Sunteți pe pagina 1din 54

CHIRURGIE

ORTOGNATICA
Chirurgia Orthognathica implică manipularea chirurgicala a elementelor
scheletului facial pentru a restabili relaţia corectă anatomica şi
funcţionala la pacienţii cu anomalii dentofaciale.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
ANOMALIILOR SI DEFORMAŢIILOR DENTO-
MAXILARE ÎN PLAN SAGITAL, VERTICAL ŞI
TRANSVERSAL
”Anomaliile dento-maxilare reprezintă tulburări de
creştere şi dezvoltare ale arcadelor dento-alveolare şi/sau
ale oaselor maxilare, care induc tulburări morfologice şi
funcţionale variate”

Anomaliile dento-faciale implică modificări


semnificative ale arhitecturii viscerocraniului, asociate cu
malocluzie dentară.
Aceste malformaţii se constituie în cursul creşterii şi
dezvoltării somatice postnatal sau sunt congenitale, în
cadrul unor sindroame complexe.
Factorul etiologic poate fi genetic, metabolic,
endocrin, traumatic sau funcţional (obiceiuri vicioase,
respiraţia orală, deglutiţia infantilă).
TRATAMENTUL COMBINAT
ORTODONTIC SI CHIRURGICAL.
Atunci cand severitatea anomaliei dento-maxilare depaseste
limitele de tratament ortodontic conventional, utilizand doar
aparatul dentar, gratie evolutiei tehnicilor chirurgicale, putem
recurge astazi la chirurgia ortognata.
Chirurgia ortognata, ofera mai mult decat doar restabilirea unor
raporturi dentare corecte.Cateve exemple ar fi : imbunatarirea
functiei masticatorii, ameliorarea tulburarilor articulatiei temporo-
mandibulare determinate de raporturi dentare defectuoase,
armonizarea profilului pacientului, imbunatatirea vietii sociale a
pacientului
Tratamentul chirurgical ortodontic este sustinut de trei piloni :
pacientul, medicul chirurg, si medicul ortodont.
Faze de tratament : tratament ortodontic prechirurgical,
chirurgical și respectiv un tratament ortodontic postchirurgical.
TRATAMENTUL
ORTODONTIC
PRECHIRURGICAL
Tratamentul ortodontic prechirurgical pregateste pacientul
pentru interventia chirurgicala.
Obiectivul este de a alinia dintii pe arcada fara a tine cont
de relatiile cu dintii de pe arcada opusa.Aceasta faza poate
dura maxim 12 luni si doar in cazuri exceptionale peste
aceasta perioada.

Diagnosticul anomaliilor dentomaxilare trebuie sa fie


anatomo-clinic, topografic si functional. Sant obligatorii o
serie de examene complementare si anume: modelele de
studiu, teleradiografia, examenul fotostatic, masuratorile
antropometrice etc.
TRATAMENTUL
ORTODONTIC
POSTCHIRURGICAL

Tratamentul ortodontic postchirurgical dureaza aproximativ 6


luni insa in unele cazuri tratamentul ortodontic a fost finalizat la doar
2 luni postchirurgical.

Pe toata durata tratamentului ortodontic (atat cel prechirurgical


cat si cel postchirurgical)se utilizeaza un singur aparat ortodontic.
Interventia chirurgicala se realizeaza cu aparatul dentar atasat pe
dintii pacientului.
HULLIHEN 1849

Primul a introdus
osteotomia mandibulara
pentru corectarea unei
ocluzii deschise si
protruzia mandibulara cu
ajutorul osteotomiei
intraorale.
ISTORIC

