Denizia Gal

Societate

Comunitate

Familie

Individ
 Societate

Școalaă Elev Comunitate

Familie
 Spiritual

Social Cultural

Biologic Psihic
 Status social-
economic

Funcționalitate Educație

Cultură-
Membri
siritualitate
 Structura
educației
naționale

Prescripții ( legi, Ideal

regulamente, educațional
norme) (valori)

Clasa școlară Școala

 Societata civilă,
opinie publică

Societăți economice Instituții de cultură

Instituții și servicii Instituții și servicii

publice neguvernamentale
 Religios

Cultural Politic

Economic Social
 Sesizarea/conştientizarea sistemelor şi a subsistemelor
implicate în educaţie:
 Sesizarea/conştientizarea limitelor/graniţelor
 sistemelor şi a subsistemelor
 Sesizarea/conştientizarea interconexiunii /interacţiunii
sistemelor/subsistemelor (macro şi microsisteme)
 Cunoaşterea caracteristicilor şi a dinamicii sistemelor
 Cunoaşterea regulililor, normelor, legităţilor de
funcţionare
 Stabilirea nivelului de intervenţie a ”sistemul client”:
individual, familial, grupal, comunitar, societal
 Planificarea strategiilor şi a metodologiei intervenţiei
 Evaluare: ordonare-ierarhizare-prioritizare
 Contextualizarea: situarea sistemului client in mediu (sens larg, comprehensiv):
fizic, economic, social, emoţional, cultural, spiritual
 Exemple:
 Ecologie mentală:
 Ce face ecologia mentala?
Da la o parte ceata densa de inconstienta/neprezenta, astfel incat sa poti gandi
pentru tine. Reuseste sa penetreze prin amortire, indiferenta indusa sau nu,
conditionare si te atinge, face curatenie mentala. http://www.revistatango.ro/la-
zi/stiri/seminarul-de-ecologie-mentala-why-not-me-sustinut-de-connie-larkin-
ajunge-la-brasov-in-27-martie-9038.html
Ecologie emotionala:
emotiile si starile noastre creeaza, de fapt, energie. Ecologia spatiului nostru interior
este foarte importanta, pentru ca ea ne ajuta sa evoluam, creeaza o energie pozitiva
in jurul nostru si ne ajuta sa fim oameni, in cel mai inalt sens al cuvantului.
Poate ca nu suntem responsabili pentru ce arunca ceilalti in curtea noastra, dar
suntem responsabili sa strangem toate caramizile care ne-au fost aruncate si sa
construim din ele un castel. http://www.psychologies.ro/cunoaste-te-2/cum-ne-
protejam-spatiul-emotional-2140021
 Un antropolog le-a propus un joc unor copii dintr-un trib african. A pus un cos
plin cu fructe langa un copac si le-a spus ca cel care va ajunge primul va castiga
toate fructele. Cand a dat startul pentru alergare, toti copiii s-au luat de mana si
au alergat impreuna, apoi s-au asezat sa se bucure de premiu. Cand i-a intrebat
de ce au alergat asa, din moment ce unul singur ar fi putut castiga toate fructele,
i-au raspuns: – Ubuntu*…
 Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit, daca toti ceilalti ar fi fost tristi?
• Ubuntu – un cuvant vechi african, concept-baza a culturii Xhosa, insemnand
„omenie fata de ceilalti (semenii nostri)”. Se poate traduce prin „eu sunt ceea ce
sunt datorita a ceea ce suntem noi toti”…. http://www.revistatango.ro/la-
zi/stiri/seminarul-de-ecologie-mentala-why-not-me-sustinut-de-connie-larkin-
ajunge-la-brasov-in-27-martie-9038.html
 ecologia socială studiază interdependenţele şi interacţiunile dintre societate şi mediu, cât şi
schimbările lor, în funcţie de dezvoltare şi evoluţie. Una din direcţiile de studii ale
ecologiei sociale, care acordă precădere condiţiei umane şi se axează pe problema
fundamentală: ce se întâmplă cu oamenii din cauza că sunt încadraţi în diferite societăţi, iar
acestea, la rândul lor, sunt încadrate în diferite medii „geografice”? Trebuie de înţeles că
omul este o fiinţă socială şi primul ei „biotop”, ca şi primul ei „ecosistem”, este societatea
în care omul se naşte şi trăieşte. Aici nu se are în vedere doar societatea izolată, ci
complexul real: societate-cultură-personalitate care formează un mediu specific între om şi
natură. http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Ecologia.umana/XII-
Ecologia.sociala.culturala.mentala.pdf
 Educaţia Neoumanistă pune un accent deosebit pe construirea de relaţii pozitive cu sine, cu ceilalţi
şi cu mediul. Este un gen de educaţie holistică care se adresează dezvoltării multilaterale a
copilului: dezvoltarea fizică, abilităţile de viaţa practică, puterea morală, echilibrul emoţional,
responsabilitatea socială, preocuparea ecologică, cunoştinţele intelectuale, expresia creativă,
înţelegerea intuitivă şi spirituală, nutrirea unei iubiri universale şi respectul pentru toate fiinţele
lumii.
 Abordarea holistică se reflectă şi în stilurile de învăţare. Copiii învaţă spontan şi natural absorbind
ca un burete, luând informaţia din mediu ca pe un întreg, şi apoi descifrează componentele
construind înţelesul. De aceea stilurile de învăţare în Educaţia Neoumanistă reflecta acest proces
holistic, alternând “experienţe complete” pentru a trezi curiozitate şi motivaţie, cu prezentarea şi
explicarea elementelor. Această abordare conserva capacitatea sintetică şi intuitivă a gândiri
holistice care deseori este atrofiată (minimalizata) în efortul grăbit de a forma gândirea analitică.
 Curriculum-ul Neoumanist are un puternic caracter inclusiv şi porneşte de la cunoaşterea profundă
a copilului pentru a asigura progresul acestuia în toate domeniile dezvoltării. Este un curriculum
orientat pe proces nu pe rezultat, pe autenticitatea interioară în parteneriat cu ghidare din partea un
autoritatea binevoitor nu doar o dependență pe autoritatea externă.
 Curiozitatea copilului este sursa de energie necesară procesului de învăţare eficient. (El nu trebuie
să fie un simplu participant ci trebuie să contribuie activ la linia pe care o trasează în desfăşurarea
învăţării. ) Copilul nu este considerat doar ca un recipient care trebuie umplut prin educație, el
trebuie sa fie implicat activ în formarea și directțonarea procesului de învatare.
 http://gradinita-rasarit.ro/abordare-holistica/
 http://www.neoumanism.org/holistic-pedagogy-of-nhe/?lang=en
 Despre o abordare holista in educatie

