ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A

MOLDOVEI

Concept de „Stat al bunăstării”, forme de

manifestare în ţările europene
 STATUL BUNĂSTĂRII

Statul bunăstării, cunoscut și ca stat social,

este un concept de guvernare în care statul joacă un
rol cheie în protejarea și promovarea bunăstării
economice și sociale a cetățenilor săi. El se bazează
pe principiile egalității de șanse, pe distribuția
echitabilă a resurselor și pe responsabilitatea publică
față de cei care nu-și pot asigura resursele minime
pentru a duce o viață mai bună. Termenul general
poate acoperi o varietate de forme de organizare
socială și economică. Statul modern al bunăstării
poate fi descris ca o combinație distinctă de
democrație, bunăstare și capitalism.
 STATUL BUNĂSTÎRII

Evoluţia implicării statului în domeniul protecţiei sociale este

schimbarea grupurilor ţintă pentru politicile sociale, pe parcursul istoriei
indiferent de stadiul de dezvoltare sau situaţia economică în care se aflau,
statele au adoptat următorii paşi în politica lor socială:

• Protecţia faţă de riscul pierderii veniturilor din muncă a celor care erau
angajaţi (asigurări pentru accidente de muncă, pensii, şomaj).

• Protecţia familiilor angajaţilor (pensii de urmaş, asigurări de sănătate

pentru întreaga familie).

• Protecţia celor care nu pot să lucreze (persoane cu handicap, copii).

• Măsuri de protecţie generalizate la întreaga populaţie (asigurări de

sănătate universale, ajutor social, alocaţii pentru copii).
 POLITICILE MUNCII – PRINCIPALA
DIMENSIUNE A POLITICILOR SOCIALE
EUROPENE
Tratatul Uniunii Europene (TUE) cuprinde următoarele articole din
domeniul politicilor sociale: art. 39–42, 125–130 şi 136–148.

Obiective:
• Promovarea ocupării forței de muncă
• îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă
• o protecție socială adecvată
• un dialog între conducere și personal
• dezvoltarea resurselor umane în vederea
menținerii unei rate ridicate a ocupării forței de
muncă
 TRATATUL UNIUNII EUROPENE

• Articolele 39–42: se referă la dreptul muncitorilor

de a lucra în orice stat membru, beneficiind de
un tratament egal în privinţa salarizării,
condiţiilor de muncă sau angajării şi la
eliminarea oricăror forme care ar putea împiedica
libera circulaţie a muncitorilor în UE. De
asemenea, statele membre se angajează, conform
art. 50, să încurajeze schimbul de muncitori tineri.
 TRATATUL UNIUNII EUROPENE

• Articolele 125–130 susţine dezvoltarea unei

strategii în privinţa forţelor de muncă, în mod
particular a unei pieţe a muncii calificate,
instruite şi adaptate la schimbările economice.
Existenţa unei strategii comune a statelor membre
în privinţa forţei de muncă se va realiza şi prin
intermediul unui Comitet al forţelor de muncă care
va trebui să promoveze coordonarea între State cu
privire la politicile pieţei muncii şi de ocupare a
forţelor de muncă.
 TRATATUL UNIUNII EUROPENE

• Articolele 136–145 au ca punct de plecare, aşa

cum se afirmă în articolul 136, Carta socială
europeană şi Carta comunitară a drepturilor
fundamentale ale muncitorilor. Comunitatea şi
statele membre îşi propun „promovarea locurilor
de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi
de muncă, astfel încât să facă posibilă armonizarea
muncii la un nivel ridicat, protecţie socială
corespunzătoare, dialog între conducere şi forţa
de muncă, dezvoltarea resurselor umane în
ideea unei rate înalte a persoanelor angajate
şi combaterii excluziunii”.
 TRATATUL UNIUNII EUROPNE

• Articolele 146–148 se referă la Fondul Social

European. Acesta este orientat spre
„îmbunătăţirea oportunităţilor în domeniul
locurilor de muncă pentru muncitori, contribuind
astfel la creşterea standardului de viaţă”. El va
sprijini adaptarea muncitorilor în contextul
mobilităţii muncitorilor, ocupaţional şi geografic, şi
al schimbărilor industriale şi al sistemelor de
producţie.
 CONCLUZII

• Uniunea Europenă are în centrul său

drepturile acordate muncitorilor. Libera circulaţie a
produselor, serviciilor şi forţei de muncă a creat
presiuni asupra statelor naţionale ale
bunăstării, în sensul implementării unor
reglementări cu privire la drepturile egale ale
muncitorilor (indiferent de cetăţenie sau sex) şi
a familiilor acestora în cadrul Comunităţii.