Muzica : ENYA – “ The River Sings”

Pădurea de conifere este cel mai întins habitat terestru din

lume, ocupând o fâşie lată de aproximativ 1 300 km în
emisfera nordică. Arborii veşnic verzi de pe această arie
întinsă cresc acolo unde este prea frig pentru pădurile de
foioase.
Coniferele sunt bine adaptate la condiţiile ostile .
Frunzele lor sunt transformate în ace sau solzi şi
sunt impregnate cu raşină, care împiedică
îngheţarea celulelor.

Deoarece coniferele sunt mereu verzi, ele sunt

capabile să continue fotosinteza şi creşterea tot
timpul anului.
Aici trăiesc foarte multe specii de plante.
Reprezentative sunt molidul, pinul, bradul, zada,
jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere),
tisa (numit şi “arborele vieţii şi al morţii”) şi tuia.
Coniferele sunt arbori înalţi, cu triunchiul drept, fără
ramificaţii. Nu îşi pierd frunzele toamna, de la
aceasta regulă abătându-se doar laricele (zada).
• Bradul şi molidul sunt
arbori coniferi de talie mare,
care cresc, la noi, în zonele
de munte, unde formează
codrii deşi.
• Speciile autohtone de molid
şi de brad, precum şi cele de
origine americană (molidul
argintiu înţepător şi bradul
argintiu), se întâlnesc şi în
afara arealelor montane,
cultivându-se ca specii
decorative, mai ales în
parcuri şi grădini.
Bradul este un masiv conifer (verde tot timpul) crescând
până la 40-50 m (rar 60 m) înalţime, cu un diametru al
trunchiului de până la 1,5 m. Cel mai mare copac măsurat a
fost de 68 m înălţime şi avea o grosime a trunchiului de
3,8 m. Se întâlneşte la altitudini de peste 500 de m.
Bradul se regăseşte în numeroase tradiţii, nu numai de
Crăciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat
cu viaţa, trăinicia, siguranţa, prietenia şi l-au inclus în toate
evenimentele importante ale vieţii.

La naştere, se obişnuia ca fiecărui copil să i se dăruiască

un brad, în natură, care îi devenea “frate” şi pe care trebuia
să îl îngrijească până la moarte.

La nuntă, înca există obiceiul împodobirii unui brad cu

ornamente din hârtie şi fructe, de obicei în curţile casei de
la ţară. În jurul bradului se organizează o mică petrecere
care are menirea de a le ura “casă de piatră” celor care se
căsătoresc.

La moarte, în unele zone se practică împodobirea unui

brad, dacă persoana e tânără şi necăsătorită. În trecut, era
plantat un brad sau era pus lângă mormânt chiar bradul
“frate” al celui decedat.
Molidul este răspândit în
etajul montan la altitudini de
800m-1800m.
Este cel mai înalt arbore
sălbatic de la noi,
cu coroana piramidală,
bogată şi compactă.
Tulpina este dreaptă, atinge
înalţimea de până la 60 m,
scoarţa este brun-roşcată.
 Frunzele acestui arbore sunt perene (rezistă pe ramuri
5-7 ani), mereu verzi, aciculare, de 1- 3 cm lungime, uşor
încovoiate, cu 4 muchii, rigide şi ascuţite la vârf
Ele se inserează spiralat pe ax, înconjurând complet
ramura. Faţă de frunza de brad, cea de molid este mai
scurtă şi mai îngustă.
 Formează păduri întunecoase.
Molizii mai bătrâni, care cresc în desişul codrilor, îşi pierd
crengile de la bază, coroana urcând spre mijlocul tulpinii.
 Pinul este un conifer situat
nu doar în regiunile montane,
ci şi la altitudini mai mici.

Este unul dintre arborii cei mai frumoşi: elegant, cu

coroana larg piramidală, ramuri mult întinse lateral.
Acele sunt grupate câte 5 şi sunt lungi de 5 - 9 cm.
Conurile sunt foarte lungi , înguste, pendule şi
rămân un timp pe arbori
În folclorul românesc există o legendă,
în care se povesteşte cum Iisus,
căutând un loc de odihnă, s-a aşezat
la umbra unui pin. Fiind foarte cald,
acest copac cu frunzişul rar, nu-i putea
oferi umbra necesară pentru a putea dormi.
 De aceea, arborele a început să îşi îndoaie
ramurile, să izbească acele unele de altele, astfel
încât un sunet duios începu să se audă, iar Iisus
reuşi să adoarmă.

Când se trezi, văzu cum cad două vreascuri uscate,

ce sunară ca un instrument muzical şi zise:
“Blagoslovit să fii de Domnul, iar lemnul tău să nu
fie dat pradă focului, ci să se facă din el buciume,
fluiere şi viori.”
Lemnul tratat de pin este utilizat în confecţionarea
instrumentelor muzicale, iar preparatele din muguri de pin
ajută în tratarea infecţiilor respiratorii şi urinare.

În tradiţia populară, mugurii şi conurile tinere de brad şi de

molid se folosesc pentru prepararea unui sirop contra tusei
şi a altor afecţiuni pulmonare.

Răşina, în amestec cu alte leacuri este întrebuinţată la

prepararea diferitelor alifii, pentru tăieturi, bube, umflături,
junghiuri, etc. Se foloseşte şi pentru ceai, împotriva rănilor
interne.

Din păcate, din cauza defrişărilor necontrolate, coniferele

au fost exterminate de pe mari suprafeţe.
 Problema despăduririi nu este nouă
în ţara noastră.
În 1939, prof. I. Simionescu,
membru al Academiei Române, în
"Flora României", scria:
"Molizii formează bogăţia prea irosită
a pădurilor noastre de munte, căci
lemnul uşor de despicat în scânduri ori
şindrile este căutat pentru export.
Industria ferăstraielor e mai
desăvârşită la noi decât oriunde …
În schimb lăcomia de exploatare face
ca munţii să rămâie pleşuvi, daţi pe
seama puhoaielor, răspândind jalea şi
dezolarea unde mai înainte era
sănătosul înveliş al pădurilor dese."
Rezervaţia de pini de la
Gălăciuc, jud. Vrancea
Marele naturalist Buffon spunea:
„O ţară devine cu atât mai săracă în apă, cu cât
defrişează mai multe păduri”.
jneapănul ( jep) tuia
zada (larice)

Caută şi tu date despre

aceste plante în diferite
surse de informare: cărţi,
reviste, ziare, muzee,
biblioteci, tv, net, albume,
etc. şi prezintă-le colegilor
tăi! Vei rămâne uimit de ce
vei afla!
Fii curios şi redescoperă
enigmatica lume a
tisa plantelor şi animalelor ! ienupăr
Realizat de : Mioara Popa, Şcoala “Ion Basgan”, Focşani

BIBLIOGRAFIE:
 www.images.google.ro
 fotografii din arhiva personală
 www. wikipedia
 articole din reviste
 Atlas botanic