Educaţia holistă este o filozofie a educaţiei care porneşte de la premisa că fiecare persoană îşi găseşte identitatea, rostul şi
scopul în viaţă prin conectarea la comunitate/ societate, la natură şi la valorile spirituale.
Idealul educaţional şi finalităţile învăţământului românesc sunt formulate în termenii unei educaţii holiste; "Idealul
educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi creative."
Ce presupune o abordare holistă a educaţiei?
1. Instruirea transformativă mai degraba decât transmitere de informatii (într-o societate în care ritmul anual de creştere a
informaţiei este de 161 exabytes);
2. Realizarea conexiunilor în detrimentul fragmentării cunoştinţelor;
3. Cooperare mai mult decât competiţie;
4. Transdisciplinaritate şi pluri/ interdisciplinariate ca abordari curriculare;
5. Comunitatea ca soluţie de economisire a resurselor de timp în căutare şi cercetare;
6. Instruire colaborativă sau metainstruire altfel spus învăţ(elevul) învăţându-i pe alţii.
7. Însemnătatea lucrurilor ("marile idei") în contrast cu disiparea în aspecte "mărunte" (aici este vorba nu de acele aspecte
care dau farmec vieţii ci de abordarea conţinuturilor din programele şcolare).
Abordarea holistă presupune însă atingerea unui obiectiv din domeniul afectiv -schimbarea atitudinii - prin trecerea de la
"perfecţiune" la optim, de la atitudinea de conducere şi dictare a educatorului la cea de facilitare a instruirii şi a educaţiei
precum şi abordarea optimistă a proceselor şi ascunderea pesimismului.
Metoda care se înscrie în acest tip de abordare este metoda proiectului ca metodă se instruire.
Metoda se poate învăţa (deprinde) prin parcurgerea programului de formare continuă organizat de Casa Corpului Didactic
Sibiu, "Instruire în societatea cunoaşterii". Furnizorul acestui program este firma SIVECO pe baza unei colaboări cu
firma INTEL. Acest program presupune parcurgerea a 48 de ore de formare directă, 16 ore de activitate individuală şi a 21 ore de implementare a metodei în activitatea didactică.
 Publicat de Mihaela Seusan la 10:40
 http://fizcom.blogspot.ro/2008/03/despre-o-abordare-holista-in-educatie.html

