o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de
comunicare într-un domeniu de activitate determinat;
în accepţie lingvistică înseamnă modul particular
de folosire a resurselor limbii în diferite domenii ale activităţii sociale. 1. Stilul artistic (beletristic) este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare în versuri sau în proză). Particularităţile stilulului artistic: limbajul conotativ vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon) ambiguitate şi echivoc structură gramaticală variată se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice expresivitate foarte mare caracter subiectiv uneori apar abateri de la normele limbii literare funcţia poetică şi expresivă (emotivă). 2. Stilul ştiinţific este caracteristic oricărei lucrări de specialitate, dintr-un domeniu ştiinţific sau altul. Particularităţile stilulului ştiinţific
obiectivitatea , claritatea, precizia
impersonalitatea, expresivitate zero specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei) limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti sintaxă simplă scop informativ absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, raţionamente, idei 3. Stilul oficial- administrativ se întâlneşte în relaţiile oficiale în domeniul social, economic, diplomatic, administrativ. Particularităţile stilulului oficial-administrativ absenţa oricărei nuanţe afective caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate vocabular sărac limbaj denotativ accesibilitate, precizie, claritate formule stereotipe exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului coordonarea este preferată subordonării respectă normele limbii literare funcţia referenţială, conativă 4. Stilul publicistic este propriu presei scrise şi mijloacelor de comunicare în masă. Particularităţile stilulului publicistic destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite niveluri de cultură are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii abordate limbaj accesibil publicului variat folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme) structură gramaticală simplă utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, imagini, ilustraţii grafice, culoare funcţia refernţială, conativă, expresivă Textul publicistic reflectă realitatea imediată: anunţul, apelul, articolul, comentariul, interviul, cronica, ştirea. Textul publicitar are funcţia de a convinge şi de a informa: anunţul, spotul publicitar, reclama, afişul etc. 5. Stilul colocvial (familial)
folosit în relaţiile particulare, în viaţa
cotidiană încărcătură afectivă foloseşte formule de adresare asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale nu respecta intotdeauna normele limbii literare (elipsa) foloseste expresii, termeni argotici foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii caracter oral, expresiv se caracterizează prin degajare, simplitate. 6. Stilul epistolar
Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)
Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită