Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Digestia
Digestia – totalitatea
fenomenelor mecanice,
chimice şi fizico-chimice, care
asigură transformarea
substanţelor alimentare
complexe in compuşi chimici
mai simpli, transportul şi
absorbţia acestora pentru
asimilarea lor de către
organism
• Clasificarea digestiei:
1. Glandele parotide
2. Glandele submandibulare
3. Glandele sublinguale
SECRETIA SALIVARA
GLANDELE SALIVARE
• Parotide
• Sublinguale
• Submaxilare
• Glande mici diseminate
în mucoasa bucală
•Parotide seroase
•Sublinguale
mixte
•Submaxilare
•Glande mici
diseminate în mucoase
mucoasa bucală
Constante şi proprietăţi
• Volumul salivei - 1-1,5 l/zi variaza în funcţie de: repaus
alimentar - 0,3-0,5 ml/min, somn - 0,08 ml/min, în
urma stimulării alimentare poate ajunge până la 2-7
ml/min.
• Aspectul salivei este opalescent, filant.
• pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8) şi creşte odată cu
fluxul salivar (creşte concentraţia bicarbonatului).
• Osmolaritatea salivei este între 50-100mOsm/l.Lichid
incolor, opalescent
• Densitatea 1,003-1,008
• Temperatura de îngheţare -0,20C; -0,40C
Compoziţia salivei
Apă – 99,4%
Reziduu uscat – 0,6% din care:
-0,2% – compuşi anorganici
-0,4% - compuşi organici - sub. organice: (0,4%):
- sub.anorganice:
• Na, Cl, Ca şi Mg au concentraţii 1. substanţe neazotate: glucoza, cu o
mai mici decât în plasmă concentraţie variabilă în funcţie de
sanguină. glicemie. În hiperglicemie, glucoza din
• K, anionul bicarbonic şi fosfaţii au salivă creşte;Mai conţine lipide, acizi graşi,
concentraţii mai mari, comparativ colesterol, trigliceride, digliceride;
cu plasma. 2. substante azotate neproteice:
ureea, acidul uric, creatinina.
Concentraţia electroliţilor depinde de 3. substanţe proteice
debitul secretor, de aportul hidric şi
alimentar, de intervenţia unor
hormoni (mineralocorticoizi,
parathormonul, hormonii hipofizar).
Substanţele proteice
– Enzime:
1. amilaza, care scindeaza legăturile glicozidice ale amidonului preparat,
până la maltoză, cu produşi intermendiari - dextrine. Găsim izoforme ale
amilazei (izoamilaze) în secreţia pancreatică, în muşchi, în sânge, în urină.
2. Alte enzime: anhidraza carbonică; β glicuronidaza; fosfataza acidă;
peroxidaze; pseudocolinesteraze; lipaze.
– Mucusul - are următoarele roluri:
- protecţia mecanică a mucoasei cavităţii bucale
- intervine în formarea bolului alimentar
- intervine în deglutiţie
- asigură o protecţie chimică fiind o substanţă amfoteră
Saliva primară
- este izotonă (290-310
mOsm/l)
- are o compoziţie
similară cu un
ultrafiltrat plasmatic,
-
2. REABSORBŢIA / SECREŢIA DUCTALĂ
- saliva finală.
HCO3- reabs./secr.
[HCO3-] depinde de
- EAB
- [Na+] salivar.
Apa
Ductul - puţin permeabil pentru apă
hipoosmolaritatea salivei
finale.
K+
30 mEq/l
7 ori mai mare
15 mEq/l
1/7 - 1/10
HCO3-
50-70 mEq/l
2-3 ori mai mare
concentraţia Na+ şi Cl- este egală, de
aproximativ 15 mEq/l, ceea ce reprezintă 1/7 - 1/10
din concentraţia plasmatică;
concentraţia K+ este de aproximativ 30 mEq/l
adică de 7 ori mai mare decât în plasmă;
concentraţia HCO3- este de 50-70 mEq/l deci de
2-3 ori mai mare ca în plasmă.
Fazele secreţiei salivare
• faza cefalică (are loc în momentul în care alimentele nu au intrat încă în cavitatea
bucală şi secreţia este declanşată prin reflexe condiţionate, stimulul putând fi
mirosul, vederea alimentelor etc.)
• faza orală - se declansează prin reflexe neconditionate si conditionate:
declanşarea secreţiei salivare la introducerea alimentelor în cavitatea orală se
datorează realizării unui reflex necondiţionat;
reflexul codiţionat se realizează prin asocierea repetitivă, simultană a unui
stimul necondiţionat, în cazul nostru introducerea alimentelor în cavitatea
orala, cu un stimul iniţial indiferent (de. ex aprinderea luminii, sau sunetul unui
clopotel).