 Paradigma complexitatii
Activitatea şcolară curentă

Situaţia familială
Viaţa comunităţii

Dezvoltare personală
• file:///D:/doc1/CURSURI/Consiliere/Rolul%20scolii%20in%20societatea%20contemporana%20si%20necesitatea
%20asistentei%20sociale%20scolare.htm
Activitatea şcolară curentă
 realizarea sarcinilor şcolare şi promovare

 disciplină

 dizabilităţi de învăţare

 aspecte relaţionale
 abuz şi/sau neglijare
 violenţă domestică
 consum de alcool
 separare/divorţ
 sărăcie
 boli grave, decese
 violenţă
 consum de alcool şi alte droguri
 sărăcie
 şomaj
 lipsa locuinţelor
 sarcini nedoite ale adolescentelor
 Mediul oferă posibilități pentru afirmarea
potențialului de dezvoltare?
 Oportunități
 Interese
 Talente
Consiliere
 individuală

 de grup

 familială

 comunitate
 elevi
 Familie
 Şcoală
 Comunitate
 programe recreative
 programe educative
 servicii medicale
 servicii de psihoterapie
 servicii de sănătate mentală
 servicii juridice
 violenţă
 viol
 decese
 Suicid

Resursa web (optional)

 http://www.scrigroup.com/sanatate/asistenta-sociala/Aspecte-
ale-asistentei-sociale84432.php
 copiilor şi tinerilor, cărora le oferă susţinere morală
şi socială.
 Familiilor, cărora le facilitează îmbunătăţirea
relaţiilor cu copii şi întărirea legăturilor cu şcoala
 profesorilor şi celorlalţi angajaţi ai şcolii, cărora le
oferă informaţii şi resurse utile desfăşurării
procesului educativ.
Prin toate acestea, asistentul social şcolar contribuie la
sprijinirea elevilor în procesul dezvoltării
personale şi la optimizarea performanţelor şcolare.

 intrviuri cu elevii, membrii familiilor acestora,
prietenii şi personalul şcolar
 observarea elevilor în clasă şi în afara ei
 evaluarea şi/sau testare (dacă este necesar în
colaborare cu psihologul).
 consiliere
 individuală
 de grup
 familială
 mediere între
 elevi
 familie
 şcoală
 comunitate
 orientarea înspre diferite servicii şi resurse
 programe recreative
 programe educative
 servicii medicale
 servicii de psihoterapie
 servicii de sănătate mentală
 servicii juridice
 ajutor în situaţii de criză
 violenţă
 viol
 decese
 suicid
 Obiectivele intervenţiei sociale pot fi realizate în
cadrul organizatoric asigurat de sistemul educaţiei
naţionale în colaborare cu:
 partenerii din cadrul şcolii (ceilalţi profesionişti:
profesorii şi învăţătorii, psihologul şcolar, medicul
şcolar, conducerea şi administraţia şcolii)
 partenerii sociali din afara şcolii (serviciile sociale
şi medico-sociale din cadrul comunităţii,
autorităţile locale, mass-media, agenţii economici)
 familiile elevilor.
 Elevii sunt ajutaţi:
 să-şi evalueze nevoile
 să îşi formeze deprinderi de rezolvare a problemelor şi de
luare a deciziilor 17.10.2017
 să dobândească încredere în sine şi să fie capabili de
autocontrol
 să facă faţă presiunii grupului de similaritate
 să facă faţă situaţiilor stresante
 să-şi pună în valoare capacităţile
 să identifice serviciile prin intermediul cărora poate obţine
ajutorul
 să utilizeze mai bine resursele (şcolare, familiale,
comunitare)
 să-şi cunoască şi susţină drepturile
 să-şi optimizeze performanţele. 1.11.2016
 să cunoască mai bine situaţia acelor elevi care
traversează perioade dificile sau de criză
 să vină în întâmpinarea nevoilor elevilor
 să înţeleagă modul în care diferenţele
economice, culturale şi sociale afectează elevii
şi relaţiile lor
 să recunoască şi să raporteze cazurile de elevi
abuzaţi şi neglijaţi. 24.10.2017
 Părinţii pot fi încurajaţi să menţină o bună
legătură cu şcoala, dar şi sprijiniţi în
ameliorarea comunicării cu proprii copii.
 Părinţii pot fi învăţaţi:
 să dea un sens pozitiv metodelor disciplinare
pe care le folosesc cu copiii lor
 să-şi clarifice valorile şi să le respecte în relaţiile
cu copiii lor
 să-şi sprijine copiii la efectuarea temelor
 De un real folos este organizarea grupurilor de suport şi
informare pentru părinţii. În cadrul grupurilor:
 părinţii sunt ajutaţi să facă faţă stress-ului
 părinţii singuri, aparţinând familiilor monoparentale, găsesc
sprijin şi suport moral
 părinţii pot împărtăşi experienţele pozitive dar şi
dificultăţile pe care le întâmpină în creşterea şi educarea
copiilor şcolari (în mod special în cazul celor cu copii cu
dizabilităţi)
 părinţii pot fi învăţaţi să prevină la copiii lor fumatul,
consumul de alcool şi droguri
Augusto Cury, (2007), Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi
Editura For You
file:///D:/doc1/CURSURI/Consiliere/PRINCIPII%20ADLER
IENE%20PENTRU%20P%C4%82RIN%C5%A2I.htm
 a înţelege mai bine care sunt nevoile şi resursele
fiecărui copil în parte
 a înţelege cum şi în ce măsură condiţiile şi stilul de
viaţă al familiei afectează performanţele şcolare.
 Cunoscând îndeaproape nevoile copilului şcolar şi ale
familiei sale, asistentul social şcolar se pote implica în
căutarea şi furnizarea de resurse, care pot fi:
 de natură financiară
 ajutor pentru întreţinerea locuinţei
 orientare înspre servicii medicale specializate (inclusiv
cele de sănătate mentală)
 oportunităţi de petrecere a timpului liber
 servicii specializate de îngrijire şi supraveghere a
copiilor
 diverse alte forme de ajutor la care cei în cauză sunt
îndreptăţiţi prin lege.8.11.2016
 Dezvoltarea de servicii şi programe:
 prin identificarea nevoilor copiilor şi tinerilor
şcolari
 în calitate de parteneri de dialog ai diferitelor
organizaţii din cadrul comunităţii
 oferind consultanţă autorităţilor locole în ceea
ce priveşte creşterea nevoii de protecţie şi
siguranţă a elevilor.
 reprezentând şcoala la diferitele întâlniri din
cadrul comunităţii locale
 explicând comunităţii nevoile şi conţinutul
diferitelor programe iniţiate de către şcoală
 informând elevii şi cadrele didactice despre
diferitele servicii din cadrul comunităţii care ar
putea veni în sprijinul activităţii şcolare.

