SUBSIDENŢA SOLURILOR

SUBSIDENŢA SOLURILOR

Solurile organice sau histosolurile deţin 1,8 % din suprafaţa uscatului, în special în
regiunea subpolară, tropicală umedă şi temperat oceanică şi se formează în arealele cu exces de
umiditate în care procesul caracteristic este turbificarea.
În general, turbăriile pot fi clasificate (Kivinen, 1980) în funcţie de următoarele
caracteristici:

 Natura resturilor organice – muşchi, vegetaţie erbacee, vegetaţie lemnoasă

 Gradul de descompunere a resturilor organice – slab, moderat, puternic
 Troficitate – oligotrofe, mezotrofe, eutrofe

Subsidenţa afectează solurile care au suferit lucrări de drenaj, în special pe cele

bogate în materie organică (turboase) şi în mai mică măsură pe cele argiloase.
Acest tip de degradare este foarte extins în Asia de sud-est (regiunea litorală a
mangrovelor) în sudul S.U.A., Arhipelagul Britanic, în regiunea polderelor olandeze, în Norvegia
şi Israel.
În Romania, se manifestă în incintele îndiguite şi desecate din lunca şi delta Dunării.
Intensitatea de manifestare a procesului de degradare prin subsidenţă depinde de
următoarele caracteristici:

 Stadiul maturării solului (pierderea apei)

 Grosimea materialelor organice
 Adâncimea drenajului
 Subsidenţa are drept principală cauză pierderea apei (maturare) şi implicit reducerea
volumului solului, fiind un proces de lungă durată (zeci, sute de ani), influenţat în mare masură
şi de caracteristicile climatice.
Procesul în sine este cel de lăsare a solului, datorită reducerii spaţiilor lacunare care
au pierdut apa şi reducerii volumului materiei organice prin uscare (fig.).
Reducerea volumului prin uscarea turbei
Jalon experimental care
s-a afundat 5m
 În cazul solurilor bogate în materie organică (soluri turboase)acest proces atinge
valori foarte mari.
Se manifestă în peisaj sub forma unor mici depresiuni (adâncituri), în regiunea
câmpiilor joase şi luncilor. Efectele subsidenţei pot fi de asemenea observate în teren prin
intermediul vegetaţiei arborescente, datorită faptului că arborii au în arealele afectate de acest
proces rădăcinile dezgolite (fig.) sau trunchiurile îndoite (fig.).
Exemplu: Olanda, în polderele recent amenajate, după 10 ani au apărut microdepresiuni
adânci de 20 cm, la distanţă de 10-15 m una de cealaltă.

Efectul negativ al subsidenţei constă în instalarea excesului de umiditate şi

îngreunarea lucrărilor agricole, iar combaterea se realizează prin nivelare.
Caracteristicile procesului de degradare prin subsidenţă a solurilor sunt următoarele
(Glopper, 1973) :

• Reprezintă un proces de lungă durată

• Factorul determinant îl reprezintă clima
• Dintre procesele chimice cea mai mare influenţă o exercită mineralizarea humusului şi
cimentarea CaCO3 (generează efecte de contracţie)
• Subsidenţa se datorează în proporţie de 75% lucrărilor de drenaj de până la 1,5 m, iar 25%
celor la peste 1,5 m
• Intensitatea de manifestare a subsidenţei creşte odată cu creşterea conţinutului de argilă (tabel)
Grosimea solului Conţinutul de argilă Valoarea subsidenţei
- m- -%- după 50 ani
- cm -
1,20 10 21
1,20 20 36
1,20 30 46
1,20 40 52

Corelaţia între conţinutul de argilă al solului şi valoarea

subsidenţei
 În România, procesul se manifestă mai intens în climatul secetos din lunca şi Delta
Dunării şi din Câmpia Română. De asemenea, s-a constatat că introducerea irigaţiei stopează
subsidenţa, datorită umplerii spaţiilor lacunare din sol cu apă. Pentru Delta Dunării valorile
măsurate (Munteanu I., 1997) au fost de 0,5 – 0,8 m, dar acolo unde solurile turboase au fost
incendiate (Pardina, Sulina), acestea au crescut la 1 – 1,5 m sau chiar la 1,5 – 2 m.
În regiunile umede, cum ar fi Depresiunea Braşov, în primii 10 ani de la desecare,
subsidenţa medie este de 1 cm/an, mai ales în stratul arabil cu transformări fizice şi chimice mai
intense.
Pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra acestui proces de degradare a solului,
prezentăm în continuare (tabel) rata anuală şi valoarea totala a subsidenţei solurilor organice in
diferite regiuni de pe glob.
 Localizarea Rata anuală Valoarea totală Perioada
- cm/an - - cm - - ani -

Delta californiană 2,5-8,2 152-244 26

Louisiana 1,0-5,0 - -

Michigan 1,2-2,5 7,6-15 5

New York 2,5 150 60

Indiana 1,2-2,5 7,6-15 6

Florida (Everglades) 2,7-4,2 19-147 7-54

Olanda 0,7-1,7 6-70 6-100

Irlanda 1,8 - -

Norvegia 2,5 152 65

Anglia 0,5-5,0 325-348 84-103

Israel 10,0 - -

Belarus (Minsk) 2,1 100 47

Rata anuală şi valoarea totală a subsidenţei în diferite regiuni

de pa Glob (Lucas, 1982).
 Deşi reprezintă cea mai puţin extinsă formă de degradare a solurilor, afectând la nivel
mondial numai 4 000 000 ha, subsidenţa generează acolo unde se manifestă, probleme legate de
costurile ridicate de producţie, determinate de necesitatea aplicării lucrărilor de nivelare şi de
combatere a excesului de umiditate.
În general, histosolurile ridică probleme în privinţa cultivării, în afara limitărilor
determinate de manifestarea subsidenţei, existând şi pericolul incendierii lor, datorită faptului că
ard foarte uşor, sau al spulberării de către vânt, atunci când sunt prea mult drenate şi materia
organică se usucă excesiv.
În România astfel de probleme au apărut în Delta Dunării în incintele îndiguite şi
desecate cum ar fi cea de la Pardina.