Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parcul Național-Delta Dunării
Parcul Național-Delta Dunării
Localizare
Delta Dunării(3446 km²), aflată în mare parte
în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a doua ca
mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene.
Relief
Delta Dunării este o câmpie aluvială în formare unde domină zonele
mlăştinoase, acoperite de stuf şi vegetaţie abundentă şi un număr mare de lacuri
şi canale. Delta are aspectul unui triunghi echilateral de mari dimensiuni având
laturile de circa 75-80 de km. Altitudinea medie este de 0.52 m, mare parte a
teritoriului fiind sub un metru iar 20% din Delta Dunării se află sub nivelul
mării.
Dunele şi grindurile(Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din
depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării.)sunt cele mai mari
formaţiuni din deltă, ele fiind şi cele mai înalte zone ale acestui paradis al apelor
(Grindul Letea – 12.4 m, Grindul Caraorman – 7 m). Cele mai insemnate
grinduri din Delta Dunării sunt: grindurile fluviale (Chilia, Caraorman, Pardina,
Stipoc), grindurile fluvio-maritime(Letea, Sărăturile, Crasnicol) şi grindurile
mai mici Zăton Buhaz, Crucea, Creţu, C.A. Rosetti.
Teritoriul Deltei Dunării poate fi împărţit în două subregiuni geografice: Delta
propriu zisă(situată între braţele fluviului) şi complexul lagunar Razim Sinoe,
aflată la sud de braţul Sfântu Gheorghe. De asemenea se mai practică o altă
delimitare şi anume delta fluvială şi delta maritimă.
Climă
Clima din Delta Dunării este temperat continentală cu
influenţe pontice pe alocuri cu climat semiarid(aproape
deșert).
Precipitaţiile sunt scăzute, în jur de 360 mm pe an iar
nebulozitate este cea mai scăzută din România.
Temperatura medie multianuală este de 11 grade Celsius.
Verile sunt călduroase cu precipitaţii minime, iarnile sunt
relativ blânde cu strat de zăpadă minim şi care se menţine
doar scurte perioade de timp în iernile mai aspre.
Hidrografie
Teritorul Deltei este prin excelenţă un ţinut al apelor. Zecile de
lacuri, canale, gârle şi mlaştini care intră în componenţa sa sunt
elementele principale ale sistemului hidrografic al biosferei
Deltei Dunării , bineînţeles alături de braţele principale ale
Dunării.
Printre cele mai importante lacuri amintim: Roşu, Puiu, Puiuleţ,
Lumina, Tătaru, Merhei, Matiţa, Fortuna, Gorgova, Trei Ozere,
Erenciuc. Canalele sunt dacă vreţi sistemul principal de
circulaţie în Deltă, ele asigură improspătarea apelor din lacuri
şi suportul pentru transportul pe apă. Cele mai mari canale
sunt: Dunavăţ, Cordon Litoral, Litcov, Dranov, Caraorman,
Crasnicol. Dintre gârle trebuie enumerate: Păpădia, Litcov,
Lopatna, Şontea
Soluri
Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice in
principal grindurilor din partea fluviala (vestica) a deltei, care in
mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt
suficient de inalte pentru a fi moderat drenate si aerisite, cel
putin in partea superioara a profilului de sol (dupa inundari, apa
freatica coboara la adancimi de 2-3m). Aproximativ 35.000 ha de
zone cu soluri aluviale sunt indiguite si cultivate. In conditiile
unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o
gama larga de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza
climei uscate fara irigatii, productiile sunt mici si foarte mici.
Orzul, lucerna si floarea soarelui si in mai mica masura graul de
toamna, sunt cele mai potrivite culturi. In ecosistemele naturale,
solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu
vegetatie, aceasta constand in principal din pajisti mezo-xerofile
pe grindurile inalte, sau pajisti mezofile si salcete pe grindurile
umede.
Floră
Vegetaţia Deltei este luxuriantă, pe alocuri vizitatorul are impresia că se află într-o
veritabilă junglă. Putem deosebi mai multe tipuri de plante: plante de uscat , plante
riverane şi de plaur şi plante cu frunze plutitoare.
Dintre plantele de uscat menţionăm plopul, arinul, salcia albă, frasinul. Plantele
riverane şi de plaur sunt reprezentate de stuf, papură, măcriş, floarea de nu mă uita,
feriga de apă, izma broaştei. Un aspect interesant de notat este faptulo că Delta
Dunării reprezintă cea mai compactă suprafaţă stuficolă din lume (circa 240 000 de
hectare). În ceea ce priveşte plantele cu frunze plutitoare, ele sunt reprezentate de
nufărul alb (Castalia Alba), nufărul galben, iarba broaştelor, limba apei, ciulinii de
baltă.
Un element de vegetaţie aparte îl reprezintă plaurii – aceştia sunt insule de vegetaţie
plutitoare, un veritabil amestec de rădăcini, ierburi, stuf şi resturi organice. Plaurii se
formează atunci când în rizomii de stuf (tulpinile subterane ale stufului) se
acumulează gaze care duc la ridicarea stratului de stuf. Plaurii sunt de mai multe
tipuri: mobili (se deplasează liber), împotmoliţi şi fixaţi. Plaurii pot fi periculoşi
pentru navigaţie deorece împinşi de vânt pot închide canalele sau lacurile
îngreunând semnificativ navigaţia.
Este o planta cu dimensiuni
intre 1-2m, intalnita mai ales