Proiect realizat de:

Cioteanu Violeta-Elena
Alexa Liviu
Capitolul 25 din lucrarea de cercetare a lui Susan T. Fiske
are ca scop să descrie fenomenele de discriminare,
stereotipizare și prejudecată prin care trece societatea.

Aceste fenomene la nivel societal au aspecte aparent

automate și câteva aspecte automat pragmatice dar,
cercetarea arată că stereotipizarea, prejudiciul și
discriminarea sunt fenomene aparent controlabile
individual, și în consecință, ceea ce le definește ca apariție
este structura (ordinea) socială.
 În prima ediție Handbook of Social Psychology (1954),
stereotipurile, discriminarea și prejudecata au fost
analizate avându-se în vedere lunga lor istorie care a
început odată cu interacțiunile dintre individ-individ,
individ-grup și grup-grup, și s-au format pe baza unor
experiențe faptice ca urmare a interacțiunii.
 Teoria personalității autoritariene (1940-1950)
 Teoria rasismului subtil (1970)
 Modelul disociativ (1990)
Deși, aceste abordări se focusează pe diferențele
individuale în prejudecată, fiecare analiză de
asemenea include factori psiho-sociali, cum ar fi,
statutul socio-economic, normele de perseverență care
contribuie la exacerbarea acestor factori de
personalitate. Fiecare abordare gravitează în jurul
conflictului psihologic individual acesta fiind originea
respectivului tip de prejudecată.
 Teorie dezvoltată ca răspuns la oroarea Holocaustului,
a dezvăluit un model de ură direcționat către grupuri
ce nu aparțin comunității native.
 Sindromul personalității autoritariene are la bază
supunerea oarbă a cetățenilor în fața autorității, un
atașament față de ideile și valorile clasei mijlocii
(burghezie), agresiune față de cei care nu trăiesc
conform convențiilor morale și sociale prestabilite.
 Acest comportament relevă o atitudine discriminatorie
și rasistă. Prejudecata acestui tipar este asociată cu
ultra-naționalismul și valorile conservatoare.
 Rasismul subtil nu este orientat neapărat către diferențele
individuale, ci la nivel cognitiv.
 Rasismul subtil este determinat ca fiind o contra-reacție la
egalitarianism.
 Oamenii nu se simt confortabil să exprime direct rasismul,
acesta luând o formă pasivă, subtilă și inconștientă.
 Rasiștii moderni cred că, populația de culoare câștigă pe
nedrept atenție și statut, aceștia din urmă, pătrunzând în
mediile unde nu sunt bine veniți și nemulțumirea acestora
este catalogată ca fiind nerezonabilă (discriminarea
neindentificată ca problemă).
 Cunoștințele, valorile și atitudinile cumulate nu se
asociază cu cele individuale.
 Conflict de valori
 Atitudine discriminatorie și stereotipică în mod
automat
 Disociația dintre valorile culturale și personale conduc
la dinamici diferite pentru persoane cu prejudecăți
mari și mici.
 Modelul disociativ poate fi aplicat cu succes în
cazurile de rasism, sexism și homofobie.
 Contribuțiile contextuale în ceea ce privește
stereotipurile, prejudecățile și discriminarea s-au
dezvoltat odată cu ideile despre contactul interetnic în
anii 1950.
 Gordon Allport (1954) dezvoltă ideea contextului care
favorizează sau nu contactul interetnic. Clasificarea
socială este determinată de contextul social.
 Stereotipurile, prejudecățile și discriminare sunt
rezultate în urma procesului perceptiv în cadrul unui
context dat.
 Clasificarea este un proces natural.
 Allport propune contactul interetnic constructiv
pentru ameliorarea clasificării sociale.
 Procesul de clasificare reprezintă o tematică dezvoltată
în Europa în anii 1970.
 Favoritism și discriminare
 Conform Allport, oamenii se auto-clasifică ca „noi” și
„ei”, reprezentând „ingroup” și „outgroup”.
 Clasificarea oamenilor în ingroup-uri și outgroup-uri
accentuează asemănările și diferențele stabilind limite.
 Teoria auto-clasificării – asemănări vs deosebiri.
 Evidențierea informației despre diferențele fizice și sociale.
 Minimizarea diferențelor din interiorul grupului și
exagerarea diferențelor dintre grupuri.
 Determină comportamentul grupului ca fiind stereotipic.
 Asocierea indivizilor în două sau mai multe grupuri total
diferite una de alta.
 Cu cât sunt mai multe distincții dintre membrii aceluiași
grup, cu atât sunt mai multe stereotipuri „ingroup”.
 Rezultatul a acestei clasificări rezultă în dispersarea
grupului în sub-grupuri (Taylor, 1981).
 Shortcut-urile cognitive sunt stereotipuri.
 Indivizii sunt ghidați de așteptări comportamentale
într-un anumit context.
 Așteptările ce se dovedesc ca fiind adevărate creează
satisfacție.
 Stereotipurile pot fi pozitive.
 În anii 1990, shortcut-urile devin opționale. Indivizii
nu acționează bazându-se doar pe shortcut-uri
cognitive ci, pot renunța la acestea dacă sunt destul de
motivați și au scopuri sau interese comune.
 Cercetările anterioare au relevat că stereotipurile,
discriminarea și prejudecățile au un caracter cognitiv și
afectiv ce construiesc baza de date pe care se formează
percepția. Oamenii au tendința naturală de a se
clasifica unii pe alții.
 Cercetătorii (Tajfel, Turner, Taylor, Wilder și alții) au
analizat rapiditatea și automatizarea clasificării cât și,
ramificațiile acestora.
 Răspunsurile automate și rapide au fost indicate de (1)
avantajul ingroup-ului, în ceea ce privește rapiditatea
și favoritismul membrilor din alcătuirea lui; (2)
avantajul potrivit – utilizarea facilă a stereotipurilor;
(3) avantajul/dezavantajul evident, în care membrii
categoriei non-implicite pot fi clasificați mai ușor.
 Clasificarea și stereotipizarea își păstrează
cognitivitatea și care relevă funcționalitatea
automatizării însă, aceasta depinde de scopurile pe
care le urmăresc indivizii.
 Omogenitatea outgroup-urilor este percepția stabilită
pe baza unei caracteristici generale deținute de membrii
acestuia. În consecință, membrii ingroup-ului îi percep
pe restul ca fiind omogeni însă, între ei se percep
heterogeni (ex. toți chinezii sunt la fel).
 Memoria susține fenomenul stereotipurilor în câteva
aspecte. În primul rând, avantajul similar ingroup-ului
în ceea ce privește rapiditatea și automatizarea
aprecierii, fluența percepției și a tiparului de
clasificare.
 Clasificarea propriului grup este mult mai facilă însă,
dezavantajul acesteia constă în distorsiunile de
memorie. Individului îi este mai facil să asocieze un alt
individ cu un grup sau un context dat.
 Stereotipurile sunt componente cognitive, prejudecățile
sunt componente afective și discriminarea component
comportamental a unui grup.
 Judd și Zanna (1996) definesc prejudiciul ca fiind o
atitudine negativă, cu componente afective,
comportamentale și cognitive.
 Prejudiciile creează atitudini ostile între grupuri din motiv
că, au un caracter afectiv care ghidează comportamentul și
acțiunile membrilor.
 Comportamentul oamenilor deținători de prejudecăți se
dinamizează rapid, trecând ușor dintr-o extremă în alta.
 Procesele psihologice ce duc la discriminare sunt mult mai
complexe decât prejudecățile și stereotipurile.
 Discriminarea este rezultatul prejudecăților și al
stereotipurilor. În comparație cu cele de mai sus,
discriminarea nu este un fenomen des întâlnit datorită
faptului că, cercetarea fenomenului este complicat de
documentat și identificat.
 Discriminarea are ca post-factum, satisfacerea stimei de
sine (în cazul opresor - victimă).
 Discriminarea este de două tipuri: (1) discriminare „hot”
explicată ca fiind bazată pe dezgust, ranchiună, ostilitate și
ură; (2) discriminare „cold” bazată pe stereotipuri, interese,
cunoștințe și motivație.