ALERGIA LA LATEX

• Utilizarea mănuşilor de protecţie =obligatorie pentru

personalul sanitar prin adoptarea măsurilor prevenţie
„universale” vizând stoparea transmiterii infecţiilor prin
contact cu sângele (evitarea contactului direct cu
pacientul şi cu produse susceptibile de infecţiozitate
virală, microbiană, parazitară)
• În paralel cu această utilizare a crescut frecvenţa şi
gravitatea reacţiilor alergice la latex sau cauciucul
natural.
• Între 1989-1995, într-un serviciu de dermatologie
(Germania) s-a constatat o multiplicare cu 12 a
numărului de cazuri cu alergie la latex.
Manifestările sistemice grave au atins o frecvenţă de
10,7% în 1989 şi de 44% în 1995.

• NB ! mănuşile de cauciuc au indus rapid o serie

de reacţii grave care ar justifica întreruperea purtării
lor pentru protecţia mâinilor personalului.
• Alergia la mănuşi a fost descrisă ca :
-reacţie alergică de tip I (mediata de IgE), frecvent datorată proteinelor
din latexul cauciucului natural.
- reacţie de tip IV indusă de acceleratorii de vulcanizare (80% din alergiile
la mănuşile de cauciuc).
• Evantaiul de manifestari clinice înscrie:
- urticaria de contact,
- urticaria generalizată,
- rinita alergică,
- conjunctivita alergică,
- edemul Quincke,
- astmul bronşic
- anafilaxie (şoc anafilactic).

• Simptomele pot rezulta din :

• -contactul direct (tegumente intacte sau lezate) cu mănuşile sau cu alte
material conţinând latex
• -inhalarea proteinelor latexului dispersate sub formă de aerosoli sau de
particule de pudră de talc (contaminate cu proteinele din latex).
•
Pentru a fi eficiente, mănuşile de protecţie trebuie
să îndeplinească urmatoarele caracteristici:
• să fie testate de fabricant în privinţa
impermeabilităţii, rezistenţei, duratei de folosire
optime;
• să permită menţinerea unei sensibilităţi tactile cât
mai normale;
• să fie bine tolerate;
• să fie dimensional adecvate (adaptare după criteriul
antropometric).
• În general, mănuşile sunt fabricate în perechi (pentru
mâna dreaptă şi stângă) şi pe mărimi: lungi (L), medii
(M) şi scurte (S). Există şi mănuşi nepereche.
• Suprafaţa lor trebuie să fie uşor aderentă si nu foarte
lucioasă, pentru a permite prehensiunea sigură/evitarea
alunecării obiectelor.
• Mănuşile pot fi sterile, având frecvent indicaţia de
folosire unică ( sterilizarea repetată le deteriorează ).
 MANUSI = EIP
• Purtarea unui echipament de protecţie nu trebuie să
anuleze menţinerea strictă a regulilor de igienă.
• A purta mănuşi nu înseamnă evitarea pericolelor,
igienizarea mâinilor după scoaterea lor fiind
obligatorie.
• Refolosirea aceloraşi mănuşi după purtare impune
reguli stricte de decontaminare, spălare, sterilizare.
• Există un „pericol psihologic” pentru purtătorul de
mănuşi care se simte protejat per se, neglijand
restul regulilor de igienă.
• Purtarea pe durată prelungită determină transpiraţii
tegumentare, leziuni iritative.
• Refuzul purtării mănuşilor de către unii practicieni
(motivând scăderea sensibilităţii tactile, termice,
scăderea preciziei fine) este un risc asumat.
 Informaţii asupra compoziţiei mănuşilor

