Principiul separației

puterilor

Evoluție istorică(principalii
teoreticieni),aplicare,
perspective
 Evoluție istorică
Puterea unică Separația puterilor
Aristotel
▫ Aristotel –“Politica”:“În orice stat, sunt
trei părţi.(…) Cea dintâi din aceste trei
părţi este Adunarea Generală(…) a doua
este Corpul Magistraţilor, (…) a treia
este Corpul Judecătoresc”.
J. Locke

J. Locke- “Essay on civil government”

Trei puteri:
• legislativa
• executiva
• federativă
 Montesquieu
Montesquieu-
“Del’esprit des lois”:
 legislativă
 executivă privitoare
la problemele ginților
executivă referitoare
la problemele ce țin
de dreptul civil
Rousseau

• Rousseau executivul
trebuie să fie dependent
de legislativ: ”Puterea
legislativă constă în
două lucruri
inseparabile,a face legile
și a le menție,adică a
avea inspecția asupra
puterii executive…”
 Aplicare
• statele americane care în secolul al XVIII-lea
• Revoluţia franceză -„Declaraţia drepturilor
omului”
• În regimurile politice parlamentare
Prezidenţiale
semiprezidenţiale
 Aplicare în România
• Art. 279 din Regulamentul Organic al Moldovei: ”Împărțirea între puterea
administrativă și judecătorească, fiind cunoscută de neapărată pentru buna
rânduială la regularisirea princinilor și pentru închezășirea drepturilor a
particularnicilor aceste două ramuri vor fi deacumcu totul deosebite.”

• Constituţia din 1923

• 1940-1991 separarea puterilor în stat nu a mai fost prevăzută, Art. 2 din

Legea nr. 363/1947:”Constituția din 1866 cu modificările din 29 martie
1923, acelea din 2 septembrie 1944 și următoarele, se abrogă.”
• 1991- principiul era consacrat implicit

• 2003- este prevăzut expres: în art.1 alin (4): ”Statul se

organizează potrivit principiului separației și echilibrului
puterilor- legislativă, executivă și judecătorească în cadrul
democrației constituționale.”.
 Funcţia legislativa-Parlamentul
• este singura autoritate legiuitoare a țării (art.
58);
• funcţie de formare, alegere, numire, investire
a altor autorități statale ;
• funcție de control
Colaborarea dintre funcţia legislativă şi
funcţia executivă
• poate hotărâ punerea sub acuzare a sefului de
stat pentru înaltă trădare (art. 84);
• poate ratifica tratatele international în
condițiile (art. 91);
• abilitează Guvernul pentru a emite
ordonante. (art. 114)
Colaborarea dintre funcţia legislativă şi
funcţia judecătorească

• intervenția în sfera justiției a altor puteri

contravine principiului constituțional;
• organizarea și funcționarea instanțelor
judecătorești se realizează potrivit legii ( art.
126, alin. (2)
 Perspective
• A fost •S-a stabilit rezonanța socială, a intrat în

susţinut conștiința mulțimilor care au receptat-o ca

pe cea mai eficientă rețetă împotriva
despotismului, în favoarea libertății și
a democrației.

• concentrarea puterii legislative,executive și

judecătoreștiar duce la abuz, întrucât

judecătorul s-ar transforma din arbitru
imparțial în opresor
 •divizarea puterilor în stat este iluziorie: armonia de
• A fost multe ori este ruptă ,instituțiile care asigură diferitele
criticat funcții ajung într-un conflict de interese;

•în spatele instituțiilor sunt oameni imperfecți , tentați să

deturneze puterea în beneficiul lor.

•nu există functionari publici care să acționeze strict

independent de interese proprii sau de grup iar separarea
puterilor în stat este neputincioasă în fața unor judecători
care sunt formal independenți dar care sunt corupți sau
ignoranți.
Concluzii
 Principiul separației puterilor în stat a apărut în urma formulării teoriilor unor autori

precum John Locke, Montesquieu și Rousseau care au pus bazele teoretice ale actualului

sistem fiind atât susținut cât și criticat.

 În ceea ce privește accepțiunea actuală a separației puterilor, din momentul în care s-a

acceptat colaborarea între organele statului nu mai poate fi vorba de o separare propriu-

zisă, ci de un echilibru.
 Dacă din punct de vedere funcțional ele trebuie să fie independente, s-a
acceptat necesitatea ca ele să depindă unele de altele în ceea ce privește
formarea sau desemnarea lor, și să se controleze reciproc în exercitarea
unor atribuții. Aceasta nu este, însă, suficient, este nevoie și de o
opoziție parlamentară puternică pentru a tempera tendințele de abuz ale
majorității.
• Vă mulţumesc pentru atenţie!