Universitatea Politehica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Medicala

Bioetica transplanturilor de
organe si tesuturi
Tariceanu Andreea-Raluca
Firu Corina
GRUPA 1414,Anul 1
12-01-2016
Inceputurile transplanturilor de organe

Descoperirile stiintifice medicale din ultimii ani,

precum si dezvoltarea tehnologică din acest domeniu,
au dus la realizări inimaginabile care, însă, potafecta
profund modul de viată si gândire din societatea
umană.Epoca transplantarilor experimentale de
organe a fost deschisa de catreCarell, Ullman,
Florescu(1902) care fac primele transplantari
de rinichi la caine, ulterior urmata si de transplantarea
altor organe.
 Epoca clinica incepe cu Muray si Merill in 1964, cand se
face primatransplantare de rinichi la om, continuand
spectaculos prin transplantareacardiaca din Capetown
in 1967. Este lesne de inteles ca aceste
evenimentemedicale nu au trecut neobservate de opinia
publica; dimpotriva acestea augenerat o serie de discutii si
controverse pe plan mondial. Au aparut punctede vedere
diferite, atat pe plan medical cat si pe plan moral, filozofic-
religiosetc.
 Definirea termenilor

Transplantul de organe este o activitate medicală complexă prin care sunt

înlocuite, în scop terapeutic, organe, tesuturi sau celule, din organismul
uman,compromise din punct de vedere functional, cu structuri similare
sănătoase.Fiind o metodă exceptională de tratament, transplantul este justificat
după ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalităti de tratament.
Transplantul de organe, tesuturi sau celule presupune prelevarea acestora
de la un donator si implantarea lor la un primitor .
Prelevarea este recoltarea de organe, tesuturi sau celule umane sănătoase
morfologic si functional, în vederea realizării unui transplant.
Prelevarea organelor, tesuturilor si celulelor de origine umană se pot face atât de
la donatori vii sau da la donatori decedati.
Transplantul este implantarea organului, tesutului sau celulelor, în
scopterapeutic, în organismul unui om bolnav.
Organe prelevate de la indivizi in viata

Prelevarea de la donatorii vii se face de la persoane

majore, cu capacitate de discernământ, după obtinerea
prealabilă a consimtământului in format scris, liber si
expres al acestora, după informarea lor de către
medic,asistentul social sau alte persoane cu pregătire de
specialitate, asupra eventualelor riscuri si consecinte pe
plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din
actul prelevării, donatorul putând reveni asupra
consimtământului dat până în momentul prelevării
Din punct de vedere deontologic este absolut obligatoriu ca indicatia
de transplant sa fie stabilita cu precizie stiintifica, adica sa reprezinte
ultima sansa de supravietuire a primitorului, dupa epuizarea tuturor
celorlalte mijloace terapeutice. Simplul interes stiintific nu va putea in
niciun caz sa justifice o astfel de interventie. Medicul este oblogat sa
cantareasca,sa compare riscurile pentru donator cu sansele de succes
ale viitoarei grefe,astfel ca sacrificial sa nu ramana fara rezultat.
Organe prelevate de la cadavru

Prelevarea de la donatorii decedati se face numai cu

consimtământul scrisa cel putin unuia dintre membrii majori
ai familiei sau al rudelor, înurmătoarea ordine: sot, părinte,
copil, frate, soră sau persoana autorizată înmod legal.
Prelevarea se poate face fără consimtământul membrilor
familiei, dacă, întimpul vietii, persoana decedată si-a
exprimat optiunea în favoarea donării,printr-un act notarial de
consimtământ pentru prelevare. Prelevarea nu sepoate face
sub nicio formă, dacă, în timpul vietii, persoana decedată si-
aexprimat deja optiunea împotriva donării, printr-un act de
refuz al donării,avizat de medicul de familie
Posibile strategii pentru a creste numarul donatorilor
de organe pentru transplant

1. Educatia
2. Propria alegere
3. Consimtamantul informat
4. Acordarea de stimulente
5. Recoltarea de organe pentru transplant de la prizonieri
 Transplantul de organe, țesuturi și celule, trebuie să țină cont de cele
patru principii fundamentate ale bioeticii: principiul utilității, principiul
respectului față de autonomia persoanei, principiul justiției și principiul
echității.
În virtutea principiului utilității sau a beneficiului trebuie evaluat
corect raportul dintre avantaje și dezavantaje, ținând cont de riscurile
intervenției.
Ținând cont de principiul respectului față de autonomia persoanei,
transplantul trebuie efectuat în baza consimțământului informat, atât al
donatorului, cât și al primitorului, explicit și în scris.
Principiul justiției sau al dreptății (nediscriminării pacienților) ia în
considerare distribuția etică a beneficiilor și a costurilor.
În virtutea principiului echității, apărarea vieții donatorului și a
primitorului, este mai presus decât orice performanță medicală
 Bibliografie

www.bioethics.upenn.edu;
www.bioetica.ro;
Astarastoae, V., Almos, Bella Trif, Essentialia in Bioetică,
Editura Cantes, 1998
Center of Bioethics, Ethics of Organ Transplantation, februarie
2004
Ioan B., Gavrilovici C., Astărăstoae V., Bioetica- Cazuri
celebre, Editura Junimea, 2005
Pence G.E., Classic Cases in Medical Ethics, McGraw-Hill,
Inc., SUA, 1990: