DECIZIA ȘI PROCESUL

DECIZIONAL
 Managementul este un proces complex de coordonare, prin decizii, a eforturilor
unui grup, în vederea realizării efective şi eficiente a obiectivelor prestabilite.
Managementul implică o combinaţie ingenioasă între artă, ştiinţă şi experienţă în
planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor orientate spre un anumit scop.
În definirea managementului se impun o serie de distincţii esenţiale:
• managementul este un proces care determinã atingerea scopurilor organizaţiei;
• accentul cade pe ceea ce face managerul şi pe ceea ce rezultã, din activitatea lui, pe efecte;
• managementul se referã la conducerea oamenilor şi nu la gestiunea lucrurilor: chiar dacă
activitatea managerului cuprinde şi procurarea sau utilizarea unor resurse materiale şi/sau
financiare, el nu lucreazã direct cu acestea, ci coordoneazã activitatea persoanelor
(grupurilor subcomponentelor organizaţionale) care operează cu aceste resurse;
• managementul se referă la conducerea formalã a organizaţiei şi nu la conducerea
informală a grupurilor; un bun manager trebuie să posede şi calităţi de lider, îmbinând
conducerea formală cu cea informală.(Ş.Iosifescu)
 La baza activităţii manageriale trebuie să stea un set clar de valori. Managerul trebuie
să conducă organizaţia într-un mod acceptabil din punct de vedere social. In acest context,
dimeniunea morală a managementului devine esenţială.
Orice acţiune managerială are la bază autoritatea , puterea, responsabilitatea şi
răspunderea.
 Autoritatea reprezintã dreptul managerului de a lua decizii si de a cere subordonaţilor
aducerea lor la îndeplinire. Ea îşi are originea în poziţia formală în cadrul ierarhiei
organizaţiei.Autoritatea se poate delega, adică managerul o poate ceda subordonaţilor
(temporar sau definitiv, parţial sau total).
 Puterea reprezintă posibilitatea concretă a managerului de a influenţa şi de a controla
comportamentul subordonaţilor. Baza puterii poate fi legitimitatea (rezultată din autoritate);
controlul resurselor, al pedepselor şi al recompenselor; expertiza; identificarea oamenilor cu
cel care conduce (este, de exemplu, cazul liderilor charismatici) sau cu mesajul transmis de
acesta.
 Responsabilitatea reprezintă sentimentul intern al datoriei faţă de organizaţie, care induce
autoimpunerea îndeplinirii sarcinilor primite/asumate.
 Răspunderea reprezintă ceea ce managerul datorează organizaţiei şi, totodată, recunoaşterea
dreptului superiorului ierarhic de a controla şi de a solicita/primi rapoarte privind activitatea
depusă.
 Principiile manageriale sunt:
leadership (conducătorul stabileşte unitatea dintre scop şi orientarea organizaţiei);
implicarea personalului;
managementul ca sistem (identificarea, înţelegerea şi conducerea proceselor corelate);
relaţii reciproc avantajoase.

Etapele managementului sunt:

