Curs 1

Cunoaşterea comună şi cunoaşterea

ştiinţifică. Cauzalitate și ipoteze

Conf. univ. dr. Valeriu Frunzaru

valeriu.frunzaru@comunicare.ro
 Cunoaşterea comună

• Cunoaşterea comună sau la nivelul bunului simţ

(socializare, intuiţie, prejudecată, reactanţă cognitivă)

• Imaginaţia sociologică
 Cunoaşterea ştiinţifică
Enunţuri fundamentale pe care se bazează cunoaşterea
ştiinţifică (James Wander Zanden, 1988, apud Chelcea,
2004, 39):

- lumea înconjurătoare există independent de observaţia

noastră, nu este creată de simţurile noastre

- relaţiile din lumea înconjurătoare sunt organizate în

termenii de cauză efect

- lumea înconjurătoare poate fi cunoscută prin observaţii

obiective
 Cunoaşterea ştiinţifică
Principiile metafizicii probabiliste (Patrick Suppes, 1884/1990, 71-72):

- legile producerii fenomenelor naturale au în esenţă un caracter

probabilist

- cauzalitatea are un caracter probabilist

- certitudinea cunoaşterii, în sensul preciziei totale a măsurilor, este

irealizabilă

- ştiinţele ca terminologie, obiect şi metodă se caracterizează prin

pluralism
 Abordarea pozitivistă – Auguste Comte
(1798-1857)
”Cred că este deja hazardat, încă de pe acum,
acest termen nou [sociologie], echivalentul exact
al expresiei mele, deja introdusă, de fizică
socială, pentru a putea desemna printr-un nume
unic această parte complementară a filozofiei
naturale care se raportează la studiul pozitiv al
ansamblului legilor fundamentale proprii
fenomenelor sociale” (Comte, 1830-1842/ 2002,
135)
Max Weber (1864-1920)
”Dacă din perspectiva astronomiei corpurile cerești
nu intră în raza interesului nostru decât prin
relațiile cantitative susceptibile de o măsurare
exactă, în știința socială, dimpotrivă, interesul se
îndreaptă către cunoașterea calitativă a
proceselor, cu toate nuanțele lor. Pe de altă
parte, trebuie să susținem de la bun început că
în cazul științelor sociale avem de-a face cu
intervenția fenomenelor de ordin spiritual care
trebuie «înțelese» prin retrăire” (Weber, 1904-
1917/2001, 32)
 Cunoaşterea ştiinţifică

Este posibilă cunoaşterea ştiinţifică liberă de

valori?

- Neutralitate axiologică

- Afirmarea deschisă a valorilor

 Etica în cercetare

Participarea voluntară
Anonimatul și confidențialitatea
Înșelarea cu privire la motivele cercetării
Prejudicii psihice sau fizice

Exemple:
Laud Humphreys (1970)Teearoom trade (watchqueen)
Philip Zimbardo – (1971) Standford (gardienii si deținuții)
 Cauzalitate

Dificultăţile stabilirii cauzalităţii (Zamfir, 1987, 25-38):

1. Problema sensului cauzării (ex. relaţia dintre satisfacţia

muncii şi performanţă)

2. Problema duratei şi a distanţei

3. Variaţia contextuală a cauzalităţii (copii și stilul de

conducere)
 Cauzalitate

Dificultățile stabilirii cauzalităţii (Zamfir, 1987, 25-38):

4. Riscul de a fi corect din raţiuni false

ex. 1. punga de amfetamină de la gât împotriva răcelii;
ex. 2. copiii din clasele avute au o imagine de sine mai
bună decât cei din clasele sărace
– explicaţia eronată: taţii din familiile avute
sunt mai apropiaţi de copiii lor
– explicaţia corectă: ceilalţi copii le acordă
mai multă importanţă (atitudine pozitivă)
 Cunoaşterea ştiinţifică

• Cercetare descriptivă

• Cercetare explicativă

• Cercetare fundamentală
 Cunoaşterea ştiinţifică

Clasificarea metodelor:

• transversale, longitudinale

• experimentale, cvasiexperimentale, de observaţie

• statistice, cazuistice

• cantitative, calitative
 Ipoteza

“O ipoteză este un enunţ conjectural despre relaţia

dintre două sau mai multe variabile” (Kerlinger,
1964, apud Chelcea, 2004, 99)

• Dacă ...., atunci ...

