrenamentul creativ permite individului sa-si insuseasca, sa interiorizeze
procedee imaginative printre care: modificarile, substituirile, adaptarile,
aditionarea, amplificarea, multiplicarea, diminuarea, diviziunea. Nu exista
diferente determinate de sex, de activitate profesionala sau de gradul de
instruire.
 Factorii care amplifica posibilitatile creative:
 experienta personala (carburantul creativitatii);
 lectura literara (hraneste creativitatea);
 calatoriile;
 plimbarea (hoinareala, vagabondaj)
 relatiile interpersonale;
 rezolvarea de probleme;
 participarea la jocuri individuale si de grup.
TEORIA LUI OSBORNE
 Factorii defavorizanti creativitatii:
* conformismul;
* teama de a nu gresi;
* supraaprecierea ratiunii si a logicii;
* supunerea oarba fata de realitate;
* tendinta catre perfectiune.
 Principiile educatiei creative:
* eliminarea cenzurii critice;
* interactiunea dintre calitate – cantitate;
* asocierea unor elemente cat mai diferite.
 Metoda de stimulare a creativitatii: Brainstorming – metoda
evaluarii amanate.
TEORIA LUI J. DEWEY
 Creativitatea are un caracter ereditar si are o tendinta proprie de dezvoltare.
 Metoda care stimuleaza creativitatea: metoda problemei (investigatie stiintifica a
experientei personale cotidiene); metoda problemei ≠ metoda problematizarii.
 Etape:
♣ crearea de situatii empirice, o situatie asemanatoare experientei cotidiene;
♣ conturarea problemei – elaborata pe baza cunostintelor pe care elevul si le-a
insusit in mod empiric;
♣ interactiunea elevului cu problema pe parcursul careia este sesizat obstacolul;
♣ apelarea la date cunoscute in experienta personala, formularea ipotezelor;
♣ alegerea ipotezei;
♣ valorificarea ipotezei – daca ipoteza este confirmata, devine un instrument
eficient de actiune in viitor si este considerata un adevar stiintific.
TEORIA LUI C. FREINET
 Invatarea trebuie sa se bazeze pe
interactiunea dintre tatonare experimentala si
algoritmizare.
 Tehnici:
♣ tehnica textului liber;
♣ tehnica imprimeriei (tiparnitei);
♣ tehnica fisierului cooperativ si a fiselor de
invatare de autocorectare;
♣ tehnica corespondentei.
TEORIA T. AMABILE
 rolul factorilor sociali in stimularea creativitatii:
climatul grupului din care face parte elevul,
motivatia (intrinseca), recompensa (amplifica
fluenta, flexibilitatea dar mai putin originalitatea).
 Competitia si supravegherea au efecte inhibitorii.
 Factori:
♣ stilul parental;
♣ atitudinea cadrului didactic;
♣ umorul;
♣ jocul.
TEORIA LUI P. POPESCU
NEVEANU
 modelul bifactorial al creativitatii – teorie completa, optimista, conform careia
creativitatea rezulta din interactiunea dintre vectorii creativi si operatiile
generative de nou. In SPU, la nivelul a 2 mecanisme psihice intalnim operatiile
generative: gandirea euristica si imaginatia; vectorii: motivatia si afectivitatea;
nu toti vectorii sunt creativi.
 Ca structura de personalitate, creativitatea reprezinta interactiunea optima intre
aptitudini ca sistem de operatii si atitudini creative ca vectori.
 Atitudini creative:
♣ deschidere percepriva;
♣ toleranta pentru ambiguitate;
♣ preferinta pentru complexitate;
♣ atitudine problematizanta:
♣ nonconformism fata de autoritate;
♣ capacitatea de a risca in fata dificultatii;
♣ incredere in sine;
♣ dorinta puternica de autorealizare.
STIMULAREA CREATIVITATII
IN PROCESUL DIDACTIC
 ♣ utilizarea intrebarilor cognitive productive;
 ♣ formarea conduitei de ascultare activa si aprobatoare fata de ceilalti;
 ♣ mobilizarea elevilor pentru a pune si a-si pune intrebari;
 ♣ stimularea elevilor pentru a-si exprima propriile opinii;
 ♣ aprobarea opiniilor exprimate de elevi;
 ♣ utilizarea in anumite situatii a ideilor elevilor (adaptate);
 ♣ aprecierea ideilor neobisnuite, originale;
 ♣ eliminarea conduitei de a critica ideile altora;
 ♣ stimularea elevilor sa aleaga dintre mai multe idei, solutii, pe cele mai elegante, mai
convenabile, mai utile;
 ♣ educarea spontaneitatii elevilor;
 ♣ educarea capacitatilor empatice;
 ♣ utilizarea umorului si formarea la elevi a atitudinii receptive fata de umor;
 ♣ crearea unui climat simpatetic si permisiv;
 ♣ integrarea elevilor in situatii interogative care sa declanseze uimirea;
 ♣ obisnuirea elevilor de a folosi ideile colegilor;
 ♣ stimularea si cultivarea ingeniozitatii, initiativei;
 ♣ utilizarea intr-o combinatie adecvata a activitatii independente si a muncii in echipa