Specialitatea de chirurgie orthognathica nu s-a dezvoltat pe deplin până


cind Obwegeser nu demonstrat posibilitatea de repozitionare
a maxilarului într-o manieră consecventă si stabila în 1965 şi a
raportat simultan repozitionare maxilarului şi a mandibulei în 1970.
CLASIFICAREA ANGLE A
ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Concepută de E. Angle la оnceputul secolului XX, este cea mai utilizată clasificare pe plan
internaţional.
Criteriul clasificării este raportul de ocluzie în plan sagital la nivelul molarilor de şase ani.
Din acest punct de vedere, există trei clase de anomalii.
• Clasa I: Intercuspidarea se realizează între cuspidul
mezio-vestibular al molarului unu superior şi şanţul
mezio-vestibular al molarului unu inferior, raportul
fiind neutral. Anomalia este localizată la nivelul zonei
frontale.
• Clasa a ll-a: Şanţul mezio-vestibular al molarului
unu mandibular este distalizat faţă de cuspidul mezio-
vestibular al molarului unu maxilar. Se descriu două
diviziuni, în funcţie de raporturile dinţilor frontali:
diviziunea 1: axul incisivilor centrali superiori
formează un unghi mai mare de 15° cu perpendiculara
pe planul de ocluzie, incisivii fiind în prodenţie
(corespunde sindromului de ocluzie adîncă în acoperiş,
din clasificarea şcolii germane)
diviziunea 2: axul incisivilor centrali superiori
formează un unghi mai mic de 15° cu perpendiculara
pe planul de ocluzie, incisivii fiind în retrodenţie
(corespunde sindromului de ocluzie adîncă acoperită,
din clasificarea şcolii germane).
Clasa III-a: Șanțul mezio-vestibular al molarului unu
inferior este situat mezial față de cuspidul mezio-vestibular
al molarului unu superior, raportul fiind mezializat.
Clasificarea Angle (cazuistica Dr. M. Popescu)
Indicaţiile tratamentului chirurgical-ortodontic:
• anomalii dento-maxilare severe, cu decalaje scheletale majore, pentru care
tratamentul ortodonţie nu are indicaţie nici în perioada de creştere;
• anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv, pentru care
tratamentul ortodonţie este depăşit ca vârstă (prezentare tardivă sau refuzul
pacientului de a urma terapia ortodontică);
• eşecuri ale tratamentelor ortodontice.

Contraindicaţiile intervenţiilor de chirurgie ortognată sunt relative, fiind


legate de prezenţa unor afecţiuni generale asociate, nivelul nerealist al
aşteptărilor post-terapeutice şi complianţa redusă a pacientului faţă de
tratament.
O contraindicaţie importantă este neîncheierea perioadei de creştere.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI
1. Redarea poziţiei normale a articulaţiei temporo-mandibulare
2 . Simetria şi estetica faciaIă.
3. Ocluzie echilibrată şi funcţională.
4. Parodonţiu sănătos.
5. Motivaţia pacientului
6. Aspectul tridimensional al arcadelor dentare şi viscerocraniului.
7. Permeabilitatea căilor aeriene
PROTOCOLUL STANDARD PRIVIND
ETAPIZAREA TRATAMENTULUI ANOMALIILOR
DENTO-MAXILARE SEVERE
• Stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice chirurgical-
ortodontice;
• Tratament ortodonţie pre-chirurgical (9-12 luni);
• Tratament chirurgical;
• Tratament ortodonţie post-chirurgical (12-16 luni);
• Tratamente asociate.
STABILIREA DIAGNOSTICULUI ŞI A
CONDUITEI TERAPEUTICE
CHIRURGICAL-ORTODONTICE

• Istoricul bolii şi chestionarul de motivaţie;


• Examenul clinic facial şi intraoral;
• Examenul fotostatic facial şi intraoral;
• Examenul funcţional;
• Analiza modelelor de studiu;
• Investigaţii complementare radiologice.
• Analiza cefalometrică.
TRATAMENTUL
ORTODONŢIE
PRECHIRURGICAL
Este prima etapă în planul general de tratament asociat ortodonţie şi
chirurgical ortognat al anomaliilor dento-maxilare scheletale severe.
Constă în decompensarea ocluzală în cele trei planuri, poziţionarea
dinţilor în funcţie de baza osoasă şi corecţia arcadelor dentare.

