Sunteți pe pagina 1din 19

SOCIALISMUL

HANS-HERMANN HOPPE,
“TEORIA SOCIALISMULUI
ȘI A CAPITALISMULUI ”
Proprietatea

 Alături de acțiune, este o categorie fundamentală a


științelor sociale.
 Concepte ca agresiune, contract, capitalism și
socialism pot fi definite în termenii proprietății.
 Agresiunea se referă la proprietate, contractul este o
relație non-agresivă între posesorii de proprietăți,
capitalismul – o politică instituționalizată de recunoaștere
a proprietății și contractelor,
socialismul – o politică instituționalizată de agresiune
împotriva proprietății.
 Raritatea bunurilor – precondiție necesară pentru
apariția conceptului de proprietate.
 Este necesar ca buinurile să fie rare, astfel încât să
poată apărea conflicte în privința folosirii acestor
bunuri.
 Prin urmare, proprietatea este un concept normativ,
un concept creat pentru a face posibilă o interacțiune
non-conflictuală prin stipularea unor reguli (norme)
de comportament care creează obligații reciproce în
privința unor resurse rare.
 Diferența între o economie bazată pe proprietate
privată și una socializată constă doar la cum se
decide a cui voință va fi hotărâtoare în cazul unui
dezacord.

 În capitalism, problema opiniei decisive este


rezolvată prin aproprierea originară și prin
contract.

 În socialism, poziția celor a căror opinie prevalează


este decisă prin mijloace politice.
Socialismul în stil rus

 Sistemul socialist presupune atribuirea de drepturi


de control exclusiv asupra unor mijloace rare unor
persoane sau grupuri de persoane care nu pot să
invoce niciun act de utilizare anterioară a lucrurilor
în cauză, nicio relație contractuală cu un proprietar-
utilizator anterior.
 Socialismul – politică instituționalizată de
redistribuire a titlurilor de proprietate.
Socialismul

 Nimeni nu este proprietarul mijloacelor de producție


socializate. Ele sunt deținute “social”. Utilizarea lor
este determinată de oameni care nu se află în rolul
proprietarului, ci al administratorului unor lucruri.
 Niciunei persoane sau grup nu le este permisă
angajarea în investiții private și crearea de noi
mijloace de producție privată. Nu există motivație
pentru economisire!
 Problema – cum se decide a cui voință va fi
hotărâtoare în cazul unui dezacord?
 În capitalism, problema opiniei decisive este
rezolvată prin aproprierea originară și prin contract.
 În socialism, poziția celor a căror opinie prevalează
este decisă prin mijloace politice.
 Mijloacele de producție nu pot fi vândute. Nu există
prețuri de piață pentru acestea sau formarea lor este
obstrucționată și astfel costisitoare.
 Administratorul mijloacelor de producție nu
cunoaște oportunitățile la care renunță, prin urmare
este incapabil să stabilească corect costurile
monetare ale păstrării acestor resurse.
Ce este pozitiv în socialism?
 Efectele pozitive extrem de vizibile ale politicilor
socialiste (mâncare “ieftină”, ”chirii mici”, diferite
”gratuități”) nu sunt bunuri venite din cer, ci trebuie
plătite într-un fel sau altul – hrană mai puțină și de
proastă calitate, crize de locuințe, mahalale și
cocioabe, corupție și cozi, standarde de viață mai
scăzute, acumulare reduse de capital, risipă.
 Nici măcar un fapt mai puțin evident, dar aproape
întotdeauna menționat ca “pozitiv” – un sentiment
sporit al solidarității între oameni, valoare mai înaltă
atașată familiei, redelor sau prietenilor nu este un
lucru simplu și izolat. Acesta este rezultatul unui
sistem social de crize constante și de șanse mereu
reprimate ale indivizilor de a-și îmbunătăți situația
prin propriile mijloace.
 În socialism depinzi în mare măsură de relațiile
“personale”. Acolo unde viața ta “publică” este pusă
sub observația constantă a “societății”, ești nevoit să
te retragi în viața privată.
 Scopul argumentativ al socialismului, pretenția sa
este aceea de a reprezenta o moralitate mai înaltă, de
a fi mai drept, de a avea o fundamentare etic
superioara, oricare i-ar fi performanțele economice.
Efectele socializării mijloacelor de producție

 Scăderea relativă a ratei investițiilor, a ratei


formării capitalului
Deoarece fluxul investițional a scăzut și nu mai este
permisă transformarea economiilor private în
investiții se va economisi mai puțin și se va consuma
mai mult, se va munci mai puțin și mai mult timp va
fi alocat distracției.
Scăderea cantității de bunuri ce pot constitui obiectul
schimburilor și o scădere a standardului de viață în
termenii acestor bunuri.
 Folosirea risipitoare a mijloacelor de
producție

Nu există prețuri de piață pentru mijloacele de


producție sau formarea acestor prețuri este
obstrucționată și făcută mai costisitoare.
Alocări eronate ale factorilor de producție.
 Socializarea mijloacelor de producție are ca
efect o sărăcire relativă, o scădere a
standardului de viață, ducând la
suprautilizarea factorilor de producție dați.
Consecințele economice ale socializării
mijloacelor de producție

 Investiții reduse

 Alocarea defectuoasă a resurselor

 Suprautilizarea capitalului

(inclusiv în privința factorului de producție muncă!)


Socialismul în stil social-democrat

 Mișcarea socialistă revoluționară – răsturnarea violentă


a guvernelor existente, exproprierea completă a
capitaliștilor și dictatura temporară a proletariatului
(pănă la eradicarea rarității!).
 Mișcarea reformiștilor, abordarea gradualistă. Prin
lărgirea dreptului la vot, victoria socialismului ar putea fi
obținută prin acțiune democratică.
Ca reacție la experiența rusă și la cea est-europeană,
partidele comuniste din Vest au renunțat la ideea de
producție socializată și au subliniat că impozitarea și
egalizarea veniturilor (sau egalizarea oportunităților)
sunt adevărata piatră de temelie a socialismului.
 Trăsăturile socialismului social-democrat
Nu scoate în afara legii proprietatea privată asupra
mijloacelor de producție și chiar acceptă deținerea lor
privată (cu excepția educației, transporturilor, băncilor
centrale, poliției și tribunalelor).
Niciun proprietar al mijloacelor de producție nu este
proprietarul întregului venit ce poate fi obținut din
utilizarea lor. O parte a venitului rezultat aparține de
drept societății și trebuie să îi fie cedată, pentru a fi apoi
redistribuită membrilor săi individuali în conformitate
cu anumite idei de egalitate sau de dreptate distributivă.