 determinarea parametrilor de performanţă, a proceselor şi responsabilităţilor;
 evaluarea şi furnizarea resurselor necesare pentru a atinge obiectivul principal;
 stabilirea metodelor de măsurare a eficacităţii şi eficienţei (individuale, colective);
 evaluarea şi auditarea sistemelor şi subsistemelor de conducere;
 stabilirea unui sistem de îmbunătăţire a managementului prin obţinerea unui feedback
direct.
 În managementul organizațiilor instrumentul de conducere este decizia, care însumează:
• atribuţii,
• responsabilităţi,
• competenţe
Principalele funcţii ale managementului administraţiei publice se referă la:
previziune, organizare, decizie, coordonare, antrenare, control.
 Previziunea (prognoza şi planificare): se anticipează evoluţia condiţiilor în care se va afla
sistemul condus, precum şi starea, comportarea şi funcţionarea organizaţiei. Funcţia de
previziune se concretizează în prognoze, planuri şi programe.
 Organizare: stabilirea unui sistem de relaţii de lucru între persoanele implicate, acordarea
de responsabilităţi în vederea îndeplinirii obiectivelor; ca functie a conducerii cuprinde
ansamblul de activitati prin intermediul carora se stabilesc si se delimiteaza procesele de
munca, realizandu-se gruparea lor pe directii, servicii, compartimente, posturi etc.
 Decizie: reprezinta actul deliberat al decidentului, prin care se stabilesc scopul si
obiectivele unei, actiuni, directiile si modalitatile de realizare ale acesteia, toate
determinate de o anumita necesitate, pe baza unui proces de informare, reflectie si
evaluare a mijloacelor si a consecintelor actiunii respective
 Coordonare (antrenare): crearea unui mediu pentru motivarea personalului
 Control: stabilirea, măsurarea şi evaluarea gradului de performanţă al activităţilor
în raport cu obiectivele planificate.
 Decizia este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor
administraţiei, premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care acestea
optează pentru o soluţie, în vederea atingerii unui scop, (obiectiv) sau
realizării unei finalităţi. Ea apare numai atunci când există, în planul judecăţii
umane, mai multe posibilităţi, metode sau variante adecvate, de a rezolva o
problemă şi urmează să se opteze numai pentru una dintre ele, şi anume,
pentru aceea care pare a fi cea mai avantajoasă. Deciziile reprezintă o
componentă de bază a activităţii zilnice a managerilor din zilele noastre, atât
ĩn domeniul public cât şi în cel privat.
 În esenţa sa, decizia, care sintetic concretizează hotărârea de a acţiona sau nu într-
un anumit mod faţă de un anumit obiectiv, are la bază un proces decizional ce
presupune parcurgerea următoarelor etape principale:
• stabilirea obiectivelor administrative, care pot viza, fie latura internă a administraţiei
(structura sa), fie pe cea exterioară (orientată şi spre satisfacerea interesului
general);
• culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor administrative;
• elaborarea de variante alternative şi adoptarea deciziei administrative;
• execuţia şi controlul rezultatelor obţinute.
Tipologia deciziilor
Un manager adoptă o varietate de decizii pentru rezolvarea problemelor cu care se
confruntă. Astfel, dacă ia în considerare orizontul de timp şi implicaţiile asupra
organizaţiei, deciziile pot fi:
• strategice, cu orizonturi mari de timp, grad mai redus de detaliere a obiectivelor şi impact
nemijlocit asupra organizaţiei, în ansamblul său.
• tactice, cu orizonturi variabile de timp, de la o lună la un an, grad de detaliere a obiectivelor,
invers proporţional cu orizontul de timp.
• curente, cu orizonturi mici de timp şi impact asupra unei componente procesuale sau
structurale a organizaţiei.
Dacă are în vedere natura variabilelor implicate şi posibilităţile de anticipare a
rezultatelor, deciziile sunt:
• certe, în care variabilele sunt controlabile, iar anticiparea rezultatelor se face cu precizie.
• incerte, cu variabile parţial necontrolabile şi anticiparea cu aproximaţie a rezultatelor.
• de risc, în care variabilele sunt necontrolabile, iar stabilirea rezultatelor se face cu o
anumită probabilitate.
Un alt element important în delimitarea deciziilor îl constituie amploarea
decidentului, criteriu după care deciziile sunt:
• individuale, adoptate de manageri individuali, amplasaţi pe diferite niveluri
ierarhice.
• de grup, adoptate de organisme participative de management.
Amploarea competenţelor decidentului permite abordarea a două tipuri de
decizii:
• avizate, ce nu pot fi operaţionalizate fără acordul unor manageri amplasaţi pe un
nivel ierarhic superior.
• neavizate (independente), specifice unui manager, individual sau de grup, cu
deplină autonomie decizională.
 În fundamentarea şi adoptarea deciziilor poate fi luat în considerare şi numărul
de criterii decizionale, în raport de care deciziile se delimitează în:
• multicriteriale, când problema decizională ce urmează a fi rezolvată are la bază o
multitudine de criterii.
• unicriteriale, situaţie în care adoptarea deciziei se face în funcţie de un singur
criteriu decizional (de maximizat ori minimizat).
Frecvenţa adoptării deciziilor conduce la regăsirea mai multor tipuri de
decizii:
• aleatoare, adoptate funcţie de apariţia unor probleme ce necesită intervenţia
managerului.
• unice, adoptate de regulă, o singură dată în “viaţa” organizaţiei.
• periodice, adoptate la intervale regulate de timp (an, semestru, trimestru, lună etc.)
 Amplasarea decidentului într-un anumit “etaj” al managementului permite
delimitarea a trei tipuri de decizii:
• de nivel superior, adoptate de organisme de management participative sau de
manageri din eşalonul superior (manager general, manageri executivi).
• de nivel mediu, adoptate de manageri ai unor compartimente funcţionale şi
operaţionale.
• de nivel inferior, adoptate de manageri din eşalonul inferior al managementului
(maiştri ş.a.).
 Procesul decizional in administratia publica

