Conceptul de sănătate; definiţii şi

caracteristici factori de risc ai

sănătăţii
• În dicţionarul medical sănătatea
este definită ca o stare de
normalitate fizică, mentală şi
socială.

• În dicţionarul explicativ al limbii

române termenul de sănătate este
definit ca „ stare a unui organism
la care funcţionarea tuturor
organelor se face în mod normal şi
regulat.”
• În accepţiunea modernă, sănătatea
este considerată o stare, o condiţie
care are mai multe componente:
fizică, socială şi phihologică. Ea
poate fi la nivelul fiecăreia din
acestor componente pozitivă şi
negativă.
• Din punct de vedere biologic sănătatea
poate fi definită ca acea stare a
organismului neatins de boală, în care
toate organele, aparatele şi sistemele
funcţionează normal.

• Această dimensiune presupune

activitatea fizică regulată, alimentaţia
sănătoasă, evitarea unor factori de risc -
fumatul, consumul de alcool si droguri,
adresabilitatea la serviciile de asistentă
medicală, igiena personală.
Din punct de vedere psihologic
sănătatea poate fi îţeleasă ca armonia
dintre comportamentul cotidian si
valorile fundamentale ale vieţii asimilate
de individ. Ea reprezintă acea stare a
persoanei în care capacitatea ei de a
munci, de a studia sau de a desfăşura
activităţi preferate cu plăcere, este
optimă.
• Presupune capacitatea persoanei de a-şi
intelege emoţiile şi de a şti cum să facă
faţă problemelor cotidiene; de asemenea
presupune capacitatea de stăpânire şi de
rezolvare a problemelor şi situaţiilor
stresante, fără a se ajunge la dependenţă
de alcool şi/sau droguri, pentru a face făţă
acestora, precum şi capacitatea de a
munci productiv, de a iubi, de a fi receptiv
faţă de soarta celorlalţi şi de a avea un
grad rezonabil de autonomie personală. În
ultimainstanţă, presupune o viaţă cu sens,
care merită să fie trăită.
Factorii de risc ai sănătăţii
• Majoritatea bolilor cronice de astăzi sunt
conseţinţa condiţiilor de viaţă din tinereţe şi
sunt influinţate de circumstaţele modului de
viaţă.
• Astfel de factori, legaţi cu modul de viaţă,
ca: fumatul, alimentaţia nesatisfăcătoare,
obizetatea, activitatea fizică insuficientă,
sexualitatea si predispoziţia la situaţii de
stres au un rol determinant în apariţia
multor maladii neinfecţioase, inclusiv
cardiovasculare.
• Sănătatea presupune, drept condiţii
indispensabile, securitatea economică si
socială, relaţiile interpersonale si sociale
armonioase, un mediu sigur si sănătos de
muncă si trai, calitatea adecvată a apei
potabile, a aerului si a solului, alimentare
suficientă si raţională, completate cu un stil
de viaţă sănătos si acces la servicii de
sănătate de calitate.
• Prin factori de risc se înţelege fie un
istoric (antecedente heredocolaterale), fie
anumite comportamente ale omului
(fumat, sedentarism, alimentaţie excesivă
etc.). Ei se împart în primari şi secundari sau
în factori de risc ce pot fi influienţaţi şi factori
de risc asupra cărora nu se poate acţiona în
nici un fel (istoricul familial de cardiopatie
ischemică, vârsta înaintată, sexul etc.)
• Factorii primari – sunt reprezentaţi de acele
caracteristici personale, care sunt suficiente
pentru a ne plasa sub un mare risc de
îmbolnăvire cardiovasculară şi anume:
• nivelul crescut al colesterolului cu densitate
scăzută;
• nivelul scăzut al colesterolului cu densitate
crescută;
• hipertensiunea arterială;
Factorii secundari sunt reprezentaţi de
caracteristici personale care singure nu ne
pot plasa sub riscul îmbolnăvirilor
• sedentarismul;
• obezitatea;
• alimentaţia bogată în grasimi;
• stresul;
• neadaptarea la situaţiile conflictuale în
familie şi societate.
• După Dever factorii care influenţează starea de
sănătate a populaţiei) pot fi grupaţi astfel
• factorii biologici: factorii ereditari, caracteristici
demografice ale populaţiei;
• factorii ambiantali: factorii fizici, chimici, socio-
culturali, educaţionali;
• stilul (modul) de viaţă: factorii comportamentali,
atitudini, obiceiuri;
• serviciile de sănătate (preventive, curative,
recuperatorii).
• Indiferent care ar fi factorii de risc, activitatea fizică
la orice vârstă constituie medicamentul cel mai
accesibil şi eficient în lupta cu aceşti factori.
• Esentiali in procesul cresterii si dezvoltarii individului
sunt factorii genetici si cei hormonali.