 Prin intervenţii de specialitate, asistenţii sociali
pot contribui la îmbunătăţirea comunicării între
diferitele categorii de actori şcolari, ca şi în
interiorul acestor categorii, facilitarea şi
îmbunătăţirea comunicătrii fiind, de fapt, un
obiectiv fundamental al activităţii asistenţilor
sociali şcolari. În accepţiunea profesională a
asistenţilor sociali, facilitarea şi îmbunătăţirea
comunicării presupune:
 conştientizarea diferenţelor (nu ignorarea lor)
 evitarea luptei
 cultivarea spiritului de corectitudine
 găsirea celor mai convenabile soluţii pentru
ambele părţi.
 30.10.2017
 reducerea tensiunilor generate de discuţiile
contradictorii
 sprijinirea celor aflţi în dispută să se asculte
unii pe alţii
 facilitarea înţelegerii reciproce a punctelor de
vedere divergente
 formarea abilităţilor de negociere.
 pentru facilitarea stabilirii relaţiilor şi a
cunoaşterii reciproce
 pentru a învăţa unii de la alţii să facă faţă
problemelor specifice vârstei şi medilui şcolar
 pentru a se sprijini reciproc în depăşirea unor
probleme familiale.
 Intervenţia presupune:
 Identificarea acelor nevoi, de factură cognitivă sau
emoţională, care afectează:
 deprinderea scrierii, a cititului şi/sau a calculului matematic
 capacitatea de concentrare
 autucontrolul
 coordonarea motrică
 integrarea şcolară şi socială
 Sugerarea unor noi modalităţi de amenajare a spaţiului de
studiu şi de organizarea a activităţilor, la şcoală şi/sau
acasă:
 spaţiul de studiu să fie adecvat nevoilor senzorio-motrice
 organizarea grupelor de activităţi în funcţie de nevoile de
învăţare.
 elevilor, familiilor, profesorilor prin oferirea de
informaţii şi/sau activităţi educative scopul de a-i
familiariza cu:
 natura şi gradul dizailităţilor
 posibilităţile de intervenţie pe termen scurt şi lung
în vederea socializării, a învăţării şi a orientării
carierei
 modificările necesare în programul şcolar pentru a
veni, cât mai adecvat, în sprijinul elevilor cu
dizabilităţi
 necesitatea de a se adresa unor servicii specializate
(consiliere psiho-pedagogică, psihoterapie,
programe educative)
 natura şi nivelul progreselor care pot fi înregistrate
prin particparea la programele individualizate.
 familia să ştie care sunt nevoile specifice
copiilor lor
 familia să conşientizeze care sunt eforturile pe
care trebuie să le facă pentru a răspunde
nevoilor specifice ale copilului
 familia să poată beneficia de servicii care oferă
sprijin în creşterea şi educarea copiilor cu nevoi
speciale
 familia să ştie că prin eforturile sale şi cu
sprijinul serviciilor specializate, copilul poate
înregistra succese notabile în procesele de
dezvoltare personală şi socializare.