COSTUMUL POPULAR

Vestigiile culturale existente pe teritoriul României atestă firea statornică şi fermă a străbunilor noştri care au
creat cultura populară, au păstrat-o nealterată şi au transmis-o prin tradiţie, din generaţie în generaţie, până la noi.
Cultura populară românească este renumită prin originalitatea, frumuseţea şi bogăţia sa. Ea are un caracter
unitar, ceea ce nu exclude însă o diversitate de forme şi variante determinate de factorii istorici, economici şi geografici din
diferite regiuni ale ţării. Prin valoarea, frumuseţea şi particularităţile sale, cultura populară a adus o contribuţie deosebită
tezaurului cultural românesc.
Costumul popular, încă de când a fost creat, pare a fi o minune de înflorări cusute pe pânză, într-un joc coloristic
făurit de imaginaţia de basm a sătencelor noastre.
Consider că este necesar să analizăm piesele portului popular, alcătuind astfel un ghid pentru instructorii
formaţiilor artistice folclorice, ştiut fiind faptul că în multe spectacole apar pe scenă micii artişti inadecvat costumaţi. Vina nu
este a copiilor, ci a celor care instruiesc aceste formaţii şi care ar trebui să se informeze din surse sigure asupra costumelor
populare specifice zonelor pe care vor să le reprezinte.

MOLDOVA
Caracteristica principală a portului tradiţional din Moldova o constituie păstrarea unui număr mare de elemente
străvechi. În comparaţie cu celelalte zone ale ţării, aici formele arhaice de port s-au conservat foarte bine. La acestea au contribuit
izolarea geografică, puţinele căi de comunicaţie, înapoierea economică în care au fost ţinute unele sate, dar şi existenţa unui
patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri.
 Costumul naţional femeiesc din Moldova are o structură unitară, fiind constituit în toate satele din aceleaşi
elemente: cămaşa (ia), poalele, catrinţa, brâul şi bârneaţa, pieptarul sau bundiţa, opincile, hainele groase, traista, baticul înflorat şi
podoabele. Particularităţile locale sau individuale se evidenţiază la costumul de sărbătoare, într-o bogăţie de forme şi variante
decorative.
Cămaşa este încreţită la gât şi are mâneca croită din gât. Căutând să-şi împodobească într-un mod cât mai deosebit şi
personal cămaşa, femeile au creat un impresionant număr de modele, dar respectând totodată repartiţia acestora pe cămaşă: pe
mâneci, la gura cămeşii, pe piept.
Altiţa reprezintă decorul din partea de sus a mânecii, în formă dreptunghiulară şi dimensiuni variabile, lucrat în
întregime cu ornamente compacte. Pentru a sublinia altiţa şi a separa cele două ornamente de bază ale mânecii, s-a realizat încreţul
evidenţiat prin diferite tehnici de lucru, motive ornamentale sau culori. Cea mai mare parte din mânecă este ocupată de râuri – acele
şiruri de ornamente cu dispunere oblică sau dreaptă. Pe pieptul cămăşii şi pe spate sunt cusute decoruri simple, în formă de şiruri
verticale. Culorile cele mai des folosite sunt: albul – culoarea curăţeniei şi a nevinovăţiei, roşul – culoarea vieţii şi a bucuriei, negrul –
culoarea întunericului.
Poala este o continuitate a cămăşii. Ea este albă, iar în partea de jos, de jur împrejur are un ornament asemănător celui
de pe cămaşă. Catrinţa este una din cele mai simple piese de port, formată dintr-o ţesătură dreaptă, dreptunghiulară, de culoare
închisă, cu care femeia îşi înfăşoară trupul de la brâu în jos, suprapunând capetele în faţă. Şi catrinţa are variante locale: catrinţa
neagră, catrinţa pestriţă, catrinţa cu vrâste, catrinţa cu flori.
Brâul în zona Moldovei este ţesut. Brâul este folosit la fixarea cămăşilor şi bârneţelor, pentru susţinerea catrinţelor.
Brâul este o ţesătură lungă de circa 2 metri, cu o lăţime de 8 – 12 centimetri, care se înfăşoară de 2 – 3 ori pe după mijloc.
Bârneţele sunt mai lungi (de 3 metri) şi mai înguste (de 3 – 5 centimetri) şi au un pronunţat rol decorativ.
Încălţămintea caracteristică costumului popular din zona Moldovei este opinca.
Podoabele. Mai este şi astăzi valabilă o credinţă în legătură cu aceste podoabe: “Cine nu poartă mărgele, pe lumea
cealaltă poartă şerpi, iar cine nu poartă cercei, poartă broaşte. Inel purtăm la mână, că dacă blestemi, să cadă pe inel blestemele, nu
pe copii.” (anonim popular) Pe lângă cercei, mărgele şi inele, în Moldova se mai poartă ca podoabă de sărbători flori şi panglici în
păr.Bonda înflorată este făcută din două piei de miel, încheiată cu “bunghi” într-o parte sau pe umăr. Motivele ornamentale cusute pe
cojoacele de sărbătoare sunt foarte variate. Cele mai vechi sunt motivele abstracte: linia dreaptă, linia subţire (şănătău) şi cea
groasă (găitan) erau folosite la conturarea registrelor ornamentale, semicercul, numit potcoavă, rombul, etc. Legate de cultul Soarelui
sunt motivele solare foarte răspândite pe pieptarele vechi din aceastră zonă. Cel mai mult au fost cusute pe pieptare motive ca: ruja
(floarea, înscrisă în cerc cu şapte sau zece petale; ea este însoţită de crenguţe cu frunze, ilustrând străvechiul motiv al pomului
vieţii), bobocul (cu forme diferite de la cel închis până la floare), panseaua, frunza (motiv prezent pe toate piesele cojocăreşti de
sărbătoare, înconjurând florile sau fiind individualizate la colţurile de pe piepţi), strugurelul.
Prin armonia şi bogăţia ornamentală şi cromatică, dar şi prin măiestria execuţiei, bondiţele înflorate reprezintă cele mai
preţioase piese de podoabă ale costumului popular.
Traista, deşi nu este o componentă propriu-zisă a costumului popular, este totuşi socotită piesă de port, întrebuinţată
atât de femei, cât şi de bărbaţi. Are formă de sac de dimensiuni variabile, cu baieră pentru agăţat. Traista se face dintr-o ţesătură de
lână, care se îndoaie la mijloc şi se coase pe laturi. Ea are diferite culori şi modele în ţesătură.
COSTUM POPULAR FEMEIESC DIN
ZONA NEAMŢ

COSTUM POPULAR BARBATESC DIN

ZONA NEAMŢ
ZONA NEAMŢ
Costumul naţional bărbătesc este mai sobru decât cel femeiesc. Caracteristica principală constă în păstrarea
formelor străvechi pentru toate componentele sale.
Cămaşa bărbătească este de două tipuri: cămeşoiul sau cămaşa cu fustă.
Cămeşoiul este lung până la genunchi şi folosit mai mult de bătrâni. El este despicat la gât, are guler şi este foarte
puţin decorat în negru şi roşu.
Cămaşa cu fustă este mai scurtă, iar fusta este separată şi foarte creaţă. Ca şi la cămăşile femeieşti, decorul este
dispus în registre, pe zone riguros stabilite şi compus din sisteme ornamentale, între care motivele abstracte sunt dominante, fiind
executate cu multă pricepere într-o cromatică sobră: negru, negru cu galben, maron cu verde, albastru cu galben şi cu mărgele
închise la culoare.
Iţarii reprezintă îmbrăcămintea specifică pentru bărbaţi, de o mare simplitate. Ei sunt lucraţi din postav şi au diferite
lungimi. Sunt încreţiţi pe picior. În brâu sunt strânşi cu o sfoară.
Cingătorile specifice costumului popular bărbătesc, sunt brâiele, bârneţele şi curelele.
Brâiele sunt mai late (10 – 30 centimetri) şi mai lungi (peste 2 metri) decât cele femeieşti şi au diferite culori. Ele se
poartă peste cămaşă şi se fixează cu bârneţe sau curele. Cingătorile de lungimea taliei se lucrează din piele de vită cu ornamente
ştanţate, ţesute cu fâşii din piele, diferit colorate sau cu ţinte originale.
Sumanul este lung sau scurt. El se lucrează cu clini la poale, cu o pavă mare sub braţ şi guler îngust sau mai lat.
Acestea sunt realizate din pănură cafenie, cusute cu sarad negru, dispus în benzi în formă de “zgărdiţe”, repartizate pe liniile de
îmbinare a părţilor, pe margini şi guler.
Opincile, traista şi bondiţa sunt asemănătoare cu cele din portul femeiesc.
 Costumul popular este un preţios document artistic, social şi
istoric. Ţărănimea noastră este înzestrată din fire cu atâta gust şi atâta
pricepere încât provoacă şi admiraţia străinilor. Bărbatul caută să
împodobească cu fel de fel de ornamente încrestate sau cioplite case,
mobile, unelte de lucru. Covoarele şi brâiele ţesute pe stative şi îndeosebi
cămăşile şi ştergarele oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-şi
manifesta talentul, de a- şi arăta gustul, brodându-le cu motive bogate în
cele mai vii culori. Se poate spune că femeia de la ţară transformă acul în
pensulă, firul de aţă în acuarelă pentru realizarea unor cusături de înaltă
valoare artistică.
 Costumele româneşti ţărăneşti sunt specifice regiunilor din care
provin, condiţiilor geografice şi climatice, îndeletnicirilor şi artei populare
locale şi obiceiurilor şi ceremoniilor strămoşeşti. Deşi costumele, atât
bărbăteşti, cât şi femeieşti sunt caracterizate de fondul alb cu broderii
colorate şi mâneci largi, există deosebiri între acestea .
Moldova - Bacău Muntenia Dobrogea Transilvania