Pentru a stabili un plan de tratament prechirurgical trebuie găsit


răspunsul la următoarele întrebări:
1. Este nevoie de extracţii dentare?
2. Care dinţi vor fi extraşi?
3. Ce deplasări dentare trebuie efectuate?
4. Care este aparatul dentar cel mai adecvat cazului?
5. Există suficient os alveolar?
6. Care este gradul de decompensare necesar?
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
PLANIFICAREA INTERVENŢIEI CHIRURGICALE PE BAZA
STUDIULUI CEFALOMETRIC-TELERADIOGRAFIA
TRASAREA REPERELOR PE SCHEMA
CEFALOMETRICA DE PROFIL
Planificarea intervenţiei pe modele de
studiu şi realizarea gutierelor de
ocluzie
TEHNICI CHIRURGICALE MANDIBULARE DE
OSTEOTOMIE
Osteotomia sagitală a ramului mandibular (Obwegeser
Dal-Pont)
OSTEOTOMIA VERTICALĂ A RAMULUI MANDIBULAR
(CALDWELL-LETTERMANN)
OSTEOTOMIA RAMULUI
MANDIBULAR IN L
INVERSAT (DATILLO)
OSTEOTOMIA CU OSTECTOMIA
OSULUI MANDIBULAR (BLAIR)
GENIOPLASTIA
TEHNICI CHIRURGICALE
DE OSTEOTOMIE LA
MAXILAR
Osteotomia tip Le Fort I - cel mai frecvent utilizata
Tehnici alternative:
◊ Le Fort înaltă – se realizeaza cînd deficitul de dezvoltare maxilară
se întinde în întreg etajul mijlociu al feţei, până la marginea
infraorbitală.

◊ Le Fort II - se poate realiza pentru anomaliile de elasa a III -a cu


deficit maxilo-nazal

◊ Le Fort III- anomaliilor de Clasa a III-a cu deficit maxilo-malar


sau maxilo-nazo-malar
OSTEOTOMIA LE FORT III- TRATAMENT
CHIRURGICAL ÎN PSEUDOGNAȚIE
MANDIBULARA
CORECTAREA RETROGNAȚIEI
MANDIBULARE SI LATEROGNAȚIEI
PREOPERATOR POSTOPERATOR
1.RETROGNATISMUL MANDIBULAR ANATOMIC
TRATAMENT:
◊PROTRUZIA MANDIBULEI
◊ALUNGIREA MANDIBULEI-PRIN TRACȚIUNE GRADATĂ
RETROGNATISM MAXILAR SEVER
Tratament chirurgical pe maxilar- metoda Wassmund(ca o
fractura Le Fort I) sau metodele Gilles, Tessier, Cernea(ca o fractura Le F ort
III)

Tratament chirurgical pe mandibulă -osteotomie sagitala


mandibulară(Obwegesser, Dal-Pont) osteotomia ramului drept mandibular
ANOMALIE DENTO-MAXILARA CLASA III
ANGLE (PROGNATISM MANDIBULAR ASOCIAT
CU RETROGNATISM MAXILAR)
PACIENTUL ÎN VÂRSTĂ DE 23 DE ANI RETROGNATISM MAXILAR
SEVER, ANOMALIE SCHELETALA CLS III ANGLE

1) Aparat ortodontic inițial pentru


aliniere și nivelare plan de ocluzie;

2) Intervenția chirurgicala cu
fractura controlata a osului
maxilar (osteotomie Le Fort I);

3) Continuare tratament cu
aparat ortodontic restabilirea
raporturilor ocluzale corecte
CONTINUAREA TRATAMENTULUI CHIRURGICAL CU
CEL ORTODONTIC –DUPA 6 SAPTAMANI DE LA TRAT.
CHIRURGICAL

Pre si postoperator
A. ANOMALII IN PLAN SAGITAL

1. Prognatismul mandibular
anatomic(tratamentul
chirurgical).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Tratamentul chirurgical trebuie sa imbunatateasca functia masticatorie,
sa amelioreze fizionomia si fonatia, sa nu afecteze integritatea
dentoparodontala si sa realizeze in acelasi timp si profilaxia tulburarilor ce pot
aparea in articulatia temporomandibulara.
Indicatiile operatorii se sistematizeaza astfel:
a/ in cazurile de prognatism mandibular cu supraocluzie incisiva accentuata,
precum si in prognatism la edentati, se indica interventiile pe condilul
mandibular; nu este indicat acest tip de interventii in prognatismul mandibular
asociat cu ocluzie deschisa;
b/ in prognatismul mandibular mediu cu inocluzie de 6-8 mm, ca si in
pseudoprognatism, atunci cand corpul si ramul mandibular sunt egale iar
ramul mandibular este lat, sunt indicate interventiile pe ramul mandibular
c/ cand prognatismul se asociaza cu ocluzie deschisa si in formele clinice care
se insotesc de un unghi mandibular deschis, se indica interventiile
chirurgicale pe unghi;
d/ in formele anatomo-clinice de prognatism cu corpul mandibular alungit si
inocluzie sagitala de peste 10 mm, ca si in formele asociate cu ocluzie
deschisa sau cu progenie, sau in cazurile in care ramul mandibular este ingust,
sunt indicate interventiile pe corpul mandibulei
Interventiile pe condilul mandibular - pot interesa capul condilian sau, mai
frecvent, gatul acestuia.
Directia liniilor de osteotomie poate fi orizontala (Dufourmentel); oblica (Thoma)
sau in "L" (Smith, Robinson), calea de abordare fiind cutanata.