• Cu cât ..., cu atât ...
 Ipoteza

Exemple:

• Cu cât un profesor este mai apreciat de studenţi, cu atât

studenţii vor fi mai interesaţi de disciplina predată de
profesor

• Cu cât creşte nivelul de educaţie, cu atât creşte venitul

• Dacă oamenii au venituri scăzute, atunci au tendinţa de a

vota partidele de stânga

• Dacă ierarhia organizaţională este înaltă, atunci satisfacţia

muncii este scăzută
 Ipoteza

Exemple:

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate şi au

instabilitate emoţională, atunci au comportamente
deviante

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate, atunci

ele au instabilitate emoţională şi comportamente deviante

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate, atunci

ele au instabilitate emoţională sau comportamente
deviante
 Ipoteza (Lukacs & Quan-Haase, 2015)

• H1: Individuals who do not have access to their

ex-partner’s Facebook profile will experience
lower levels of breakup distress and Facebook
breakup distress than those individuals who do
have access to their ex-partner’s profile.

• H3: There will be a positive association between

people who hope to get back together with their
expartner, interpersonal electronic surveillance of
an ex-partner, and breakup distress.
 Condiţii pentru validitatea ipotezelor:
(Chelcea, 2004, 100-102)

• Generalitatea (mai generală)

• Complexitatea (mai mult de două variabile)
• Specificitatea (mai multe valori pe care le pot lua variabilele)
• Falsificabilitatea (trebuie să fie falsificabilă)
• Testabilitatea (să fie testabilă)
• Predictibilitatea (să explice fenomenele)
• Comunicabilitatea (să poată fi transmise fără alte clarificări
către specialiști sau publicul larg)
• Reproductibilitatea (repetarea cercetării și obținerea acelorași
date)
• Utilitatea (rațiunea de a fi a ipotezelor)
 Ipoteza de nul și ipoteza alternativă

two-tailed test (nondirectional)

H0: µf=µb
(femeile și bărbații consumă aceeași cantitate de bere)
H1: µf≠µb
(femeile și bărbații nu consumă aceeași cantitate de bere)

one-tailed test (directional)

H 0: µ f ≤ µ b
(bărbații nu consumă mai multă bere decât femeile)
H 1: µ f > µ b
(bărbații consumă mai multă bere decât femeile)

simboluri
H0 – ipoteza de nul
H1 – ipoteza alternativa (substantive hypothesis)
µ – consumul mediu de bere; f – femei; b- bărbați
 Întrebări de cercetare
• “Where research questions are interrogative, hypothesis
are declarative and can be tested empirically.” (Malhotra,
2010, 85
• Trebuie să fie clară, nici prea largă nici prea îngustă

O întrebare de cercetare poate fi transformată în ipoteze

(în cercetarea cantitativă):
RQ1. When do people eat comfort foods (potato chips, ice
cream, etc.)?
H1. People eat comfort foods when they are in a good mood.
H2. People eat comfort foods when they are younger.
(Malhotra, 2010)
 Întrebări de cercetare
Creswell (2008, cap. 7)
• Pentru cercetare calitativă, întrebarea de cercetare este o
întrebare care explorează o anumită realitate socială

- De obicei începe cu cuvintele ”ce” sau ””cum” (what or how)

- Trebuie să fie deschisă (cum descriu), să se refere la un anumit

fenomen (abandon) și ansamblu de persoane (studenți).

- Ex.: ”Cum descriu abandonul școlar studenții exmatriculați de

la facultatea x?”
 Întrebări de cercetare
(Brandtzæg , Lüders & Jan Skjetne, 2010)

• RQ1: How do younger and older adults vary in their

social practices and experiences related to content
sharing and sociability when using Facebook, and how
are these practices associated with the need for privacy?

• RQ2: How do younger and older adults vary in their use,

awareness, and perceptions of Facebook user (privacy)
settings when controlling the content-sharing process
and the sociability process?
 Multicauzalitate
(Zamfir, 1987, 44)
Poziția Copii
ierarhică

Venit Calitatea Mediu de

percepută a vieții proveniență

Apropierea de
Nivel școlar Vârsta
sfera
serviciilor

R=.35
 Venit

Tip de
Profesie muncă
Statutul
Nivel Calitatea
social
școlar vieții
Mod de
viață

Nivel de
aspirații
Model cu privire la efectele consumului de știri TV și ale dependenței de
media asupra încrederii politice (ecuații structurale)

Consumul de
știri TV

Cunoașterea Eficiența Încrederea

politică politică politică
Dependența de
media

Consumul de știri TV și Dependența de media sunt variabile exogene.

Cunoașterea politică, Eficiența politică și Încrederea politică sunt variabile endogene.
Cunoașterea politică și Eficiența politică sunt variabile mediatoare.

