Proiect Comunicaţii Mobile

Studenţi: Amarghioalei Marian-Ionel

Găucă Andrei-Robert
Grupa: 5407
 Noțiuni teoretice:

• Prin comunicaţie se înţelege un serviciu

telefonic transmisii de imagini statice sau în
mişcare, transmisii fax, transmisii de date, poştă
electronică sau transmisii multimedia O reţea de
comunicaţii prin radio se numeşte:
•fixă, portabilă si mobilă;
• La baza conceptului celular de organizare a
unei reţele de comunicaţii stau două principii:
• • reutilizarea frecvenţei
• • divizarea celulelor.
• Primul asigură capacitatea de comunicaţie
impusă folosind o bandă limitată de frecvenţă, iar
al doilea permite creşterea acestei capacităţi în
funcţie de creşterea traficului oferit, fără
creşterea benzii de frecvenţe alocate reţelei.
Reutilizarea frecvenţei

• Reutilizarea frevenţei constă în utilizarea simultană a unui

canal radio de comunicaţie în zone geografice distincte
suficient de îndepărtate pentru ca interferenţa izocanal să fie
neglijabilă. Reutilizarea spaţială a frecvenţei nu este un
concept nou, el fiind utilizat deja în radiodifuziune,
televiziune şi alte servicii.
Reţea celulară
• În reţelele mobile, dimpotrivă, se impune distanţa maximă până
la care unda electromagnetică emisă trebuie să se păstreze peste
valoarea de prag, distanţă mult mai mică decât cea posibil a fi
atinsă cu puterile de emisie disponibile

• În acest fel, în loc să se acopere o arie foarte mare, cu

semnal produs de un singur emiţător de putere mare şi
cu antena înălţată cât mai sus posibil, operatorul de
comunicaţii distribuie emiţătoare de putere mică pe
acea arie, fiecare acoperind cu semnal o zonă mai mică
denumită celulă. Celula este, deci, acea zonă în care un
emiţător de putere mică serveşte mobilele aflate
temporar pe aria ei.
• În principiu, distribuţia emiţătoarelor nu trebuie să fie
regulată, iar celulele nu trebuie să aibă o formă anume.
 Divizarea celulelor

• Dacă numărul total M de canale este divizat în N seturi egale,

atunci fiecare set va conţine un număr m = M/N de canale şi în
fiecare celulă vor putea participa simultan la comunicaţii până la
m utilizatori, m reprezentând capacitatea maximă teoretică a
celulei.

• Capacitatea maximă teoretică a unei reţele celulare

de comunicaţii formată din celule identice este
produsul dintre capacitatea maximă teoretică m a
fiecărei celule şi numărul celulelor.
 Elemente de teoria traficului
• Intensitatea traficului realizat pe un canal
de comunicaţie este raportul dintre timpul
în care canalul a fost ocupat şi timpul total
de observare.
• Intensitatea traficului este o mărime
adimensională. Totuşi ei îi este asociată o
unitate de măsură Erlang.
• În reţelele cu memorie apelurile neservite
din cauza lipsei temporare de canale libere
sunt memorate şi sunt servite pe măsură ce
apar canale libere. Dacă memoria reţelei
este infinită, nici un apel nu este blocat,
numai unele dintre ele sunt servite cu
întârziere. În aceste reţele măsura calităţii
comunicaţiilor este dată de valoarea
întârzierii medii a servirii apelurilor.
 Partea practica si concluzii
• Aparițiile”ro med” diferite pe grafic nu pot fi interpretate corect dacă valorile
introduse sunt foarte mici; programul nu poate calcula funcția care ia valori
ce tind la infinit
• De altfel nici comunicarea nu ar fi posibilă cu un număr foarte mic de canale
pe o durata de convorbire mai mică de 1 minut de exemplu.
FIG.1(m=3, u=1)
Contra-măsură constă în alocarea unui număr de canale suficient de
mare pentru a suportă valoarea maximă a intensității traficului în ziua
sau ora cea mai aglomerată.Astfel, dacă ne propunem să susținem
posibilitatea comunicării pentru o durata medie maximă a comunicației
de 10 min, la intensitatea maximă 10E trebuie să utilizăm minim 20 de
canale acceptând că ro med_max=0.5(timp de așteptare) min.

FIG.2 (m=40, u=3)

Se observă că, pentru un număr suficient de mare

de canale(>10), valoarea întârzierii de servire
crește cu creșterea intensității traficului, dar mai
ales cu creșterea duratei de convorbire.Cu cât
timpul de convorbire este mai mare și rețeaua
mai aglomerată, cu atât această rețea devine FIG.3(m=20, u=10)
insuficientă.
• În cazul cel mai fericit, când intensitatea
traficului este minimă și durata medie a
comunicației este minimă, „ro med”
tinde la 0.

FIG.4(A=0.1, u=1)

• Cazul cel mai nefavorabil apare la intensitatea traficului „A”

maximă și durata medie „u”maximă când celulă are un număr
minim de canale(până la 10-13).
• Practic comunicarea este imposibilă întrucât”ro med” are valori
foarte mari, sau algoritmul de calcul nu converge.

FIG.5(A=10, u=10)

Contra-măsură constă în modul în care

alocăm canale sau în care variază
FIG.6(A=6, u=8)
intensitatea traficului.Astfel, pentru o
zona urbană cu intensitatea traficului „A”
maximă și durata medie a convorbirilor
„u”maximă vom fi nevoiți să alocăm un
număr mai mare de 20.
 Pentru introducerea de valori mici a parametrilor A și M algoritmul ne prezintă problemele de congergenta.Dacă
A=1E se constată că sunt eficiente chiar și M=3 celule pentru că la o durata medie a comunicației(maxime) u=10min
să se obțină „ro med”=0.45.

FIG.7(A=1, M=3)