imprăştiat vântul şi le-am uitat. Ca iarba ne-am uscat şi floarea a căzut. Ce ne-a mai rămas. Numai ceea ce am făcut şi am trimis în viaţa cealalta. Numai aceea ce rămâne neatinsă. Nimeni nu poate să se atingă de ceea ce am trimis acolo. Nimeni nu poate să ne lipsească.