Portul popular, în general, se diferenţiază în funcţie de anotimp,

ocazii festive, vârstă, sex, adaptându-se prin structura sa, ocupaţiilor
specifice fiecărei zone. Piesele folosite în timpul muncilor sunt mai
simple, mai puţin ornamentate decât costumul ce se îmbracă la horă sau
mai ales la nunţi, care are ornamentele cele mai frumoase şi bogate în
fir metalic, mărgele, paiete (fluturi) prinse pe cămaşă cu o mărgică.
Cămaşa este lucrată pe
pânză ţesută în casă (în ALCĂTUIREA COSTUMULUI
stative). Acest tip străvechi POPULAR FEMEIESC DIN
de cămaşă se regăseşte pe ZONA MOLDOVEI - BACĂU
Columna lui Traian.
Ornamentele dispuse pe
"stani" şi mâneci, este Pe cap se poartă
lucrată cu "lânică" sau ştergar
"arnici", într-o singură
Bârneaţa este ţesută în 4 iţe
culoare, în două sau mai
în culori asortate cu cele
multe culori.
folosite la catrinţă

Poalele, ornamentate doar

în partea de jos, respectă Catrinţa se îmbracă peste
acelaşi model cu cel al poale şi este ţesută tot în casă,
cămăşii. în 4 sau 2 iţe din lână şi cu
vrâste de mătase sau fir auriu
şi argintiu (în cazul catrinţei de
sărbătoare)
Opincile sunt confecţionate din
piele de porc sau de vită şi se
încalţă peste obiele (oghiele) sau
peste ciorapi (colţuni) tricotaţi din
lână.
Cămaşa cu fustă, care Căciula, purtată mai ales în
este compusă din două anotimpul rece, este confecţionată
piese - camaşa propriu- din pielicele de miel
zisă şi fusta creaţă.
Broderia este executată
Ornamentaţia este mai
puţin bogată decât la
camaşa femeiască, fiind Brâul - ţesut în război
dispusă pe guler, la (stative) în 2 sau 4 iţe,
umăr, pe stăni şi la încinge mijlocul
terminaţia mânecilor. bărbatului peste cămaşă
Acelaşi model apare şi
la terminaţia fustei.
Iţarii (cioarecii) - sunt pantaloni
a căror vechime este plasată în
vremurile dacice. Sunt
confecţionaţi dintr-o stofă
Bundiţa - este purtată atât de specială, albă, lucrată în casă.
femei, cât şi de bărbaţi. Este
lucrată pe o piele foarte fină
de miel).
Opincile sunt confecţionate
din piele de porc sau de vită
COSTUMUL POPULAR BĂRBĂTESC DIN
MOLDOVA - BACĂU
 CÂND ÎMBRĂCĂM COSTUMUL POPULAR?

Diferite momente ale anului, sărbătorile

religioase, culesul, secerişul - sunt sărbătorite cu
mare bucurie prin festivaluri si petreceri.
ŞI NOI ÎMBRĂCĂM COSTUMUL POPULAR!

Cu ocazia unor sărbători –Ziua

României, serbarea de Moş Crăciun,
Unirea de la 24 Ianuarie,la concursuri şi
noi îmbrăcăm cu mândrie şi plăcere
costumul popular.
 Folclorul românesc este cel mai bine conservat din lume.
Portul naţional e ca o uniformă după care ni se cunoaşte
neamul, e un steag al naţiunii române. Portul nostru e cel mai artistic şi
cel mai distins dintre toate porturile populare.
COSTUMUL POPULAR
Pentru realizarea acestei lucrări sunt necesare următoarele materiale: coală de hârtie xerox, hârtie glasată ,
perforator, foarfece, carton, acuarele, pensulă, lipici.
Se confecţionează şabloanele pieselor din costumul popular pe carton duplex (vezi anexa), se conturează şi se
decupează.
Cu ajutorul perforatorului se perforează hârtia glasată, iar "bulinele" de hârtie obţinute prin perforare se folosesc la
decorarea iei, poalelor şi cătrinţelor, după imaginaţia fiecăruia..
O coală de bloc de desen este pregătită prin realizarea fondului. Când s-a uscat se aranjează piesele costumului
popular, apoi se lipesc.
-COSTUM UL POPULAR –
Material realizat de :
Prof.înv. primar:NISTOR ROXANA ALINA