Factorii hormonali intervin atat in viata intrauterina,

cat si postnatal. In viata intrauterina un rol important
il au hormonii materni care traverseaza bariera
placentara; in aceasta perioada hormonii fetali
indeplinesc un rol minor. Dupa nastere, secretia
hormonala proprie devine preponderenta,
influentand decisiv cresterea si dezvoltarea
ulterioara.
• Tiroida – prin tiroxină şi triiodotiroxină stimulează
creşterea . Ambii hormoni măresc metabolismul
bazal, intensifică oxidările, măresc termogeneza.
Tiroida acţionează prin intermediul hipofizei. Tiroida
şi hipofiza determină creşterea numărului de celule.
Tiroida, se pare că ar fi singura glandă cu
acţiune asupra creşterii dinţilor.
• În deficienţa tiroidiană se produc întârzieri în
apariţia punctelor de osificare, scheletul nu se
dezvoltă, persistă cartilajul de conjugare, iar
proliferarea celulelor cartilaginoase este inhibată.
Tiroida intervine şi în dezvoltarea creierului, mai cu
seamă în dezvoltarea mentală şi psiho-afectivă.
• Hipofiza – cea mai importantă glandă care
influenţează creşterea, prin intermediul
hormonului somatotrop secretat de celulele alfa,
celulele eozinofile din hipofiza anterioară. STH-ul
stimulează reţinerea de azot, potasiu, fosfor,
STH-ul stimulează sinteza de proteine, intensifică
catabolismul grăsimilor, cu mobilizarea acizilor
graşi nesaturaţi din depozite (rol fundamental).
• STH-ul stimulează proliferarea celulelor
cartilajului cu creşterea în lungime a oaselor.
Creşterea continuă fără închiderea cartilajului de
creştere. Este stimulată deasemenea dezvoltarea
musculară şi viscerală.
• Creşterea se pare că se face întâi sub acţiunea
genetică şi tiroidiană, STH intervenind după 3-4 ani.
Unii autori susţin intervenţia STH-ului de la vârsta
de 1 an sau chiar mai devreme.

Insulina – hormon pancreatic.

