Formarea profesorilor pentru învatamantul primar

în perioada dintre Primul și Al Doilea Război Mondial (1918 - 1944)

Proiect realizat de:

Code Simona Corina
Matei Andra Maria
Stan Andreea Catalina

Lector univ. dr.

Beatrice Almășan
 Cuprins
1. Necesitatea studierii problemelor formarii
personalului didactic

2. Scoala normala, scoala superioara si seminarul

pedagogic universitar

3. Cateva idei generale

4. Cum se facea scoala in perioada interbelica? Studiu

de caz.
 Necesitatea studierii problemelor formarii personalului didactic
in trecutul invatamantului romanesc

•Spre sfârşitul secolului al

XIX-lea, în România, formele
instituţionale şcolare au ajuns
la organizări şi structuri
moderne. Astfel, formarea
sistematică riguroasă şi solidă
pentru cariera didactică s-a
impus de la sine.
•Pe de altă parte, aspiraţia spre
sistem în gândirea pedagogică a
fost însoţită de preocupări mai
clare şi mai bine organizate
vizând formarea personalului
didactic.
•Încercând o sinteză a principalelor formule instituţionale de pregătire a personalului
didactic în România, în anii 1864-1948, rezultă următorul tablou:

Școala normală
1 Care pregătea învăţători şi educatoare (conducătoare) pentru grădiniţele de copii.

2 Școala normală superioară

Pentru pregătirea profesorilor din învăţământul secundar, înfiinţată în 1864
(Legea Instrucţiunii).

***A fost desfiinţată în 1940. Există date în măsură să indice că, cel puţin până în 1898, aceste
instituţii de formare erau de fapt simple internate, cu un regulament foarte sever de funcţionare
Seminarul pedagogic universitar
Studenţii urmau un curs de pedagogie, dădeau examene de pedagogie şi didactică
3 generală, elaborau lucrări de seminar, în special pe teme de didactică.

Cunostinte
generale
•Pentru a fi învăţător rural era
suficienta dovada posesiei
cunoştinţelor ce urmau să fie
predate, deci o pregătire de
nivel elementar
(Legea instrucţiunii, 1864,
art.343)
Pe scurt...
Decret
domnesc
•În schimb, pentru pregătirea
institutorului, deci a învăţătorului
de oraş, aceeaşi lege stipula
transformarea unei şcoli primare
orăşeneşti în şcoală primară
normală, cu o programă specială ,
numirea în învăţământ făcându-se
prin decret domnesc.
Doua institutii Scoala normala
unica
•Se prevedea existenta a două instituţii "Înaintarea pe loc"
diferite de formare a cadrelor didactice presupunea, pentru învăţător,p
necesare învăţământului primar: una
e lângă examen, o inspecţie
pentru învăţători (pentru mediul rural), specială şi o apreciere a
cu o durată de cinci ani, iar alta pentru activităţii sale extraşcolare, de
institutori, cu aceeaşi durată, dar nu şi
cu aceleaşi condiţii de admitere şi "luminător" al satului.
finalizare a studiilor (Legea Tache Durata va creste in timp de la
Ionescu, 1893, art.35-49 ). 5 la 8 ani.
Cum se facea scoala in perioada interbelica?

,,A fost odata un vis frumos. Educatia primea 16% din

PIB. Si 98 % dintre tinerii care plecau
la studii in strainatate se intorceau acasa. Asta pentru
ca, in perioada interbelica, scoala te pregatea sa devii
un om cu educatie civica si caracter”

Georgeta Filiti, istoric

 In loc de concluzii...

„Scoala din perioada interbelica te pregatea sa devii un om

cu educatie civica si caracter.”
Georgeta Filiti, istoric
Va multumim pentru atentie!
 Bibliografie
1. StiriSiNoutati.ro
( https://www.stirisinoutati.ro/scoala-din-perioada-interbelica-te-pregatea-sa-devii-un-om-cu-educatie-civica-si-caracter/?fbclid=IwAR
2R87Mmh2sxGdQijIuoAEKIdpr7xNe0PSiATtAuIBdsba5ctKA1woCLFP8 )