Istoria Zidului Berlinului

Simbol al Războiului Rece, Zidul

Berlinului a mai fost numit și “reprezentarea
materială” a Cortinei de fier. Timp de 28 de ani,
monstruasa construcție a despărțit în două un
oraș – Berlinul și o țară – Germania. Căderea
Zidului Berlinului este cel mai puternic simbol al
prăbușirii blocului comunist.

.
 Germania era împarțită încă de la sfarșitul
celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1945,
capitala Reich-ului era împărțită între puterile
aliate, în partea de vest și Uniunea Sovietică,
în partea de est, iar în 1949 se formează două
state: Republica Federală Germania și
Republica Democrată Germania.
 Deși pe 15 iunie 1961 conducătorul est-
german Walter Ulbricht declarase că nu va fi
contruit niciun zid, pe 13 august a început
construcția acestuia, pentru a opri exodul spre
vest a nemților din Germania comunistă (mai
mult de 2,5 milioane de germani au trecut în
vest, între 1949 şi 1961). În est, era numit “zid de
protecție anti-fascist“, în vest, “zidul rușinii“. 155
de kilometri de rușine, înalta de mai mult de trei
metri, dintre care 43 de kilometri prin inima
orașului Belin.
 Zidul este edificat în mai multe etape

În 1962 este adăugata o barieră, la 90 de metri

spre interior, fiind creeată o “zonă interzisă” strict
controlată, casele de pe această fâșie au fost
demolate, iar locuitorii mutați. Zona minată și
împânzită cu campcane de capcane de sârmă, oferea
un câmp vast de tragere pentru gărzi.
În 1965 încep să fie ridicate plăci de beton și
de-a lungul anilor, sunt adăugate foișoare de
observație, sunt înmulțite patrulele și dispozitivele
de securitate.
 “Zidul celor ptaru generații“, care a fost
“perfecționat“ în 1975 a fost ultima versiune.
Acesta era construit din plăci înalte de 3,6 metri
și late de 1,2 metri. Zidul era întărit cu senzori de
mișcare, garduri de plasă și de sârma ghimpată,
șanțuri împotriva vehiculelor, iar pe creasta
Zidului era montată o țeavă lustruită, ceea ce ar
fi trebuit să facă și mai grea escaladarea sa.
 Pe 9 noiembrie guvernul est-german
hotăraște să permită vizitele în Gemania de Vest,
dar ministrul pentru propagandă nu este
informat corect și se creează confuzie. Zeci de
mii de berlinezi au luat cu asalt punctele de
trecere pretinzând să treacă liberi în vest.
Copleșiți de zecile de mii de oameni și în lipsa
unor instrucțiuni clare, grăniceri nu riscă să
deschidă focul, lăsând mulțimile să treacă.
 Zidul a mai fost păzit ceva vreme, după 9
noiembrie. Pe 13 iunie 1990 aramata est-germană a
început demolarea oficială, iar pe 1 iulie au fost
desființate toate punctele de trecere a frontierei. Cele
două Germanii s-au unificat definitiv pe 3 octombrie
1990.
Doar trei porțiuni au mai rămas din Zid: o secțiune
de 80 de metri lângă Postdamer Plaz, o secțiune mai
lungă lângă râul Spree și o a treia bucată, transformată
în monument , la nord de Bernauer Strasse.
Bucați din zid, cu sau fără certificat de autenticitate,
sunt văntude amatorilor de suveniruri prin diverse
sisteme online sau prin poștă..