Sistemul decizional are rolul de a asigura conducerea şi funcţionarea instituţiei administrativ-

publice, prin întreg ansamblul factorilor sau centrelor de decizie, determinate la rândul lor, de modul de
alcătuire al acesteia, adică de structurile funcţionale şi structurile de specialitate, ca şi de modul de
constituire şi funcţionare al organelor de conducere.
Procesul de rezolvare a unei probleme văzut prin perspectiva schemei logice a teoriei statistice a
deciziei include următoarele faze:
• formularea problemei prin determinarea obiectivelor necesare pentru obţinerea soluţiei dorite;
• culegerea / asamblarea datelor şi a faptelor;
• evaluarea alternativelor, compararea lor şi selecţionarea celei mai adecvate;
• Reluarea procesului de rezolvare a problemei şi implementarea soluţiei
În esenţă, luarea deciziilor administrative constă în alegerea unor alternative, care vor fi adoptate de
organizaţiile administrative.
 Un mod de a introduce ştiinţa în procesul de luare a deciziilor este acela de a proiecta un sistem, care să îl
ajute pe administratorul public să aleagă alternativa optimă prin:
• reducerea numărului de alternative care trebuie luate în considerare;
• reducerea numărului de valori care trebuie evaluate în alegerea unei alternative;
• certitudinea că administratorul ştie cum să facă o alegere raţională;
• punerea la dispoziţia administratorului a unei cantităţi de informaţie, suficientă pentru ca acesta să poată lua
decizia corectă

Metodele care se folosesc pentru identificarea alternativelor sunt:

1. Brainstorming
2. Metodele folosite de experți
3. Analogia
4. Benchmarking
5. Investigații rapide
 Există patru categorii de probleme decizionale:

decizia de tip alegere – are ca punct de plecare un set de alternative şi se finalizează cu alegerea
uneia.
deciziasimplă – are ca punct de plecare o problemă bine structurată şi un set de activităţi de
rezolvare a problemei şi se termină cu elaborarea unui plan de acţiune.
deciziacomplexă începe cu perceperea unei probleme care necesită un nivel de precizie în
modul său de structurare şi care urmează a fi descompusă în subprobleme abordabile şi se
termină cu evaluarea rezultatelor
 Structura generală a unui proces decizional

• Cadrul decizional (de cele mai multe ori, forma sau instituţia la nivelul căreia se desfăşoară procesul decizional),
• Participanţii - persoanele care concură la realizarea acestui proces şi care pot avea diferite roluri:
• Iniţiatorii sunt cei care determină începerea activităţilor care compun procesul decizional;
• Promotorii cei care deţin poziţii superioare de autoritate, susţin activităţile de elaborare, adoptare şi execuţie a
deciziei;
• Consilierii (sau asistenţii tehnici, specialiştii, experţii) stăpânesc diferite tehnici şi, de multe ori, utilizează
instrumentele informatice adecvate pentru definirea şi clarificarea problemei, pentru identificarea / proiectarea şi
evaluarea alternativelor de acţiune;
• Realizatorii sunt cei care execută decizia adoptată;
• Beneficiarii sunt cei care sunt afectaţi, într-un anumit fel, de execuţia deciziei;
• Opozanţii sunt persoanele care încearcă să se „opună” adoptării unei decizii şi doresc să împiedice execuţia ei;
• Mediatorii sunt cei care au ca menire apropierea poziţiilor opuse;
• Decidenţii obişnuiţi sunt participanţi ai procesului decizional, fără a avea vreun rol deosebit.ne sau la redefinirea
problemei
EtapeleETAPELE DE DERULARE
de fundamentare A PROCESULUI
a deciziei DE
administrative
FUNDAMENTARE A DECIZIEI ADMINISTRATIVE

ANALIZA
INITIEREA ALTERNATIVELOR
DECIZIEI INFORMATIONALE

DEFINIRE ADOPTAREA
OBIECTIV DECIZIEI
DECIZIONAL

URMARIRE
APLICARE
DOCUMENTAREA DECIZIE

ANALIZA FORMULARE
INFORMATIEI CONCLUZII
 Procesul de elaborare a deciziilor manageriale comportă trei etape principale

etapa de pregătire a
etapa de determinare a soluţiei
deciziei, în cadrul căreia se
optime, realizabilă în condiţiile etapa de motivare, transmitere
conturează soluţiile
existente şi de luare propriu-zisă şi control a deciziei
posibile pentru rezolvarea
a deciziei
problemei