• Cunoaşterea compoziţiei mănuşilor

permite stabilirea biocompatibilităţii lor
şi a informaţiilor privind:
• protecţia asigurată la utilizare,
• identificarea efectelor secundare şi
aplicarea măsurilor preventive,
• formularea diagnosticului etiologic.
 Sunt utilizate trei tipuri de mănuşi:
• mănuşi chirurgicale (surgical gloves): sunt destinate
practicii chirurgicale invazive. Sunt fabricate din
latex sau din copolimeri, conţin pulberi lubrificante.
• mănuşi pentru „vizită medicală”: sunt utilizate în
timpul vizitei medicale şi a procedurilor diagnostice
sau terapeutice, manipularea de materiale
contaminate, activităţi de laborator şi de igienizare.
Pot fi fabricate din materiale ce se constituie în
alternative valide ale cauciucului natural cum este de
exemplu polivinilul.
• mănuşi de securitate: sunt în general folosite de
personalul sanitar auxiliar conţinând latex în
proporţii diferite.
 Studiul informativ pentru analiza
biocompatibilităţii mănuşilor
• Utilizarea în mediul sanitar trebuie să se bazeze pe
comunicarea(date tehnice) dintre producători - utilizatori
- distribuitori vizând:
• conţinutul si eliberarea de proteine din latex,
• tipul de acceleratori utilizaţi şi nivelul rezidual al
acestora,
• tipul şi canitatea de pulberi lubrificante, pH-ul relativ
al produsului, tratamentul antiaderenţă, substituienţii
de pudră,
• modalităţile de sterilizare şi eventuale reziduuri ale
sterilizării chimice,
• rezultate ale testelor privind potenţialul alergizant
sau iritant al produsului.
 Diagnosticul pozitiv
• Recunoasterea patologiei alergice şi iritative induse de mănuşi
rezulta din:
• 1.Recoltarea datelor clinico-anamnestice:
• factori predispozanţi:
• atopia,
• prezenţa altor dermatite de contact,
• alte condiţii alergizante cutanate alimentare (kiwi, banane, avocado
etc.) sau de contact (reacţii încrucişate cu latexul, de exemplu, Ficus
benjamina).

• 2.Expunerea ocupaţională: durata totală a expunerii rezultată din

numărul de ore/zi, tipul de mănuşi protectoare utilizate, eventuala
expunere nonprofesională.

• 3.Simptomatologia: detalierea leziunilor cutanate, latenţa apariţiei

acestora de la aplicarea mănuşilor, testul supresie-readmisie la
lucru.
 Teste alergologice

– Alergia de tip I (mediere reaginică)

• Latexul este considerat alergenul principal.
Pentru testare nu dispunem de un preparat
standardizat.
• Se pot efectua:
• dozarea IgE specific: nu comportă riscuri
pentru pacient şi are sensibilitate crescută,
• testarea cutanată (prick test): cu extracte
comerciale sau rezultate din mănuşile utilizate
de pacient.
NB! Acest test poate genera reacţii sistemice.
 Alergia mediată celular
• Teste epicutanate (patch test): unele haptene (antigene
incomplete) sunt frecvent implicate si aparţin subproduselor de
tip: tiuram, mercaptotiazol, carbamaţi, parafenilendiamine, tiouree
prezente în compoziţia mănuşilor.

• Teste de scarificare
Sunt susceptibile să provoace reacţii sistemice sau de organ
foarte grave, motiv pentru care sunt practicate numai în mediul
spitalicesc.

• Testul utilizării mănuşilor (proba expunerii ocupaţionale)

Constă în purtarea unui fragment de mănuşă care amplifică
secundar gravitatea leziunilor existente. Este utilizat pentru
diagnosticul patologiei cutanate, este specific şi sensibil, dar nu
permite identificarea exactă a agentului etiologic.
 Testul de provocare inhalatorie

• Este utilizat pentru diagnosticul patologiei

respiratorii şi poate fi executat în diverse moduri:
• test de provocare bronşică specific (inhalare de
doze progresiv crescânde a unui extract din
latex sau din compoziţia mănuşii, cu
monitorizarea funcţiei respiratorii (parametri
ventilatori, în principal VEMS-ul);
• test ocupaţional secundar Jaeger.
Se efectuează prin manipularea de mănuşi
lubrefiate cu pudră în atmosferă controlată.
• Manifestări alergice similare celor recunoscute la
utilizatorii din mediul sanitar au fost descrise şi la
muncitorii din industria cauciucului sau a altor
purtători de mănuşi (lucrători în sere, ambalatori de
produse alimentare etc.).

• În rândul pacienţilor cu multiple intervenţii

chirurgicale în antecedente (de exemplu, spina
bifida, anomalii congenitale uro-genitale) sau la
subiecţi examinaţi repetitiv (de exemplu prin tuşeu
vaginal) au fost comunicate reacţii alergice locale şi
chiar sistemice (şoc anafilactic).

