Proiect

Evalaurea securitatii in Industrie

Student : Culea Alexandru

Prof. Coordonator : Luchian Cornelia
Fabricare Tigarilor
• Este vorba despre singura companie din România
certificată 5S Best in Class, un principiu de bază al
sistemului japonez de management Kaizen.
Certificarea a fost înmânată fabricii în 2009 chiar de
către părintele filozofiei Kaizen, Masaaki Imai. De
atunci, în urma auditului periodic, producătorul
continuă să obţină recertificarea an de an. Kaizen
înseamnă îmbunătăţire continuă, cu paşi mici. O
organizare simplă şi firească. Uşor de explicat, dar
dificil de menţinut. Kaizen cuprinde orice idee care
duce la ceva bun, de la marcajele de pe podele
pana la cifrele care arată indicatorii de performanţă
si standardele vizuale afişate peste tot în fabrică,
unde este nevoie.
• Tutunul este o plantă originară din
America de Sud. Astăzi se cultivă în
toată lumea. Recoltarea cere multă
muncă fizică. Muncitorii culeg mai
întâi frunzele din partea de jos a
plantei şi revin săptămânal să culeagă
alte 2-3 frunze. După ce se
recoltează, frunzele verzi se pun la
uscat. Urmează balotarea şi drumul
către fabrică.
• Tutunul ajuns la unitatea de producţie este
de mai multe tipuri. La fabrică, baloţii vor
trece prin mai multe etape pentru a ajunge
cea mai importantă componentă a unei
ţigări. Primul pas este condiţionarea. Aici,
tutunul este tratat pentru a-şi păstra
elasticitatea. Frunzele sunt trecute printr-o
baie de aburi. Apoi sunt trecute printr-un
cilindru, unde are loc procesul de “sosare”,
realizat pentru îmbunătăţirea calităţii.
Următoarea fază constă în eliminarea
corpurilor străine
• A doua etapă este procesarea. Aceasta începe cu tăierea frunzelor şi
uscarea acestora într-un proces de suspensie cu aer cald, la o temperatură
foarte ridicată. Urmează mărunţirea şi eliminarea nervurilor. Sortimentele
de ţigări diferă în funcţie de aromă şi cantitatea de nicotină, astfel că sunt
aplicate tratamente de aditivare şi aromatizare specifice fiecărui tip de
tutun.
• După finalizarea celor două procese tutunul ajunge să fie depozitat în
containere personalizate în funcţie de tipul acestuia. Fiecare este etichetat
cu data de fabricaţie, data expirării şi cantitatea.
• Descărcarea se face automatizat. Tutunul alimentează liniile de
confecţionare şi împachetare unde ajunge prin transport pneumatic.
• Tutunul ajunge în utilajul de confecţionat,
denumit maker, unde este preluat de o
bandă transportoare cu vaccum şi înfăşurat
în foiţa de confecţionat, formând un şnur.
Urmează procesul de tăiere, o baghetă având
lungimea a două ţigări. După introducerea
hârtiei de filtru, bagheta se taie pe jumătate,
rezultând două ţigări. Tigaretele sunt apoi
perforate, pentru a se obţine ventilaţia
dorită, care determină cât aer se trage din
ţigară şi cât din afară.
• Drumul tutunului către consumator continuă
cu etapa de împachetare. Dacă vă întrebaţi
cum sunt aşezate ţigările în pachetul de 20
de bucăţi, trebuie să ştiţi că acestea sunt
introduse în trei şiruri pe formula 7-6-7.
Urmează înfolierea în foiţa de aluminiu şi
împachetarea propriuzisă. Foarte important,
ţigările nu sunt introduse în pachet, ci acesta
se formează în jurul lor. Etapa următoare
constă în lipirea timbrului fiscal şi
transportarea la maşina de înfoliat pachete.
Aici se aplică şi firul de rupere, pentru
deschiderea uşoară a foliei protectoare.
• Câte zece pachete sunt aliniate pentru a forma
cartuşul. După adăugarea etichetelor, cartuşele sunt
trimise la pe bandă, la linia de paletizare. Prima
maşină care formează baxul se numeşte case packer.
Acest utilaj ia cartonul, îl desface şi introduce
cartuşul. Din nou se etichetează şi se transportă la
roboţii de paletizare. Totul este automatizat, cei doi
angajaţi din secţie având doar atribuţii de
supraveghere.
• Roboţii au un cititor de bare, recunosc baxurile şi
ştiu să le pună pe paleţii corespunzători. Când un
palet este complet, vine o maşină-robot care-l preia
şi îl duce la partea de înfoliere. Din tot acest proces
eroarea umană este exclusă.
• Paleţii cu baxurile de ţigări sunt preluaţi de un
stivuitor şi transportaţi în depozit. De la depozit
paleţii sunt încărcaţi în camioane şi transportaţi atât
în ţară, cât mai ales în străinătate. Aproximativ 70%
din producţia anuală a fabricii este destinată pieţelor
externe, ţigările româneşti ajungând în peste 50 de
ţări.
 • Factorii de risc proprii
executantului

Abaterea posibila a
executantului de la linia
ideala pe care trebuie s-o
urmeze pentru indeplinirea
sarcinii de munca reprezinta
intotdeauna o eroare,
respectiv:
– erori de receptie,
prelucrare si interpretare a
informatiei;
– erori de decizie;
– erori de executie;
– erori de autoreglaj.
Facori de risc productie
• 1. Actiuni gresite • 1.3. Efectuare de operatii neprevazute prin
1.1. Executare defectuoasa de operatii: sarcina de munca:
– comenzi – pornirea echipamentelor tehnice
– manevre – intreruperea functionarii echipamentelor
– pozitionari tehnice
– fixari – alimentarea sau oprirea alimentarii cu
– asamblari energie (curent electric, fluide energetice
– reglaje etc.)
– utilizare gresita a mijloacelor de protectie – deplasari, stationari in zone periculoase
– deplasari cu pericol de cadere:
1.2. Nesincronizari de operatii: de la acelasi nivel:
– intarzieri • - prin dezechilibrare
– devansari - prin alunecare
- prin impiedicare
de la inaltime:
• - prin pasire in gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
1.4. Comunicari accidentogene
2. Omisiuni
2.1. Omiterea unor operatii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protectie
• Factorii de risc proprii echipamentelor de munca

Dupa natura actiunii lor, factorii de risc proprii echipamentelor de

munca se pot manifesta sub urmatoarele forme:

– factori de risc mecanic – a caror actiune consta in eliberarea

brusca, necontrolata si contraindicata a energiei cinetice
incorporate in mijloacele de productie sau in parti ale acestora;

– factori de risc termic – in cazul carora pericolul potential este dat

de actiunea energiei termice incorporate in mijloacele de productie
la contactul sau manipularea acestora de catre executant;

– factori de risc electric - la care pericolul consta in posibilitatea

contactului direct sau indirect al executantului cu energia electrica
vehiculata de mijloacele de productie;

– factori de risc chimic - a caror actiune este determinata de

proprietatile chimice nocive sau potential accidentogene ale
substantelor utilizate in procesul de munca;

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA