„Editarea şi interpretarea

Suitelor pentru lăută de J. S. Bach

(transcripţia pentru chitară)
– Două studii de caz:
Suitele BWV 995 şi BWV 996”
 Un studiu comparativ al ediţiilor şi
înregistrărilor celor 4 Suite pentru lăută
(transcripţiile pentru chitară) de J.S.Bach - o
nouă perspectivă editorială

Cuvinte cheie
1 . Bach
2 . Baroc
3 . stil
4 . interpretare
5 . chitară
 Obiectivul fundamental al cercetării

O nouă ediţie a celor 4 suite pentru lăută de J. S. Bach, transcripţia pentru chitară

4 obiective preliminare

1. Analizarea şi sistematizarea ediţiilor şi înregistrărilor dedicate celor 4 suite

pentru lăută

2. Raportarea suitelor la ansamblul creaţiei bachiene:

a. Căutarea unor trăsături comune cu alte lucrări şi relevanţa în interpretare

b. Diversitatea de idiomuri instrumentale
c. Elemente de retorică şi afecte

3. Parcurgerea bibliografiei propuse: tratate istorice şi perspective muzicologice şi

interpretative din secolul XX

4. Propria viziune interpretativă, concretizată în apariţii publice şi înregistrarea

suitelor
1. Analizarea şi sistematizarea ediţiilor şi înregistrărilor dedicate celor 4 suite
pentru lăută

Ediţii:
- Bruger, Willard, Tureck, Gangi-Carfagna-Antonioni, Ghiglia, Evers, Chiesa,
Eotvos, Zigante, Koonce, Kohlhase (NBA – URTEXT), Hopstock (URTEXT)

Înregistrări:
- Williams, Sollscher, Isbin, Fernandez, Schmidt, Ghiglia, Zigante, Hopstock
(chitară)
- O’Dette, Martin, Smith, Stubbs (lăută şi teorbă)
- clavecin (lautenwerck), violoncel, vioară
 Argumente personale

În viaţa mea de muzician, Bach a fost o constantă şi o necesitate, ultimul termen neavând
doar o simplă conotaţie retorică, ci exprimând pasiunea cu care am interpretat, ascultat, citit
şi cercetat anumite aspecte ale muzicii şi vieţii cantorului de la Leipzig. Totuşi, cercetarea a
fost eterogenă, fragmentată, conjuncturală, de aceea voi încerca printr-o abordare mai
disciplinată să organizez, să sistematizez, să justific anumite idei oarecum disparate într-un
edificiu teoretic, dar şi practic, al cărui dublu scop va fi, pe de-o parte, „o lămurire cu sinele”
(1), pe de altă parte, o contribuţie onestă (2) în domeniu.

În cadrul şcolii de chitară din România nu există o ediţie în limba română sau o abordare
structurată a problematicii: consider astfel că este o necesitate (3) apariţia unei astfel de
lucrări, care va servi, mai ales, studenţilor pasionaţi şi dornici să aprofundeze muzica lui
Bach, cât şi chitariştilor-interpreţi şi pedagogi, în speranţa că noua perspectivă le va folosi în
munca la clasă, iar confruntarea cu ideile proprii va suscita dezbateri, polemici (sperăm,
cordiale), noi orizonturi.
 Metode de abordare a URTEXTULUI

1. Metoda INTEROGATIVĂ: o listă de întrebări care să evidenţieze în mod clar şi corect

problematica fiecărei suite şi a părţilor componente ale acesteia.

2. Metodele ANALITICĂ şi COMPARATIVĂ: aplicate la textele muzicale editate în diverse

contexte de autori diferiţi şi, de asemenea, la înregistrările audiate.

3. Metoda APLICĂRII SURSELOR ISTORICE (înţelegând aici tratatele vremii, cât şi

interpretările, uneori diferite, ale autorilor contemporani asupra problemelor stilistice): aşa-
zisele „reguli” ce vizează diferite paliere ale limbajului muzical vor fi aplicate cu
discernământ, raportate întotdeauna la practică interpretativă vie, parte integrantă a culturii
în care trăim.

4. Metoda SINTETICĂ: concluzionând metodele enunţate anterior, la care se adaugă ceea ce

am putea numi „gustul personal” sau „experienţa muzicală proprie”, voi tinde către un
echilibru al celor două categorii (obiectiv-subiectiv), poate singura cale „adevărată” în
expunerea unui discurs muzical.
Elemente constitutive ale limbajului muzical urmărite în cercetare

1. Aspecte metrice şi ritmice

2. Tempo şi caracter

3. Frazare şi articulaţie

4. Dinamică şi agogică

5. Ornamentică

6. Retorică şi afecte
 Structura ediţiei

1. Capitol introductiv

a. Prezentare succintă a premiselor acestei ediţii

b. Prezentare generală a celor 4 suite pentru lăută
c. Stilistică interpretativă

2. Editarea propriu-zisă

a. Ca preambul al fiecărei suite: date istorice, completate de observaţii asupra scriiturii,

caracterului, tempoului etc.
b. Editarea propriu-zisă: - un sistem dublu care va conţine URTEXTUL şi propunerea
editorului (elemente de articulaţie şi frazare; ornamentaţie; digitaţii; registraţie; tempo)
c. La finalul fiecărei suite, vor fi notate sugestiile de rezolvare muzicală şi tehnică a
ornamentelor întâlnite, exemple de improvizaţie, pasaje originale a căror registraţie a fost
schimbată din motive tehnice etc.
d. Prezentarea unei fotocopii a manuscrisului original
„Piéces pour la Luth á Monsieur Schouster par J.S. Bach”, BWV 995

