DE LA PROIECTUL 3D LA

MODELUL 3D

SOLEA ANAMARIA
APLICATII CU COMENZI NUMERICE
 PRELUCRAREA CNC

Prelucrarea cnc presupune modalitatea prin care sunt transformate proiectele CAD in piese reale, fiind folosite mai
multe tehnici, cum ar fi: frezare, gaurire, dar si multe altele.

Miscarile masinii trebuie sa conduca o scula taietoare:

- pe un anumit traseu;
- cu o viteza precisa de rotatie e sculei;
- cu o viteza precisa de înaintare a sculei.
 DE LA PROIECTUL 3D LA MODELUL 3D

Pasul 1:
Luați în considerare mai întâi procesul de proiectare .Se creaza forma 3D a conceptului într-un sistem numit design 3D, definind
forma pe care doriți să o tăiați.

Această formă se numește un model 3D , iar programele software care fac acest tip de muncă sunt numite, de obicei, programe
de modelare 3D (uneori 3D CAD).

Modelarea este cuvântul potrivit aici, deoarece, mai degrabă decât desenarea cu linii, veți construi obiectul 3D prin introducerea
și modificarea formelor 3D de bază.
 Codul G

Masina functioneaza pe baza unui algoritm, numit “G-code”. Sunt practic niste coordonate de sistem cartezian care ii spun masinii continuu, in
fiecare moment, unde sa pozitioneze capul de frezare pe X, Y si Z.

Practic, ca sa poti ajunge sa ai un G-code iti trebuie intai o geometrie a obiectului pe care vrei sa il faci. Fie ca e o geometrie simpla, (cum ar fi
un cerc), sau o forma complexa (cum ar fi o sculptura), iti trebuie un astfel de fisier creat intr-un program vectorial de tip CAD (computer aided
design) 3d. Apoi aceasta geometrie este introdusa intr-un program de tip CAM (Computer aided machining), unde, impreuna cu diversi
parametri (materialul in care se lucreaza, tipul si dimensiunea frezei, vitezele de lucru, avansul in profunzime, compensari, etc) se genereaza
niste trasee pe care va merge freza. Abia acum acest program de tip CAM va genera codul G-code
Pas 2:
3D CAM: Odată ce aveți un model 3D, aveți nevoie de o cale de
unelte. Un model 3D definește geometria formei pe care doriți să o
tăiați, dar nu vă spune instrumentului dvs. CNC cum să vă mișcați de
fapt peste și în jurul modelului pentru a tăia forma. Modelul nu știe ce
mărime și tip de tăietor veți folosi, cât de strâns doriți rezoluția, ce fel
de direcții doriți să tăiați și așa mai departe. Deci, pasul următor este
să vă aduceți modelul 3D într-un program CAM 3D pentru a taia
forma dorita .

Calea de instrument generată pe model prin programul CAM

CE ESTE NECESAR PENTRU A ÎNCEPE PROIECTAREA
PIESEI IN CAD

• DESENUL PIESEI
• - CREAT SAU IMPORTAT
• COMPLETUL DE SCULE
• - SELECTARE DIN BIBLIOTECĂ SAU CREATE
• PLANIFICAREA PRELUCRĂRII
• DISPOZITIVE DE FIXARE
• DEFINIRE ORIENTARE, LOCAŢIE
 STRATEGII DE DEGROSARE

Degroşare “Waterline”

Presupune îndepărtarea materialului semifabricatului aflat în afara modelului 3D al piesei. Materialul este îndepărtat prin deplasări ale sculei în plane
orizontale (XY) aflate la cote Z diferite (curbe de nivel). Această strategie se recomandă, pentru o degroşare iniţială, când diferenţele de dimensiuni dintre
semifabricat şi modelul piesei sunt foarte mari.

Degroşare “Plane”

Presupune îndepărtarea materialului semifabricatului aflat în afara modelului 3D al piesei. Secţiunile de lucru sunt amplasate în plane verticale paralele.
Pentru a limita presiunea asupra sculei, prelucrarea poate fi realizată cu adâncimi Z pre-reglate de valori mici. Rezultatul prelucrării este de obicei mai apropiat de
forma piesei finite decât rezultatul unei degroşări “Waterline” cu aceiaşi parametri. Această strategie se utilizează de obicei atunci când se doreşte obţinerea după
degroşare a unui piese intermediare apropiate de forma piesei finite.

Finisare “Complex”

Prin această strategie de prelucrare sunt generate automat două operaţii: finisare “Plane” şi finisare “Waterline” pentru modelul 3D al piesei. Parametrii
impliciţi ai celor două operaţii sunt stabiliţi automat astfel încât suprafeţele apropiate de orizontală sunt prelucrate utilizând operaţia de finisare “Plane”, iar
suprafeţele apropiate de verticală utilizând operaţia de finisare UTPRESS “Waterline”.
 DEFINIREA ZONELOR DE PRELUCRARE
Metodologia de prelucrare ce permite utilizarea zonelor de aşchiere este utila in special
atunci când se poate stabili in avans tipul de prelucrare specific fiecărei zone.
Acest tip de abordare oferă un mare avantaj atunci când, de exemplu, se doreşte
prelucrarea unei familii de piese intr-o serie foarte mare.
Aceasta strategie de prelucrare presupune:
- definirea zonelor de pe piesa ce urmează a fi prelucrate
- atribuirea unei operaţii fiecărei dintre acestea
- prelucrarea acestora.
Acest program se poate aplica întregii familii reducând costul de proiectare pentru ca:
- strategia de prelucrare a fost stabilita
- sculele au fost definite
- a fost definit deja tipul de script ce urmează a fi generat
- singurul lucru ce rămâne de făcut consta in redefinirea zonei de
prelucrare.
Multumesc!