Interventiile pe ramul mandibular- pot fi simple osteotomii orizontale sectionand


ramurile mandibulare intre Spina Spix si incizura sigmoida.
Se pot executa cu fierastraul Gigli trecut transcutanat si incarcandu-se pe el ramul
mandibular (Skaloud, Kostecka) sau cu ajutorul frezelor sau ferestraelor pe cale
cutanata sau endobucala (Wasmund-Koning, Anastasov).

Interventiile pe unghiul mandibular- au indicatii mai reduse insa prezinta avantajul


ca nu necesita sacrificiu dentar, putandu-se realiza o deplasare a intregului arc
mandibular, inchizand unghiul, daca este mult deschis, si permit rezolvarea in
acelasi timp a prognatismului mandibular si a ocluziei deschise, daca acestea sunt
asociate.
Tehnicile constau in practicarea unor osteotomii, marimea fragmentului rezecat
calculandu-se pe teleradiografie si modele (Ernst, Trauner, Kole).
Interventiile pe corpul mandibular- sunt mai dificil de
executat datorita necesitatii pastrarii integritatii pachetului vasculonervos
alveolar inferior.
Interventiile se executa pe cale endobucala, avand avantajul lipsei
cicatricelor postoperatorii, dar dezavantajul posibilitatii suprainfectarii din
mediul septic bucal. Interventiile exobucale au avantajul unei mai sigure
vindecari, dar lasa cicatrici postoperatorii vizibile (Ginestet, Pichlervon
Fiselberg, SchuchardT). Exista autori care practica aceste interventii
combinat endo- si exobucal si intr-unul sau doi timpi (tehnicile Dingman,
Carlo Murillo, New-EricH).
Locul osteotomiei poate fi dictat de eventualele edentatii sau de dintii cu
leziuni carioase intinse (molari de 6 anI). Cand arcada este integra, Kole
abordeaza mandibula in regiunea molara, Reichenbach in regiunea
premolara, iar Ritter in regiunea canina.
Avantajele interventiilor pe corpul mandibular constau, in primul rand, in
posibilitatea de a corecta formele grave ale anomaliei (inocluzie de peste 10
mm in plan sagitaL), in al doilea rand in ceea ca se pot aprecia exact
dimensiunile fragmentului osos ce trebuie rezectia si, in al treilea rand, ca
nu exista riscul lezarii unor formatiuni anatomice importante, continutul
canalului mandibular.
2. RETROGNATISMUL MANDIBULAR
ANATOMIC

Tratamentul chirurgical se poate sistematiza in trei tipuri de


interventii:

interventii de protruzie a mandibulei,


interventii de alungire a mandibulei;
interventii de refacere morfologica a contururilor
osoase ale mandibulei.
Protruzia mandibulei consta in avansarea mandibulei si impiedicarea
revenirii ei prin implantarea unui fragment de cartilaj sau os inapoia
condilului mandibular intre acestea si conductul auditiv (tehnica
Trauner) Metoda isi gaseste indicatii numai in retrognatiile pana la 10
mm.
Alungirea mandibulei se poate obtine intervenindu-se fie pe ramul
mandibulei fie pe corpul acesteia, tehnicile chirurgicale utilizate fiind
asemanatoare cu cele foliste in prognatismul mandibular, cu
deosebirea ca dupa sectionarea mandibulei aceasta se mezializeaza.
Alungirea prin osteotomie transversala supraspigiana (Blaier,
Kostecka, SchuchardT), dupa care se avanseaza mandibula, nu
permite o avansare mai mare deoarece se pierde contactul
interfragmentar. O suprafata mai mare de contact osos ofera
osteotomia sagitala (Obwegesser-Dal PonT), dar nici aceasta tehnica
nu permite o mezializare prea mare, din cauza ingustarii ramurei
mandibulare.
Osteotomia verticala (Caldwell-LettermanN) permite o avansare a
mandibulei pana la 15 mm, o avansare mai mare nefiind posibila din
cauza blocarii apofizei coronoide in osul malar. Avansarea mandibulei
lasa un diastazis in ramul mandibulei in care trebuie introdus un
grefon ce se fixeaza prin osteosinteza cu fir de sarma sau placa
metalica.
Alungirea corpului mandibulei se realizeaza prin osteotomii care fac
posibila avansarea fragmentului anterior.
3. RETROGNATISMUL MAXILARULUI
(PSEUDOPROGNATIA)
Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie pe maxilar, unde au actionat
factorii disarmonici, fie pe mandibula. Unii autori (Delaire, MervillE)
considera mai dificila retrudarea mandibulei decat avansarea
maxilarului, rezultatul fizionomic neavand de suferit. Astfel, pe
mandibula osteotomiile sunt mai simplu de executat, fragmentele
osoase raman in contact pe suprafete mai mari decat la maxilar iar
imobilizarea este mai usor de executat si mai in siguranta. Interventiile
cele mai folosite în retrognatia maxilarului sunt osteotomiile sagitale pe
ramul mandibular (Obwegeser, Dal PonT).
Alti autori prefera interventiile pe maxilar (Schuchardt, Converse, Perko,
Ullik, GottE), considerandu-le mai indicate. Tehnicile deriva din metoda
Wassmund care consta intr-o osteotomie a procesului alveolar superior
(ca o fractura de maxilar de tip Le Fort I).
In cazul unor decalaje foarte mari, ca sechele ale despicaturilor
labiomaxilopalatine sau in sindroamele Crouzon, Apert, in disostozele
craniofaciale, ca si dupa traumatisme (disjunctii craniofacialE) vicios
consolidate, este necesar ca intreg masivul facial sa fie desprins de pe
baza craniului si avansat cat este nevoie. Tehnicile descrise de Gillies,
Tessier, Cernea sunt asemanatoare cu fracturile de tip Le Fort III, dupa
care maxilarul eliberat propulseaza in jos si inainte in diastazisurile
ramase dupa dislocare introducandu-se transplante osoase.
4. ENDOGNATIA MAXILARULUI
Tratamentul chirurgical vizeaza largirea maxilarului si a arcadei
alveolodentare, largirea ce se poate realiza printr-o osteotomie a
maxilarului de tip orizontal sau arcuata, de la apertura piriforma la
tuberozitate si despicarea (disjunctiA) celor doua maxilare pe linia
mediana. Se elibereaza in acest mod cele doua hemimaxilare care se pot
deplasa atat lateral, cat si in jos si inainte, pana la realizarea ocluziei
dorite, dupa care, se imobilizeaza, la inceput intermaxilar, apoi cu placa
palatinala de contentie.
5. Proalveolia superioara
Se insoteste de un facies caracteristic, aplatizat, cu obraji scobiti, cu reliefurile zigomatice
sterse, buza superioara este scurta, hipotona, iar cea inferioara se insinueaza in numeroase
cazuri inapoia dintilor frontali superiori.

Tratamentul chirurgical consta intr-o osteotomie in bloc cu rezectia


si fracturarea arcadei superioare in regiunea frontala (tehnica Cohn Stoks, Wassmund, Spanier,
AxhauseN).

6. Retroalveolia superioara
Se caracterizeaza printr-un facies aplatizat, obraji infundati, profil concav, buza superioara
infundata in raport cu cea inferioara

Tratamentul chirurgical este asemanator celui descris in


proalveolii, cu deosebire ca fragmentul osos se avanseaza iar in diastazisul rezultat se aplica
un transplant osos.
B. ANOMALII IN PLAN VERTICAL
1. Ocluzia deschisa
Tratamentul chirurgical se individualizeaza in functie de forma anatomo-clinica.
In infragnatia totala, in care inocluzia este instalata atat frontal cat si lateral, isi
gasesc indicatia interventiile pe unghiul mandibular, osteotomiile fiind curbe,
triunghiulare sau trapezoidale. Aceste tehnici au inconvenientul ca pot scurta ramul
mandibular, iar in timpul blocajului intermaxilar pot aparea decalaje intre suprafetele
osoase, ceea ce va intarzia consolidarea. Pornind de la aceasta se prefera
osteotomiile de ram mandibular in care, dupa deplasarea fragmentelor, raman intre
capetele osoase sectionate, suprafete mari de contact (osteotomia Caldwell-
Letterman ca si cele descrise de Obwegesser, Stuteville, Thoma, Limberg etC).
2. INFRAGNATIA
ANTERIOARA
Este o ocluzie deschisa la nivelul grupului frontal care pune
mai putine probleme, ea putand fi rezolvata fie prin osteotomii verticale
(BlaiR) ale corpului mandibular, la limita distala a zonei de inocluzie de
o parte si de alta, si ridicarea fragmentului osos in rapoarte de ocluzie
normala, fie prin osteotomii in "V, Y", trapezoidale. Pentru a nu
intrerupe continuitatea bazilarei mandibulei si a scurta in acest fel
timpul de imobilizare, Kole sectioneaza numai procesul alveolar in
forma de "U", lasand bazilara integra, iar fragmentul detasat il ridica in
rapoarte normale de ocluzie. In diastazisul ramas subapical se
introduce un grefon recoltat din proeminenta mentoniera, atunci cand
aceasta este exagerata, sau un grefon osos iliac sau costal.

3. Infragnatia maxilarului
Se asociaza de cele mai multe ori cu retrognatia si endognatia, iar
tratamentul chirurgical este cel descris anterior si consta in osteotomii
orizontale supraapicale cu coborarea si uneori avansarea fragmentului
osos respectiv, cu interpunerea de grefe osoase intre fragmentele
dislocate si imobilizarea timp de 45 de zile.
4. Infaraalveolita superioara

Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si


coborarea sa in rapoarte de ocluzie normala. Cand infraalveolia frontala se
datoreaza unei supraalveolii in regiunea laterala, corectarea se face printr-o
interventie bilaterala in zona molara (SchuchardT). In primul timp se sectioneaza
bolta palatina de-a lungul santului palatin, iar creasta alveolara se sectioneaza
vertical, distal de canin si la tuberozitate. Dupa 3-4 sapramani se executa timpul al
doilea, constand din rezectia unui segment osos situat deasupra apexurilor dintilor
si a carei grosime corespunde inocluziei frontale. Blocul alveolodentar desprins se
infunda in cavitatea sinuzala, dupa care, frontal, se instituie o tractiune elastica.

5. Supraalveolia superioara
Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si intruzia acestuia.
Tehnic se procedeaza ca in tratamentul infraalveoliei cu deosebirea ca blocul
frontal trebuie intrudat. Pentru a facilita acest lucru se rezeca o portiune de os
supraapical de marimea supraocluziei frontale, apoi se imobilizeaza.
C. ANOMALII IN PLAN
TRANSVERSAL
1. Laterognatia mandibulara
Tratamentul chirurgical comporta numeroase tehnici si metode datorita multitudinii de
forme anatomo-clinice, ca si a marii varietati de factori etiologici. Astfel, in laterognatia prin
exces de dezvoltare unilaterala se practica scurtarea segmentului hipertrofiat. Hipertrofia
condiliana beneficiaza de condilectomie (DufourmenteL). In cazurile in care laterognatia se
datoreste unei hipertrofii unilaterale a ramului mandibular a unghiului sau a corpului
mandibulei, interventiile se practica pe segmentele respective si consta in osteotomii sau
ostectomii asemanatoare celor folosite in prognatismul mandibular. In laterognatia prin deficit
de dezvoltare se poate practica alungirea mandibulei in functie de sediul initial al leziunii.
Ginestet si Merville practica osteotomia cu transplant osos pe corpul mandibular afectat si
rotatie prin osteotomia ramului mandibular opus.
2. ANOMALII DE CONTUR ALE
MANDIBULEI
Tratamentul chirurgical intereseaza numai bazele osoase si nu
portiunea alveolodentara si va urmari refacerea conturului mandibulei
deformate. Deformarea mentonului, retrogenia (mentonul sterS) se
poate corecta fie prin aplicarea unei grefe osoase (costale sau iliacE),
sau printr-o osteotomie cu avansarea bazilarei arcului mentonier,
fixata in noua pozitie prin osteosinteza. Cand retrogenia se asociaza
cu un etaj inferior prea inalt, se practica osteotomia bazilarei
mentoniere cu aplicarea segmentului osos pe fata anterioara a
mentonului (Converse, KollE). Progenia (proeminenta mentonuluI) se
corecteaza odata cu retrudarea mandibulei in cazul prognatismului
mandibular, sau se dezvolta prin rezectia modelanta a proeminentei
mentoniere (mentoplastiA).
Modelarea corpului mandibular - deformatiile conturului mandibular
se corecteaza in functie de tipul de deformatie (hipoplazii sau
hiperplaziI). Hipoplaziile se corecteaza prin aplicarea unor grefe
osoase modelate care restabilesc aspectul normal al corpului
mandibular. Unghiul mandibular si ramul vertical se corecteaza prin
aditie de os (creasta iliaca sau coastA), forma transplantului fiind
astfel modelata incat sa corecteze deformatia. In cazul in care
asimetria este data de hipertrofia unilaterala a marginii bazilare,
excesul de os de rezeca, indepartandu-se.
3. ANOMALII DENTARE IZOLATE
Dintre anomaliile izolate (de numar, de volum, de forma, de
structura si de pozitiE), beneficiaza de tratament chirurgical
anomaliile de numar si anume dintii supranumerari si anomaliile
de pozitie (ectopia, heterotopia si incluzia).

