Organizații Economice

Internaționale - concept și clasificare

A efectuat: Sicinschi Doina,

CON-164
Obiective
Cunoașterea celor mai importante Organizații
Economice Internaționale
Cunoașterea clasificării Organizațiilor Economice
Internaționale
Cunoașterea rolurilor și funcțiilor Organizațiilor
Economice Internaționale
Clasificarea O.I. – Criterii de clasificare
 1. Gradul de deschidere faţă de statele lumii :
- organizaţii cu vocaţie universală
- organizaţii cu vocaţie restrânsă
Caracteristici comune ale organizaţiilor cu
caracter universal:
 Universalitatea
 Imperativele globalizării
 Eterogenitatea
2. Sfera de acţiune :
- organizaţii omnifuncţionale (O.N.U.),
- organizaţii specializate ( instituţiile specializate
din cadrul Naţiunilor Unite)

3. Criteriul reprezentării:
- organizaţii interguvernamentale
- organizaţii neguvernamentale (ONG)

4. Natura raporturilor dintre organizaţie şi

ţările membre :
- organizaţiile de cooperare sau coordonare
(OCDE)
- organizaţii integraţioniste (UE)
 5. Nivelul de dezvoltare economică al ţărilor membre:
- organizaţii ale ţărilor dezvoltate (OCDE)
- organizaţii ale ţărilor în dezvoltare („Grupul celor 77”)

6. Criteriul geografic :

- organizaţii subregionale : Piaţa Comună a Sudului
(MERCOSUR, 1991, compusă din: Argentina, Brazilia,
Paraguay, Uruguay), Asociaţia Naţiunilor Asiei de Sud-Est
(ASEAN, 1967,ţări membre: Filipine, Indonezia, Malaezia,
Singapore, Thailanda, Brunei)

- organizaţii regionale: Sistemul Economic Latino-American

(SELA), 1975, NAFTA (North American Free Trade Agrement)

- organizaţii interregionale: O.C.D.E., Forumul de

Cooperare Economică pentru Asia şi Pacific (APEC),
Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)
în funcţie de obiectul de interes :
ajutor umanitar; pace, securitate dezarmare; sprijin
pentru dezvoltare; drepturile omului;
comerţ şi alte activităţi economice; bunăstare socială;
cultură ; educaţie şi cercetare; sănătate; servicii sociale;
mediu; legislaţie ; filantropie şi voluntariat; religie;
afaceri, asociaţii profesionale şi sindicate
Sistemul Naţiunilor Unite
COMPONENŢĂ: - Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)
- organele şi organismele proprii, cu caracter
permanent
- instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.

A. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

 creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnată
Carta ONU

 Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre, 2002
adera Timorul de Est + Elvetia, 2006 adera Muntenegru)

 membrii originari (51) şi membrii admişi

Organele ONU
1. Adunarea Generală - organul cel mai reprezentativ al
ONU
- iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea
cooperării internaţionale în domeniul politic, încurajarea
dezvoltării progresive a dreptului internaţional,
promovarea cooperării în domeniile economic, social,
cultural, învăţământ şi sănătate, sprijinirea înfăptuirii
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
 - primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte
organe ale Naţiunilor Unite, precum şi bugetul
organizaţiei
 2. Consiliul de Securitate : menţinerea păcii şi securităţii internaţionale
- este alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanenţi:
China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10
membri nepermanenţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul
distribuţiei geografice echitabile : 5 din Grupurile regionale African şi
Asiatic, 1 din Grupul regional est-european, 2 din Grupul regional latino-
american şi caraibian şi 2 din Grupul regional vest-european.