• În mod similar, au fost semnalate cazuri de reacţii

alergice la utilizatorii de prezervative conţinând latex
sau la înnotători (reacţii la casca de cauciuc).
 Alte situatii particulare
• Dificultăţi majore de încadrare diagnostică au fost întâlnite la
pacienţii cu tratamente parenterale la care reacţiile de
sensibilizare au apărut prin contaminarea acului în timpul
perforării dopului de cauciuc (dizolvarea şi umplerea seringii cu
medicamente conţinute în astfel de flacoane).

• Un studiu asupra a 63 pacienţi alergici la latex, a arătat o

medie de expunere de 5 ani până la apariţia primelor
simptome care, în general, sunt eczeme de contact,
dar şi rinite sau manifestări respiratorii dispneizante.

• Pentru apariţia reacţiilor alergice respiratorii, este

necesară o perioadă medie de expunere de
aproximativ 2 ani.
•
 Măsuri preventive
• înlocuirea mănuşilor şi a altor echipamente de protecţie
conţinând latex (cauciuc natural) cu produse similare din vinil
sau alte materiale protectoare,
• etichetarea tuturor produşilor conţinând latex pentru a permite
evitarea acestora de către subiecţii sensibilizaţi,
• protejarea pacienţilor a căror sensibilizare la mănuşile de
cauciuc este cunoscută (depistată prin anamneză ţintită, testări
alergologice),
• ventilaţie adecvată şi interzicerea utilizării sau expunerii
personalului sensibilizat la aerosoli/pulberi prezenţi în
ambianţa locului în care se utilizează mănuşi din cauciuc
(pudrate cu talc),
• cunoaşterea exactă a tipului de mănuşi utilizate (date furnizate
de fabricant către beneficiar),
• studii pentru conceperea de mănuşi cu conţinut redus în latex
sau înlocuirea completă a acestuia şi care nu necesită pudrare
interioară),
 Masuri de preventie
• înregistrarea personalului (anamneză detaliată)
prezentând semne evocatoare de alergie la latex.
• În suspicionarea unui caz, confirmarea sensibilităţii
trebuie făcută prin teste serologice şi cutanate
(numai în servicii de specialitate întrucât există
riscul provocării reacţiilor anafilactice).
Nu dispunem de alergeni condiţionaţi pentru
hiposensibilizare astfel încât singurul remediu
eficace este evitarea expunerii la orice produs
conţinând latex.
• consilierea subiecţilor etichetaţi cu risc înalt pentru
schimbarea locului de muncă,
• dotarea şi purtarea permanentă a adrenalinei cu
auto-administrare în cazul declanşării unor reacţii
sistemice
• La Centrul Medical Mayo-Rochester (Minnesota) s-a
constituit „Latex Allergy Task Force” : grup de lucru
pluridisciplinar având ca obiectiv educarea celor 20 000
membri ai personalului şi încurajarea consultării unui
medic în cazul oricărui semn evocator de alergie.

• Grupul este compus din alergologi, medici de medicina

muncii, dermatologi, chirurgi, responsabili cu sănătatea
personalului, directorul serviciului şi acţionează prin
popularizarea subiectului: articole şi buletine informative
asupra alergiei la latex, note de serviciu etc.
• DelawareValley Latex Allergy Support
Network” : grup de consumatori constituit pentru
a avertiza publicul asupra riscurilor alergice la
latex (Internet: http:www.latex.org) dispunând şi
de o linie telefonică cu apel gratuit, un grup
consultativ medical, o bibliotecă cu referinţe
bibliografice şi un centru de distribuire de
materiale, încurajând astfel schimbul de opinii şi
de experienţă între persoanele cu reacţii
alergice cunoscute.
 Cercetare:

• Au fost puse la punct:

- metode pentru testarea sensibilităţii la latex,
-tehnici pentru cuantificarea concentraţiei alergenului
în produsul finit,
-metodologia de numărare şi dimensionare a
particulelor alergenice de latex aflate în suspensie în
aerul locului de muncă.

• Dispoziţiile actuale urmăresc înlocuirea progresivă a

mănuşilor actuale cu cele având conţinutul cel mai
redus de alergeni (sensibilizarea furnizorilor capabili
să răspundă la aceste cerinţe).
 Concluzii

• Alergia la latex şi/sau adjuvanţii produsului

este una dintre problemele serioase cu
care se confruntă personalul sanitar expus
ocupaţional.
• Soluţionarea acestei probleme constă în
limitarea la minimum a contactului cu
alergenii (latex, pudră) în mediul de muncă
şi înlocuirea acestui produs în perspectivă
imediată prin echipamente „free latex”.