DISCURSUL JURIDIC:

FOND,

FORMĂ,

MODALITĂŢI de PREZENTARE
 RETORICA
este arta cuceririi sufletului prin
DISCURS.

Platon
Discurs: definiţie

ansamblu de enunţuri
ale unui emiţător, cu referire la un
subiect unic.
Din perspectivă pragmatică:

DISCURSUL
reprezintă

“o enunţare ce presupune un locutor şi un auditor,

precum şi intenţia locutorului de a-l influenţa pe celălalt” .

(Benveniste).
 Alte interpretări ale discursului:

 un text, în cadrul căruia perspectiva comunicaţională şi cea

tematică coincid în general (de exemplu, în cazul comunicării scrise);

 un ansamblu de texte, care ilustrează interacţiunea dintre două sau mai

multe discursuri centrate în jurul unei singure teme; în cazul conversaţiei,
fiecare discurs este alcătuit din mai multe texte (fiecare replică este o
unitate comunicaţională, deci un text în sine).

*Textul juridic are caracter normativ şi imperativ, este conceput înainte de

toate pentru a constrânge sau a provoca anumite comportamente, legea având
ca principal obiectiv precizarea drepturilor şi a obligaţiilor.
 DISCURS JURIDIC:

un tip de discurs instituţional, definit de O.S. Isers,

drept o strategie comunicativă a actelor de vorbire care

sunt îndreptate spre atingerea scopurilor comunicaţionale şi

se realizează în tactici comunicative (=act de vorbire).

 În discursul juridic,

SCOPUL,

de regulă, e unul – de a stabili adevărata stare de lucruri,

însă mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt foarte

diferite:
 Tipuri de discurs
În funcţie de intenţia enunţătorului
discursurile pot fi clasate în:

• discursul narativ
• discursul descriptiv
• discursul explicativ
• discursul argumentativ

* Dar şi altele: injonctiv, demonstrativ, judiciar...

 În funcţie de
raportul dintre emiţători şi receptori,
discursurile pot fi:

Discurs închis, Discurs deschis,

există o diferenţă
există o coincidenţă
şi mare calitativă şi cantitativă
calitativă şi cantitativă între între ansamblul

ansamblul emiţătorilor şi emiţătorilor şi cel al

receptorilor.
cel al receptorilor
 Tipuri de discurs

Noi creăm discursul, cînd vorbim sau scriem.

În acest sens, DISCURSUL poate fi

STATIC (monologul) sau DINAMIC (dialogul)

*Discursul înglobează numai formele vorbite sau dialogate ale limbii, pe

când textul are forme scrise sau monologice.
După domeniul în care sunt folosite,
distingem:

DISCURS SPECIALIZAT
(care se poate atribui unui domeniu de specialitate)

şi

DISCURS NESPECIALIZAT.
 Interogatoriu judiciar – tip de discurs juridic, care este

influenţat de comunicarea juridică şi care, desigur, îşi are particularităţile

sale.

Prin discurs dialogic – discurs adaptat la destinatar,

înţelegem „rezultatul activităţii comunicaţionale în comun a doi sau mai

mulţi indivizi, incluzând, pe lângă discursul propriu, un anumit set de probe
extralingvistice care asigură o comunicare mai eficientă şi adecvată”
Discursul juridic este purtătorul unei dimensiuni culturale care se reflectă nu
doar în termenii şi expresiile proprii unui sistem juridic, ci şi în modalităţile de a
le exprima.

Existenţa limbajului specific dreptului este marcată de

două elemente care îl constituie:
există un limbaj juridic pentru că dreptul conferă un sens
precis anumitor termeni, iar ansamblul acestor termeni
formează vocabularul juridic;
există un limbaj juridic pentru că dreptul îşi enunţă
conceptele într-o manieră specifică, enunţurile sale
alcătuind discursul juridic [2].
O CARTE TRECUTĂ PRIN MULTE MÂINI
ESTE MAI VIE DECÂT ÎNSUȘI AUTORUL
EI DE DORIAN DRON | 08.06.2015 | ARTICOLE / ȘTIRI