3. ECOSOC - promovează cooperarea economică şi socială internaţională.

- alcătuit din 54 de membri, aleşi pe termen de trei ani.
organe regionale subsidiare ale ECOSOC : cinci comisii economice:
♦ Comisia economică pentru Africa (ECA), sediul la Addis Abeba
♦ Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), sediul la Geneva
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Bangkok
♦ Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (CEPAL), Santiago
de Chile
♦ Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Amman
4. Consiliul de Tutelă – obiectiv principal : promovarea
progresului politic, economic şi social al popoarelor din
teritoriile sub tutelă şi evoluţia lor spre independenţă
5. Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) : principalul
organ judiciar al ONU
- 15 judecători aleşi concomitent de Adunarea Generală
şi Consiliul de Securitate pe o perioadă de 9 ani
- Sediul CIJ este la Haga
6. Secretariatul este condus de secretarul general, cel
mai înalt funcţionar al organizaţiei
- 1 ianuarie 2007 – prezent: secretar general al ONU
este Ban Ki – moon (Coreea de Sud).
- 1997 – 2007 : Kofi Annan (Ghana)
Instituţii financiare internaţionale : FMI si
Grupul Băncii Mondiale
 Bretton Woods, în iulie 1944 – înfiinţarea FMI si Băncii Mondiale
 FMI - obiective principale :
 promovarea cooperării monetare internaţionale;
 facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional,;
 promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor
monetare, ca mijloc de concurenţă internaţională;
 contribuţia FMI la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce
priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea
restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului
internaţional;
 oferirea ţărilor membre de credite pe termen scurt şi mijlociu, în
vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi.
Conducerea F.M. I.
1) Consiliul Guvernatorilor - format din reprezentanţii
ţărilor membre
2) Consiliul de administraţie - format din 21 de membri
3) Directorul General (Dominique Strauss-Kahn )
România este membră a FMI din anul 1972
186 ţări membre (2009)
Principalele obiective ale FMI
supravegherea politicilor financiar-valutare
asistenţa financiară
Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 – 5
ani) sau termen lung (4 – 10 ani) şi se solicită garanţii
specifice pentru rambursare
asistenţa tehnică
Grupul Băncii Mondiale
1944, la Bretton Woods (S.U.A.) – FMI + BIRD
„Grupul Băncii Mondiale” :
BIRD
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) , 1956
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) ,
1960
Agenţia de Garantare Multilaterală a Intestiţiilor
(MIGA) , 1988
Sediul Băncii Mondiale - Washington
Principalele obiective ale B.I.R.D.
sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre
încurajarea investiţiilor străine private, prin
intermediul garanţiilor oferite sau participării la
împrumuturi de capital
stimularea dezvoltării echilibrate de lungă durată a
comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe
de conturi echilibrate
ajutarea ţărilor membre în efortul de trecere de la
economia de război la economia de piaţă
B.I.R.D.
B.I.R.D. - 185 de ţări membre
1947 – Adunarea Generală a ONU i-a acordat
statutul de instituţie specializată a ONU
Conducere :
Consiliul Guvernatorilor
Administratorii Executivi
Preşedintele (1 iulie 2007 Robert B. Zoellick )
Consiliul consultativ
Comitetele de împrumuturi
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI )
179 de membri
Susţine dezvoltarea economică a activităţilor
sectorului privat
CFI realizează investiţii de capital în întreprinderi
private din sectoarele cheie ale ţărilor în dezvoltare
Scadenţa împrumuturilor: 3 - 13 ani
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
(IDA)
166 membri
IDA este cel mai important organism din lume în
furnizarea de asistenţă tehnică şi resurse financiare
ieftine, efectuând, în acelaşi timp, investiţii în proiecte
fundamentale pentru dezvoltarea economică şi a
resurselor umane
Scopul principal al IDA - reducerea sărăciei prin
promovarea unei dezvoltări economice sustenabile în
zonele cel mai slab dezvoltate ale lumii
Uniunea Europeană

Europa – în fruntea concepţiei integrării în

organizaţii regionale
Argumente:
 Uniunea Europeană: 27 ţări membre: Belgia, Olanda, Luxemburg,
Franţa, Italia, Germania, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Grecia,
Portugalia, Spania, Austria, Finlanda, Suedia, Cipru, Cehia, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria,
România.
 Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA) –
Tratatul de la Stockholm (1959): Elveţia, Islanda,
Lichtenstein, Norvegia
 Zona de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA) –
ianuarie 1993: membri fondatori Cehia, Slovacia, Polonia,
Ungaria + Slovenia, România (1997), Bulgaria (1999), Croaţia
(2003).
 CEFTA este cel mai important acord multilateral de comerţ
liber din centrul şi sud - estul Europei
 Noul Acord CEFTA semnat la Bucuresti în dec. 2006, de România
(retras), Bulgaria (retras), Albania, Bosnia şi Hertegovina, Croaţia,
Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru şi Serbia
 19 dec. 2006 , summit “Getting closer to Europe”, Bucureşti
 Iniţiativa Central Europeană (ICE) – organism economic subregional
constituit din iniţiativa Italiei (1989) . ICE curpinde state membre UE,
non-membre UE şi NATO.
 State membre ICE: Austria, Cehia, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia ,
Ungaria, România, Bulgaria , Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia,
Macedonia, Serbia, Muntenegru; Republica Moldova, Belarus,
Ucraina
 Organizaţia de Cooperare Economică în regiunea Mării Negre (CEMN –
1992). Membri: Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia (membri
fondatori), R. Moldova, Rusia, Ucraina ,Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
Forme simple şi forme complexe ale
integrării economice
zona de comerţ liber: integrarea a 2 sau mai multe ţări,
înlăturându-se barierele comerciale dintre ele
uniunea vamală : se înlătură barierele vamale în comerţul
dintre ţările membre şi se adoptă un tarif vamal extern
comun faţă de celelalte ţări nemembre
piaţa comună, adică integrarea în care, pe lângă evidenţa unei
uniuni vamale, se asigură libera circulaţie a bunurilor şi
serviciilor, persoanelor şi capitalurilor între ţările membre
uniunea economică: pe lângă elementele specifice pieţei
comune, se realizează un anumit grad de armonizare a
politicilor economice naţionale
uniunea politică (idealul), apare un nou stat ce înglobează
ţările integrate, cu politici economice supranaţionale, instituţii
comunitare, Constituţie proprie.
Concluzie
Organizațiile Economice Internaționale sunt un mijloc
de coordonare interstatală și regională în diverse
domenii de activitate:în sistemul valutar-financiar,
bancar-creditar,de dezvoltare a businessului
internațional, etc. De asemenea acestea se ocupă cu
studierea și rezolvarea celor mai importante probleme
în domeniul relațiilor economice internaționale.
Bibliografie
Chistruga B. Economie Mondială și Integrare
Europeană, capitolul III
www.un.org
www.imf.org
www.wikipedia.com