• După un număr de asocieri, în funcţie de inteligenţa individului, se poate
declanşa secreţia salivară doar prin aplicarea stimulului iniţial indiferent, care a
devenit acum stimul condiţionat. Dacă se aplică mult timp doar stimulului
condiţionat, reflexul nu mai este întărit şi el se va pierde.
• Relatia dintre secreţia salivară şi stimul a fost studiată de savantul rus Ivan
Petrovitch Pavlov, care a elaborat astfel teoria reflexelor condiţionate, pentru
care in 1904 a primit premiul Nobel pentru fiziologie.
• faza gastrointestinală – declanşată în momentul în care alimentele ajung în
stomac şi secreţia salivară este influenţată prin reflex gastro-salivar.
2. CONDIŢIONATE
vederea + mirosul + evocarea alimentelor secreţie salivară +
INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei,
deglutiţiei şi vomei
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE:
NERVOS (reflexe condiţionate şi necondiţionate)
Rol:
stimularea parasimpaticului secreţie salivară apoasă
stimularea simpaticului secreţie salivară vîscoasă,
bogată în mucină + lizozim
Reglarea secreţiei salivare
REGLAREA SECREŢIEI SALIVARE
Secreţia primară
- AMPc amilaza: adrenalina (β1), VIP
- Ca H2O: adrenalina (α1), Ach(M1,), sP
- Ca Ach(M3,) cel. mioepiteliale.
Modificările ductale
- Ach reabsorbţia Na+ şi Cl-
- Ach secreţia de HCO3-
- Adr (β2) reabs Na (secundar şi H2O)
- aldosteronul reabs Na (secundar şi H2O)
30
Variaţii cantitative şi calitative ale
secreţiei salivare
• Fiziologice
– Creşteri = soaloree : în erupţii dentare, rău de altitudine,
ingestie de coca, betel, la gravide).
– Scăderi = aptialism, xerostomie , în stări afective, în emoţii, în
somn, distensie gastrică şi în ultima parte a sarcinii.
• Patologice:
– Creşteri: afecţiuni ale cavităţii orale, sau a altor segmente
digestive (cancere, ulcere, diskinezii biliare), în unele afecţiuni
ale nervilor- nevralgia de trigemen, parkinson, unele encefalite,
în unele afecţiuni psihiatrice (oligofreni, schizofrenici),
intoxicaţii cu metale grele.
– Scăderi ale secreţiei: în stări de deshidratare, după
administrarea medicamentelor (atropina), în afecţiuni
psihiatrice de tip sindrom maniaco-depresiv.
• Modificări calitative în stări uremice, în diabet zaharat,
intoxicaţii cu metale grele.
Motilitatea în cavitatea bucală
• Masticaţia – prin intermediul dinţilor,limbii şi muşchilor
masticatori (inervaţi de ramura motorie a n.V cranian)
asigură prelucrarea mecanică a hranei
• Deglutiţia – propulsarea bolului alimentar din cavitatea
bucală prîn faringe şi esofag în stomac
Etapele deglutiţiei:
1. Etapa bucală (voluntară) – coincide cu propulsarea
bolului alimentar spre rădăcina limbii. Mişcările
contractile ale limbii asigură împingerea bolului spre
rădăcina ei, care se ridică şi î-l împinge în faringe.
2. Etapa faringiană (involuntară) – trecerea bolului prin
faringe; epiglota coboară în jos şi închide laringele.
3. Etapa esofagiană (involuntară) – contracţia peristaltică
esofagiană propulsează bolul spre stomac în 5-10 sec.
SECRETIA GASTRICĂ
• Cardia
• Fundus
• Corp
• Marea curbură
• Mica curbură
• Pilor
Funcţiile stomacului
GLANDE GASTRICE
Fundus + corp
•Celule producătoare de mucus
•Celule parietale: HCl
•Celule zimogene: pepsinogen
•Celule endocrine
GLANDE PILORICE
Mucus
Celule G: gastrina
Bazele celulare ale funcţiei endocrine şi
exocrine ale stomacului
Celule
mucoase mucus
Celule HCl
parietale FI
Celule
zimogene → pepsinogen
SUCUL GASTRIC
• Volum: 1-1,5l/zi
– la stimularea alimentară
– la repaus alimentar şi somn
• Aspect: incolor, limpede, uşor opalescent
• pH: acid 1,5 - 2,5 Densitatea 1,002-1,009
• Compoziţie: apă 99%
substanţe solide 1%
Sub. Anorganice- 0,6%: cationi: Na+, K+ ,Mg+2
anioni: Cl-, HPO4-2, SO4-2, HCl
Sub. Organice – 0,4%: mucină, enzime
Secreţie primară acidă + Secreţie primară alcalină
(celule parietale) (celule ne-parietale)
Enzimele sucului gastric
1. Pepsina
• Precursor inactiv = pepsinogen
• Enzima proteolitică - activă doar la pH < 3.5
• Stimulată de Ach
HCl
pepsinogen pepsină
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
2. HCl – produs de celulele parietale
Rolurile HCl:
• intervine în denaturarea
proteinelor acid proteine
• activează pepsinogenul la
pepsină
• transformă Fe3+ din alimente în
Fe2+ absorbabil
• eliberarea de secretină din
mucoasa duodenală
• are efect bactericid
• Asigurară motilitatea tractului
gastro-duodenal şi evacuarea
chimului în duoden.
• HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică
SUCUL GASTRIC: COMPOZIŢIE, ROL
3. Mucusul gastric
• Mucus vizibil (care apare la pH alcalin)
Secretat de celulele epiteliale superficiale
• Mucus solubil (care apare la pH acid)
Secretat de celule mucoase auxiliare de la gâtul glandei,
celule ale glandelor pilorice şi cardiale
4. Factorul intrinsec
Secretat de celulele
parietale în paralel cu
secreţia de HCl
Rol:
absorbţia vitaminei B12
REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE
Reglarea secreţiei gastrice neuro-umorală:
1)REGLAREA NERVOASĂ
Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X) gg.intramurali stomac
Stimularea parasimpaticului - HCl +pepsina
(mediator ch. Ach) - gastrina
- histamina
Inervaţia simpatică: coarne lat.măduvă T5-T10 gg.plex celiac
stomac
Stimularea simpaticului secreţie gastrică cu mucus
(mediator NA)
Gs Gi
Gq
Fazele secreţiei gastrice
Faza cefalică (20 - 30% răspuns)
mecanism nervos
Faza gastrică (60 – 80% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina
Paracrin: Histamina
Faza intestinală (5 - 10% răspuns)
Nervos: colinergic
Endocrin: Gastrina,CCK,Secretina
Faza cefalică
- începe după introducerea alimentelor în cavitatea bucală
SG : 50-150 ml/20 minute prin mecanisme:
1. reflex necondiţionat gastro-secretor
Stimul Cale Centru Cale Efector
aferentă eferentă
contactul cu nervii Nucleul n. X Mucoasa
receptorii gustativi VII,IX,X dorsal al vagului gastrică
de pe limbă din bulb SG
Ach HCl
gastrina = HCl
histamina
HCl
Ach acţionează pe
celula parietală pe histamina
receptor M3
gastrina
Faza gastrică
- începe după pătrunderea alimentelor în stomac
SG : 200-350 ml/5 ore prin mecanisme:
1. Distensia gastrică reflexe lungi (vago-vagale) gastrina
reflexe scurte (intramurale) HCl
2. Peptide şi AA din alimente excită direct muc.gastrică gastrina
HCl
Mediatorii chimici ai secreţiei acide:
- Acetilcolina = mediator chimic al nervului vag
- Histamina - eliberată din mastocite după stimulare vagală
- Gastrina - eliberată din celulele G (z. antro-pilorică stomac + duoden)
după stimulare vagală
- efecte: gastrice: - sectreţia de HCl
- secreţia de pepsină şi factor Castle
- sectreţia de gastrină inhibată de pH<2, calcitonină
stimulată de alcool, cafea, peptone
FAZA GASTRICĂ
Acid in duoden
elib. gastrină
evacuare
gastrina
Secretina &
Cholecistokinina (CCK)
Circulatie
Functiile ficatului:
• Rezervor saguin
• Secreţia bilei
• Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi
exogenă
• Depozitarea glicogenului
• Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide
în glucoză
• Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi
• Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi
lipoproteinelor
• Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi
• Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare
Functiile ficatului:
• Lipaza pancreatică
• Colesterolesterhidrolaza
tripsina chimotripsina carboxipeptidaza
• Fosfolipaza A2
• Enzime glicolitice
• Amilaza pancreatică
Enzimele pancreatice
Celule acinare
1. Enzimele proteolitice:
Tripsina (activată pH 7-8). Hidrolizează proteinele până la
oligopeptide şi legăturile peptidice la nivelul radicalului
carboxilic a aminoacizilor bazici
Chimotripsina Hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul
grupurilor carboxilice ale aminoacizilor aromatici.
Carboxipeptidaza Scurtează polipeptidele cu un aminoacid
Colagenaza (forma inactivă precolagenaza, activată de tripsină).