• Favorizează încorporarea aminoacizilor în molecula
de proteină, măreşte sinteza de proteine prin
creşterea ratei de oxidare a glucozei.
• Se pare că STH-ul este implicat mai ales în sinteza
de ADN, deci în înmulţirea celulelor, iar insulina în
sinteza de ARN, în sinteza de proteine şi, deci, în
mărirea de volum a celulei.
• Glucagonul – acţiune opusă insulinei – inhibă
creşterea, măreşte glicoliza, transformă glicogenul
în glucoză1-fosfat şi dă hiperglicemie. Este un
puternic catabolizant, dă un bilanţ azotat negativ.
Creşte ureea în urină, scade aminoacizii din sânge
şi duce la o scădere în greutate.
• Glandele sexuale – au acţiune inhibitoare asupra
creşterii – stimulează calcificarea cartilajului de
conjugare cu închiderea prematură a cartilajului de
creştere, ceea ce duce la oprirea creşterii staturale.
• Timusul – glanda copilăriei – stimulează creşterea.
Extirparea lui la animal duce la diminuarea creşterii
şi este cu atât mai gravă cu cât animalul este mai
tânăr.
• Epifiza – are rol inhibitor al creşterii –
extirparea ei accelerează creşterea.
Extractul de glandă pineală injectat duce
la oprirea creşterii.
• Glandele suprarenale – hormonii
glucocorticoizi au efect negativ asupra
creşterii. Cortizonul măreşte catabolismul
proteic, negativează bilanţul azotat, creşte
eliminările de potasiu şi calciu.
• Hormonul paratiroidian este
indispensabil creşterii, intervenind în
calcificarea normală a sistemului scheletic
şi la constituirea matriţei osoase.
Din punct de vedere al factorilor genetici,
ereditatea conditioneaza partial talia
definitiva si dimensiunile copiilor (copiii cu
talie si inaltime mare provin din parinti cu
talie mare). De asemenea, acesti factori
indeplinesc un rol esential asupra
inteligentei.
Factorii externi (exogeni)
• Alimentatia mamei influenteaza dezvoltarea
nervoasa superioara a copilului, aparitia
tulburarilor privind mineralizarea scheletului,
bolile hormonale etc. Subnutritia poate
determina nasteri de copii cu greutate mica si cu
lungime mai mica fata de normal, in timp ce
supraalimentatia cauzeaza obezitatea fatului.

• Mediul geografic afecteaza cresterea si

dezvoltarea copilului prin aer, soare, lumina,
temperatura, umiditate, presiune atmosferica si
raze ultraviolete.
• Factorii socio-economici indeplinesc, de
asemenea un rol important privind conditiile
sanitare existente in mediul familial, profesia
parintilor, situatia financiara, alimentatia.

• Factorii afectivi-educativi influenteaza prin climatul

familial (calm, optimist sau din contra, agresiv),
prin atmosfera din interiorul famiilor dezorganizate;
la fel, starile conflictuale au un rol negativ; exista
diferente intre copiii crescuti in familie si cei din
leagane si orfelinate; copiii din mediul urban au
acces la un nivel educational superior comparativ
cu aceia din mediul rural.
Factorii patologici
• endocrinopatii infantile: mixedem, nanism hipofizar,
etc;
• factori care acţionează asupra gravidei:
• infecţii acute, cronice
• intoxicaţii cronice (alcoolism, tabagism);
• tulburări de nutriţie: subalimentaţie, pelagră;
• factori care acţionează asupra copilului:
• tulburări cronice de nutriţie şi digestie (nanism
intestinal)
• afecţiuni organice ale SNC;
• boli congenitale de cord (nanism cardiac);
• boli congenitale renale (nanism renal);
• rahitism, acondroplazie.
•
• Mixedem - Infiltratie cutanata care antreneaza o umflare a fetei si
membrelor, fiind caracteristica hipotiroidiei (micsorarea activitatii glandei
tiroide).
Mixedemul este un edem tare si elastic, care trebuie sa fie deosebit de
edemul moale care provine din retentiile hidrice ale insuficientei cardiace,
renale sau hepatice.
•Pelagra - este o boală cauzată de o dietă deficitară sau de incapacitatea
organismului de a absorbi, fie niacina (una dintre vitaminele complexului B), fie
triptofanul (un aminoacid esenţial). Boala este întâlnită în anumite părţi ale lumii,
cu populaţii care consumă mari cantităţi de porumb şi se caracterizează prin
ulceraţii eritematoase cutanate, diaree, modificări ale mucoaselor şi uneori
simptome de boli mentale (demenţă sau schizofrenie). Boala se poate produce şi
ca urmare a tulburărilor gastrointestinale sau a alcoolismului. Denumirea bolii
provine de la "pelle"(piele) şi "agra"(groasă).
Acondroplazie - Boala congenitala caracterizata prin oprirea cresterii
oaselor membrelor, in contrast cu dezvoltarea normala a oaselor
capului si ale trunchiului.