Putem testa dacă, de exemplu, relația dintre eficiența politică și încrederea politică este
mai intensă în cazul bărbaților comparativ cu situația femeilor. În acest caz, genul social
este o variabilă moderatoare.
Observed Path-Analytic Model for the relationship between
materialism, life satisfaction(s), and shopping pleasure
0.27*

0.26* 0.16*

Family life Friends Income

0.32* 0.27* 0.33*

Materialism -0.06* Overall life satisfaction

0.32* 0.17*

Shopping
 Riscul abandonului în licee (Pricopie et al. 2010)
Model 1 Model 2

Sig. Exp(B) Sig. Exp(B)

Gen .001 .602 .675 .931

Încurajarea părinților .006 .647 .072 .742

Venitul familiei .000 .451 .000 .436

Timpul necesar deplasării .000 1.013 .005 1.010

la școală
Educația părinților .013 .569 .379 .814

Valorile materialiste .000 1.515 .015 1.266

Media generală .000 .455

Constant .000 .073 .318 1.629

 Note cu privire la slide-ul anterior (riscul abandonului în
licee)
• ”Sig.” arată dacă variabila independentă (VI) (din coloana din stânga) are un
impact semnificativ asupra variabilei dependente (VD) ”riscul de a
abandona”. Ca sa fie impactul semnificativ, ”sig.” trebuie sa fie mai mic de
0,05. Adică riscul de a greși este mai mic de 5%.

• ”Exp(B)” arată cât de mare este impactul VI asupra VD. De ex., conf. Model
1, fetele se confruntă cu riscul de abandon cu 39,8% (1- 0.602) mai puțin
decât băieții, iar dacă timpul necesar să mergi la școală crește cu un minut,
riscul de abandon crește cu 1,3% (1,013-1)

• Observăm că dacă introducem în modelul 2 variabila ”media generală”, trei

variabile nu mai au un efect semnificativ (sig.>0,05). Asta înseamnă, de ex.
că nu genul social determină abandonul (sig.=0,675 pentru Model 2), ci
media generală din anul precedent. Adică fetele riscă mai puțin abandonul
școlar pentru că au note mai mari decât băieții (și nu pentru că sunt fete).

• Regresia a fost una logistică, adică VD poate lua doar valorile ”Da” sau ”Nu”
Evoluția speranței de viață la bărbați și la femei (sursa INS)
 Relația dintre evoluția speranței de viață a bărbaților și evoluția speranței de
viață a femeilor (r=0,815, p<0,001). Corelație dar nu cauzalitate între variabile
 Ecuația de regresie lineară
Y = a + b1·x1 + b2·x2 + · · · + bk·xk + e

Y – variabila dependentă

X1, X2, …, Xk – variabilele independente

b1, b2, …, bk – coeficienți de regresie (cu cât se modifică Y

atunci când xk se modifică cu o unitate)

a – intercept (valoarea lui Y când toate VI iau valoarea 0)

e – eroare (ceea ce nu este explicat, din cauza instrumentului

de măsurare sau realității care nu este strict deterministă)
 Bibliografie
Brandtzæg, Petter Bae, Lüders, Marika & Skjetne, Jan Håvard. (2010).
Too Many Facebook “Friends”? Content Sharing and Sociability
Versus the Need for Privacy in Social Network Sites. International
Journal of Human-Computer Interaction, 26:11-12, 1006-1030
Chelcea, Septimiu. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode
cantitative şi calitative. Bucureşti: Editura Economică (pp. 28-57,
98-188)
Comte, Auguste. (2002). Curs de filozofie pozitivă (vol. 4). Craiova:
Editura Beladi.
Creswell, John W. (2013). Research Design. Qualitative, Quantitative,
and Mixed
Methods Approaches. Thousand Oaks: Sage Publications. (Cap. 7.
Research
Questions and Hypotheses)
Durkheim, Emil. [1895](2003). Regulile metodei sociologice. Bucureşti:
Editura Antet.
Kuhn, Thomas S. [1970](1999). Structura revoluţiilor ştiinţifice.
Bucureşti: Editura Humanitas.
 Bibliografie

Lukacs, Veronika & Quan-Haase, Anabel. (2015). Romantic breakups

on Facebook: new scales for studying post-breakup behaviors,
digital distress, and surveillance. Information, Communication &
Society, 18:5, 492-508.
Malhotra, Naresh K. [1996](2010). Marketing Research. An Applied
Orientation. New York: Pearson.
Mills, Wright C. [1959](1975). Imaginaţia sociologică. Bucureşti: Editura
Politică.
Pricopie, Remus, Frunzaru, Valeriu, Corbu, Nicoleta and Ivan,
Loredana. (2010). Arguments for a New Policy Dialog on Access and
Equity in Romanian Higher Education. Revista Română de
Comunicare și Relații Publice, 19, 9-25.
Suppes, Patrick. [1984](1990). Metafizica probabilistă. București:
Editura Humanitas.
Weber, Max. [1904-1917](2001). Teorie şi metodă în ştiinţele culturii.
Iaşi: Editura Polirom.
Zamfir, Cătălin. (1987). Structurile gândirii sociologice. Bucureşti:
Editura Politică (pp.19-61).