Scindează legăturile peptidice ale colagenului
Elastaza (forma inactivă proelastaza, activată de tripsină şi
enterokinază). Hidrolizează legăturile peptidice a
aminoacizilor
2. Enzimele glicolitice
• Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl- la pH – 6,5-
7,2). Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu
excepţia glucozei, pînă la di- şi trizaharide.
3. Enzimele lipolitice
• Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca+2, Mg+2 la pH
7-8) hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi
monogliceride
• Colesterolesteraza (se activează în prezenţa sărurilor biliare la
pH 7-8) hidrolizează colesterolul esteric în colesterol
liber şi acid gras
• Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide
SUCUL PANCREATIC: mecanism de elaborare
2 componente:
Componenta enzimatică produsă de acini = secreţie ecbolică
- este stimulată de CCK-PZ, gastrina,
bombezina, insulina, VIP
Componenta hidro-electrolitică produsă de celulele ductale =
secr.hidrolatică - este stimulată de secretină
Peptide
Aminoacizi, H+
lipide pancreas
Enzime
Secretina
lipide H+
Celule S
HCO3-
Secretina
SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
Glande Lieberkuhn Vil
Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)
Celule Paneth
(granule secretorii)
În intestimul subţire se secretă:
• Sucul pancreatic
• Bila
Secreţia
intestinală NaCl
K+
K Na, K,
2Cl 2Cl
Na+
Cl- op Cl- Na+
P
Na+
cl K+ K+
Secretia cAMP
netă
Na+ Na+
Celule
secretorii
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME PENTRU PROTEINE
enterokinaza activează tripsina şi chimotripsina
enzime proteolitice
SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia
Pancreas
Secreţia intestinală - enzime şi hormoni
Reglarea nervoasă
• - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,
secreţia intestinală
Motilitatea intestinală
2 tipuri de motilitate intestinală
• Motilitatea locală – favorizează contactul mai
strîns între chim şi mucoasă, asigurată de:
• Contracţii segmentare
• Contracţii pendulare
2. Motilitate peristaltică – asigură propulsarea
chimului de-a lungul intestinului, aceste
contracţii pot fi sub formă de :
• Unde lente
• Unde rapide
Motilitatea locală intestinală
• Contracţii segmentare
Contracţia musculaturii
circulare la destindere, care
separă intestinul în segmente
egale, durează secunde
• Contracţii pendulare
Contracţii izolare ale fibrelor
longitidinale ce intervin în
amestecarea conţinutului
Motilitatea peristaltică
Reprezintă contracţii a muschilor
longitudinali urmate de contracţii
a muşchilor circulari, care asigură
propulsarea conţinutului de-a
lungul intestinului
• Contracţii sub formă de unde
lente – apar pe traseu limitat, cu
V=1-2 cm/sec
• Contracţii sub formă de unde
rapide – transportă chimul la
distanţe mari cu V = 2 - 25
cm/sec
Reglarea motilităţii intestinale
Motilitatea intestinală este reglată de:
1. Mecanismul miogen: fibrele musculare netede posedă
automatizm. La destensia intestinului, activitatea miogenă
spontană declanşază contracţii segmentare ritmice
2. Mecanismul nervos:
• Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul
nervos în plexul Auerbach pentru fibrele musculare
longitudinale şi circulare (calea aferentă pentru cele circulare se
întrerupe în plexul Meissner). Aceste reflexe asigură
contracţiile peristaltice
• Extrinsec – inervaţia simpatică ţi parasimpatică
Acţiunea simpaticului şi parasimpaticului asupra
motilităţii intestinale
I. Simpatică fibrele
adrenergice din componenţa
nervilor splanhnici inhibă
tonusul şi motilitatea
intestinală
II. Parasimpatică – este
predominantă, fibrele
colinergice n.vag (până la
colonul proximal) şi n.pelvian
(colonul distal) determină
creşterea frecvenţei şi
amplitudinii contracţiilor
3. Mecanismul umoral este:
Stimulator Inhibitor
• Gastrina Secretina
• Colicistokinina Glucagonul
• Serotonina Peptidul Y
• Motilina
• Prostoglandinele
• Insulina
Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern
(m.neted) şi celui extern (m. striat). Reflexul este declanşat de
creşterea presiunii cauzate de umplere ampulei rectale. Centrul
reflexului – S2–S4 ; calea eferentă parasimpatică măreşte
peristaltizmul şi relaxează sfincterul intern, sfincterul extern fiind
controlat voluntar
Flora microbiană intestinală
• În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează
difinitiv glucidele)
• În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor
nedigerate → indol, scatol, amoniac)