Dintii supranumerari
Mai frecvent la maxilar si la dentitia permanenta, dintii
supranumerari sunt considerati de Bolk drept atavisme.
Cel mai frecvent se intalneste neziodensul, care poate produce
blocarea ocluziei prin angrenarea incisivilor inferiori, rotatii ale
incisivilor centrali superiori, tulburari functionale. Alte ori poate
ramane inclus in os, provocand o serie de tulburari dintilor vecini;
se mai pot intalni, dar mai rar, paramolarul si distomolarul.
Tratamentul dintilor supranumerari, care au erupt si care au
provocat disarmonii dentoalveolare, consta in extractie si apoi
corectarea ortodontica a dintilor vecini malpozitionati. In cazul
dintilor supranumerari inclusi se indica odontectomia acestora.
4.ECTOPIA DENTARA
Tratamentul depinde de complicatiile pe care le-a produs si de rolul functional al dintelui
ectopic. In general, molarii de minte ectopici se extreg.
Ectopia caninului, insa, trebuie tratata ortodontic si ortopedic sau chirurgical, datorita
rolului fizionomic si functional al acestuia. Tehnicile de chirurgie ortodontica isi gasesc
din ce in ce mai mult utilitatea in scopul reducerii duratei tratamentului. Maleabilizarea
osoasa sau desfiitarea integrala a fenomenelor de apozitie determina o accelerare a
repozitionarii dentare, adica obtinerea unui rezultat terapeutic in scurt timp, avindu-se
grija deosebita pentru contentia rezultatului terapeutic. Metodele de maleabilizare cel
mai mult folosite sunt: frezajul alveolar, corticotunelizarea si corticoseptotomia.
Frejazul alveolar isi gaseste indicatia majora in malpozitiile medii sau grave sagitale, in
care se urmareste mezializarea sau distalizarea accelerata a unui dinte erupt ectopic,
prin desfiintarea integrala a suportului osos, ce ar trebui sa sufere un proce de rezorbtie
sub actiunea unei forte ortodontice. Aceasta metoda reduce la un sfert timpul de
tratament. Metoda consta in frezajul peretelui alveolar al dintelui ce urmeaza sa fie
deplasat mezial sau distal in functie de sensul deplasarii. Se descopera radacina pe 4/5
evitandu-se 1/5 apicala; apoi se aplica aparatul ortodontic care deplaseaza dintele.
Cortocotunelizarea este tot o tehnica de maleabilizare a osului, indicata in anomaliile
dentare de pozitie a unui sau mai multor dinti. Principiul consta in perforarea corticalei,
dupa ce aceasta a fost descoperita prin decolarea unui lambou de fibromucoasa si a
spongioasei pana aproape de radacina. Orificiile create cu freza sferica au diametrul de
2 mm, distanta dintre orificii fiind de 2 mm. Tabla osoasa se perforeaza pe 4/5 din
lungimea radacinii. Metoda isi gaseste indicatii in retrodentia superioara, dupa ce
radacinile dintilor au fost complet formate.
BIBLIOGRAFIE:
1. BUCUR A. – COMPENDIU DE CHIRURGIE OMF(2007)

2. BURLIBASA C. – CHIRURGIE BMF (2005)

3. REVISTA ROMÂNĂ DE CHIRURGIE OMF 2006

S-ar putea să vă placă și