Viața militară la romani

Elev: Chircă Mihai

Clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Pietro șani
Armata romană
Armata romană este
termenul generic
pentru forțele
armate terestre
al Regatului Romei,
Republicii Romane,
Imperiului Roman și
Imperiului Roman de
Răsărit. Termenul a
fost în uz circa 2000
de ani, perioadă în
care forțele armate
romane au suferit
numeroase schimbări
în compunere,
organizare,
echipamente și
tactici, păstrând un
nucleu de tradiții de
durată.
            Fiecare legiune a armatei romane
era formată din zece cohorte, fiecare
cohortă fiind formată din 480 de oameni,
care la rândul lor erau împărțiți în 6
centurii(grup de o suta de cetateni in
Vechea Roma), fiecare comandată de un
centurion. Centurionii purtau titluri după
vechime: pilus prior, pilus posterior,
princeps prior, princeps posterior,
hastatus prior, hastatus posterior. 
        
De asemenea, erau și 120 de
cavaleriști, o legiune totalizând în jur
de 5500 de soldați. Sub Augustus a fost
numit un comandant permanent-legtus
legionis (acesta era un senator care
avea de obicei între 30 și 40 de ani).
Locțiitorul de comandant era celălalt
senator din unitate, tribunus laticalvius,
ce avea în jur de 20 de ani. Al treilea la
comandă era praefectus castrorum,
prefectul taberei. Pilus reprezenta un
alt nume pentru triarius. O centurie era
formată din 80 de oameni împărțiți în
zece grupuri, numite contubernia. După
aceea urmează cinci tribuni
augusticlavi sau tribuni ecveștri. În
partea de sfârșit a grilei se aflau
milites gregarii, soldații obișnuiți. După
înrolare, ei petreceau câteva luni în
tabără.
 Armura
             În secolul I î.H., armura de zale (lorica hamata) era
folosită de majoritatea legionarilor și mulți au continuat să o
folosească chiar și după apariția loricăi segmentata. Unele
lorica hamata erau confecționate dintr-un aliaj din cupru, însă
majoritatea erau făcute din inele de fier cu o grosime de
un milimetru și diametrul de șapte milimetri. Un inel putea fi
legat de alte patru sau sudat în întregime. Diametrul interior
era de 5 milimetri. Umerii lorici hamata erau asemănătoare cu
cele ale grecilor„Linothorax”. Lorica hamata se potrivea pe
corpul soldatului mai bine ca oricare altă armură.
Aceasta cântărea între 10 și 15 kilograme.
               Numele de „lorica segmentata” datează din
secolul al XVI-lea. Lorica segmnetata era formată
din patru părți: una pentru umăr și una pentru
fiecare parte a torsoului. O parte dintr-o armură
mai veche a fost descoperită la Kalkriese, unde
probabil avusese loc Bătălia din Pădurea
Teutoburg. Lorica segmentata este prezentă pe
Columna lui Traian.Russell Robinson a reușit să
restaureze trei platoșe din fragmente descoperite
la Corbridge. Datorită acestei descoperiri, modelul
a putut fi deslușit. Umerii erau foarte bine protejați,
dar plăcile de fier se pare că nu erau realizate prin
forjare. 
 Testele moderne au
demonstrat că lorica
segmentată devia
majoritatea săgeților 
și a loviturilor de
lance. Tipurile
de armuri segmentate
erau:
•armura segmentată
timpurie
•tipul Kalkriese
•tipul Corbridge
•tipul Newstead
•tipul Alba Iulia 
Sursă: 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_romană