Surse:

1. Piéces pour la Luth/ á/ Monsieur Schouster/ par/ J.S. Bach, BWV 995
- manuscris original datat aprox. 1727-1731 (Leipzig)

2. Suita pentru violoncel, BWV 1011 – compoziţie din perioada Köthen,

1717-1723;
- 5 versiuni: cel mai des folosită este copia Annei Magdalena Bach

3. G mol/ Pieces/ pour/ le lut/ par/Sre J.S. Bach

- tabulatură a unui lutist contemporan cu Bach (Adam Falkenhagen?!)
 BWV 1011, cello

BVW 995, originalul pentru lăută

BWV 995, tabulatura

 Suita pentru lăută în mi minor, BWV 996

Surse:

(Nu există manuscris olograf)

1. Preludio con la suite - copie făcută de Johann Gottfried Walther, în

tonalitatea originală
( Deutsche Staatsbibliothek Berlin, P 801)

2. O a doua copie, în la minor, făcută probabil de Nikolaus Gerber

(Bibliotheque Royale, Brussels, II. 4093)

Scriitura anumitor secţiuni (Presto, Courante, Gigue) şi menţiunea „aufs Lautenwerck”

(pentru lăuta-clavecin) indică instrumentul mai sus-menţionat
ca posibil destinatar al suitei, deşi dansuri precum Sarabande sau Bourrée-ul sunt idiomatice
pentru lăută.
Singurele diferenţe notabile între cele două manuscrise apar în Sarabande: este vorba despre
variante ritmice în pasajele improvizatorice care leagă pilonii armonici.
 Preludio con la suite, BWV 996
( Deutsche Staatsbibliothek Berlin, P 801)
 1. Aspecte metrice şi ritmice
► BWV 996 - Preludiu = Uvertura de tip francez (Lully)
► Quantz: „Uvertura trebuie să aibă un caracter maiestuos şi solemn...”

 Caracteristici: - formula ritmică e. x )( (suprapunctare)

- brilianţă; improvizaţie; contrast: liric-motoricsdfAS
• Hemiola: „Transformarea unei pulsaţii ternare într-una binară” folosită, mai
ales, pe cadenţele de final de secţiune sau de parte (Donington)
• Metrul real nu coincide întotdeauna cu cel notat...

Allemande, BWV 996

 Courante
BWV 996

Metrul notat
este 3
simplu...

Brossard:
„Când este
notat un 3
simplu,
pulsaţia este
sprintenă,
vioaie (ca o
bagatelă:
„trifle brisk”,
în original)

Notes inégales
Ambiguitate ritmică şi metrică: două cazuri asemănătoare (Gavotte BWV 808 din
Suitele engleze şi Gavotte din BWV 995)

Sublinierea liniei
melodice reieşită din
scriitură...
 2. Soluţii tehnice pentru diverse probleme muzicale

Willard A. Palmer: „Arpegierea

sau ‘desfacerea’ acordurilor erau
o practică obişnuită ce nu
necesita notarea în partitură […]
Acestea pot fi arpegiate fie
începând cu vocea superioară,
fie cu cea inferioară. Dacă este
timp, pot fi arpegiate în ambele
direcţii...”

Folosirea degetului mare de la

MS
 3. Tempo şi caracter

Allemanda are un caracter german serios (serious German character)... Execuţia acesteia se face
legato, solemn şi cu sobrietate (grave)...

Courantei, când este cântată (nu dansată), îi este permisă o mai mare libertate (faţă de dans,
cu regulile lui stricte), atâta timp cât îşi păstrează (re)numele... Mattheson spune că „o
courante are în caracterul ei ceva inimos, plin de dorinţă, vesel...”

Sarabanda, un dans spaniol la origine […] necesită un tempo rar, aşezat... Caracterul acesteia
constă într-o anume grandoare în exprimarea unor sentimente profunde precum sublimul,
demnitatea, majestuozitatea. În anumite cazuri, se pot adăuga texte religioase la Sarabandele
lui Bach...

Tempoul Gavotei este unul moderat (moderately gay), iar caracterul acesteia exprimă bucurie
(exultant joy)...

Indiferent de metrul indicat, Giga şi Canarios trebuie cântate la un tempo foarte rapid...
 Tempouri comparate în interpretarea Courantei din BWV 995

Sharon Isbin h = 70

Stephan Schmidt y h = 76-78

Tillman Hoppstock h = 70

Paul O’Dette h = 65

Hopkinson Smith h = 52-54

Pierre Fournier h = 70

Pieter Wispelwey h = 80
 4. Ornamentică
Tabelul notat de Bach pentru fiul său, Wilhelm Friedmann,
cu exemple de ornamente
(extras din ediţia lui Tillman Hoppstock)
Sarabande, BWV 996, URTEXT Tillman Hoppstock
 5. Frazare şi articulaţie
Interpretări comparate ale subiectului din secţiunea Trés viste a Preludiului

URTEXT
Interpretări comparate ale subiectului din secţiunea Trés viste a Preludiului
 Gdy
q. = 52-54
 6. Dinamică şi agogică

“Allemanda grave symphony, usually

in two time, often in four.”
(Brossard – 1707?)

“Allemanda… is a serious and

dignified movement and
should be so peformed.”
(Walther – 1732)
Aspecte stilistice:

- Suprapunctarea: o folosim? Dacă

da, în ce condiţii?

- Ce tempo/caracter alegem?

- Unde putem folosi (poco) rubato?

- Elemente de improvizaţie la repetiţie...

Înregistrare Costin Soare

(Allemanda, secţiunea A)
În loc de concluzii...