 cea mai frecventă afecţiune chirurgicală a copilului.

 mai rar întâlnită la sugar şi copil mic, nu trebuie scăpat din

vedere faptul că la această vârstă diagnosticul tardiv şi
peritonita generalizată pot fi urmate de deces.

 Tabloul clinic şi evoluţia bolii diferă la copilul mic faţă de

adult.

 Evoluţia bolii este mai rapidă, iar mijloacele de apărare

locale şi generale mai reduse.

 majoritatea durerilor abdominale la copiii sub 10 ani -

limfadenită mezenterică.
 La copilul mare -triada simptomatică Dielafoy:
 durere,
 hiperestezie cutanată,
 apărare musculară în FID.
 de criză unică fără antecedente sau
 urmare a unor suferinţe repetate.

 Vărsătura unică sau repetată apare mai ales la

începutul afecţiunii în peste 90% din cazuri.

 Greaţa şi anorexia nu sunt aşa de accentuate ca la

adult. Lipsa vărsăturii nu exclude apendicita în
prezenţa altor simptome.
 Apărarea musculară este cel mai important semn local în
apendicita acută care concordant cu febra în jur de 38°,
poate afirma diagnosticul. Ea poate să lipsească în
apendicita retrocecală. (majoritatea copiilor contractă
voluntar abdomenul.)

 Febra este moderată în apendicita acută, menţinându-se în

jur de 38°. Valori mai ridicate apar după perforaţie sau în
caz de infecţii amigdaliene şi virotice, unde există şi
manifestări digestive.

 Constipaţia – deşi se asociază în multe cazuri – este mai greu

de precizat de copii. Diareea relativ frecventă, nu exclude
posibilitatea unei apendicite.

 Leucocitoza în majoritatea cazurilor variază între 8 şi 12.000

leucocite/mm³. Există însă şi cazuri grave cu forme toxice,
în care valoarea leucocitozei este normală sau scăzută.
 mai rapidă şi mai gravă la copil.
 Peritonita apendiculară poate apărea la câteva ore
după criza dureroasă. Mai frecvent se instalează
după o evoluţie dureroasă de 2-3 zile. Alteori există
acel interval de linişte înşelătoare menţionat de
Dieulafoy, urmat brusc de dureri abdominale
generalizate, vărsături, febră peste 39°, facies
alterat, apărare musculară şi puls accelerat.

 Abcesul apendicular (plastronul) rezultă în urma

localizării peritonitei în zona apendicelui perforat.
Evoluţia lui sub protecţie de antibiotice duce la
resorbţie la copiii mai mari.
 este rar întâlnită /deosebit de gravă.

 Diagnosticul adeseori tardiv se stabileşte în faza

complicaţiilor peritoneale:
 simptomatologia necaracteristică,
 evoluţia rapidă a leziunilor
 lipsa de colaborare a copilului la vârstă mică.

 La n.n. distensia abdominală, vărsături şi diaree. Reacţia

febrilă apare abia în urma perforaţiei. Folosirea antibioticelor
estompează şi la această vărstă simptomele.

 După instalarea peritonitei generalizate, apar unele semne

locale precum: edemul inflamator al peretelui abdominal
subombilical, cu tegument lucios şi circulaţie colaterală
venoasă evidentă. Mortalitatea postoperatorie -ridicată.
 Limfadenita mezenterică –este cea mai frecventă cauză de dureri
abdominale la copiii sub 10 ani.Apărarea musculară lipseşte şi
comparativ durerea provocată este mai intensă periombilical.

 Amigdalită acută – se însoţeşte adeseori de dureri abdominale.

Febra care ajunge sau depăşeşte 39° nu are corespondent de
apărare musculară în zona apendiculară. Examenul faringelui
clarifică situaţia.

 Enterocolita – debutează la copii cu febră, vărsături şi dureri

abdominale confuze. Lipsa apărării musculare şi frecvenţa
scaunelor orientează diagnosticul.

 Pneumopatiile drepte, la care durerea iradiază spre abdomen se

pot confunda cu apendicita. Febra, tusea, faciesul vultuos şi
eventual examenul radiologic ajută la precizarea leziunii.

 Peritonita primitivă – mai frecvent pneumococică – are un debut

brutal cu dureri intense, difuze, schiţează apărarea musculară şi
se însoţeşte de diaree si o leucocitoză peste 18-20.000.
 Malformaţiile renoureterale drepte şi pielonefrita se
manifestă frecvent cu semne digestive (greţuri,
vărsături, dureri abdominale, febră). Durerea
corespunde punctelor ureterale sau are sediul lombar.
Ex. Urina!!.
 Purpura reumatoidă Schonlein-Henoch – se însoţeşte
de dureri abdominale similare cu apendicita. O dată
cu apariţia petelor purpurice caracteristice se
precizează diagnosticul.

 menarha la fete -dureri bilaterale în hipogastru, fără

alte semne.

 litiaza renală, parazitozele intestinale, leziunile

anexiale la fete, diverticulul Meckel, invaginaţia
cronică
 Preoperator în caz de peritonită se recomandă
administrarea de antibiotice parenteral. În cazuri grave
este necesară aspiraţia nasogastrică şi reechilibrarea
hidroelectrolitică si acidobazică.

 Aspectele tehnice şi tactice depind de sediul şi gradul

leziunilor apendiculare. Incizia clasică suficient de largă
trebuie să permită apendicectomia fără dificultate. În caz
de necesitate plaga poate fi lărgită.
 Apendicectomie clasica
 Apendicectomie cu dubla ligatura
 Apendicectomie laparoscopica
 colecţii abdominale –
 reluarea febrei,
 dureri localizate
 contractură musculară.

 Tuşeul rectal poate evidenţia o împăstare în hipogastru

sau un abces în Douglas.

 Abcesul subfrenic, complicaţie rară, necesită

investigaţie radioscopică sau ecografică prin care se
observă ridicarea şi imobilitatea hemidiafragmului.

 reintervenţie pentru evacuare şi drenaj.