Particularităţile stilurilor

funcţionale

Prof. Roman Veronica

 Stilul funcţional

 o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de

comunicare într-un domeniu de activitate
determinat;

 în accepţie lingvistică înseamnă modul particular

de folosire a resurselor limbii în diferite domenii
ale activităţii sociale.
1. Stilul artistic (beletristic)
este caracteristic domeniului
literaturii (operelor literare în
versuri sau în proză).
 Particularităţile stilulului artistic:
 limbajul conotativ
 vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de
argou şi jargon)
 ambiguitate şi echivoc
 structură gramaticală variată
 se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii
estetice
 expresivitate foarte mare
 caracter subiectiv
 uneori apar abateri de la normele limbii literare
 funcţia poetică şi expresivă (emotivă).
 2. Stilul ştiinţific
este caracteristic
oricărei lucrări de
specialitate, dintr-un
domeniu ştiinţific sau
altul.
 Particularităţile stilulului ştiinţific

 obiectivitatea , claritatea, precizia

 impersonalitatea, expresivitate zero
 specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă
 limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a
ştiinţei)
 limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti
 sintaxă simplă
 scop informativ
 absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil
 funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând
informaţii, raţionamente, idei
 3. Stilul oficial-
administrativ se
întâlneşte în
relaţiile oficiale în
domeniul social,
economic,
diplomatic,
administrativ.
Particularităţile stilulului oficial-administrativ
 absenţa oricărei nuanţe afective
 caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate
 vocabular sărac
 limbaj denotativ
 accesibilitate, precizie, claritate
 formule stereotipe
 exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală
 absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului
 coordonarea este preferată subordonării
 respectă normele limbii literare
 funcţia referenţială, conativă
4. Stilul publicistic este propriu presei scrise şi
mijloacelor de comunicare în masă.
 Particularităţile stilulului publicistic
 destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită
sau cu diferite niveluri de cultură
 are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de
interes economic, politic pe înţelesul tuturor
 vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee
 varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii
abordate
 limbaj accesibil publicului variat
 folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme)
 structură gramaticală simplă
 utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian
 amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale
 pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante,
imagini, ilustraţii grafice, culoare
 funcţia refernţială, conativă, expresivă
Textul publicistic reflectă realitatea imediată: anunţul,
apelul, articolul, comentariul, interviul, cronica, ştirea.
 Textul publicitar are funcţia de a convinge şi de a
informa: anunţul, spotul publicitar, reclama, afişul etc.
 5. Stilul colocvial (familial)

 folosit în relaţiile particulare, în viaţa

cotidiană
 încărcătură afectivă
 foloseşte formule de adresare
 asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale
 nu respecta intotdeauna normele limbii
literare (elipsa)
 foloseste expresii, termeni argotici
 foloseste diminutive, augmentative,cuvinte
in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii
 caracter oral, expresiv
 se caracterizează prin degajare, simplitate.
 6. Stilul epistolar

 Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)

 Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită