ABDICAREA FORTATA A

REGELUI MIHAI I
Actul de abdicare a Regelui Mihai I

Mă logodisem deja în Elveţia şi, constituţional vorbind, am trimis pe

Mareşalul Curţii la guvern ca să ştie şi ei. Şi ei au zis: „Asta nu se poate,
costă prea mult să facem căsătorii…” şi nu ştiu ce şi pe dincolo, nu-nu-nu,
în speranţa că asta o să mă facă pe mine să zic „atunci nu mă mai întorc!”
Şi n-a mers.[De Crăciun la Sinaia] a fost o mică sărbătoare cum se făcea
totdeauna. Ofiţerii şi soldaţii de la Batalionul de Gardă au venit şi-au
cântat [colinde] cu Crăciunul.. Pe urmă a venit telefonul de la Negel1,
Mareşalul Curţii, ca să mă cheme aicea înapoi [la Bucureşti]. Spunea
Groza că vrea să discute o chestiune de familie. Noi credeam că poate
[despre căsătorie]. Şi-am venit [la Bucureşti].

Groza a venit cu Gheorghiu Dej neanunţat, pe la 10:30 – 11:00, aşa ceva,

sus aici, [la Palatul Elisabeta]. Şi pe urmă a început toată discuţia asta.
Prostii, ce să spun. că timpurile nu mai sunt ca înainte, că monarhia
trebuie demolată, chestii de felul ăsta. Şi pe urmă mi-a pus hârtia asta sub
nas, să spun aşa. Am citit-o, am încercat să vorbim. Mama mea a înţeles
din ce vorbeam eu. Zic: „Cum să fac asta singur?! Nu trebuie întrebat
poporul român ce vrea?” Zice: „Nu mai avem timp pentru lucruri de felul
ăsta”… (…)
Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un
eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el
era ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea
Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.

În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei

Regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana
de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei
sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston
Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus
de orice, un rege trebuie să fie curajos".
„Monarhia, o piedică"
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România,
Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. În şedinţa
extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a
declarat: „ ... monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării
poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi
elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit
pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela
care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras". La 3 ianuarie 1948,
Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână,
de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea mit şi realitate
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-
ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să
execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time" scria că guvernul
comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge
dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui
Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj,
negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o
parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul
şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui
martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe
sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea
abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic.
La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele
Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin
cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare
de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu
toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari
din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige
existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi
părăsit România.
Poziția Regelui față de actul abdicării și față de un posibil referendum. Succesiunea la Tronul României

După plecarea în exilul forțat, Regele a folosit fiecare prilej pentru a arăta autorităților străine adevărul
legat de condițiile în care s-a produs lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, subliniind faptul că
evenimentele au avut loc cu încălcarea legii, într-o țară aflată sub ocupație militară străină și fără
consultarea voinței națiunii române - care n-a fost niciodată întrebată. În unele dintre aceste demersuri
de expunere publică a adevărului, el s-a lovit de reticența oamenilor politici din Vest - dornici să
mențină relații politice de compromis, acceptabile, cu Rusia sovietică - precum și de infiltrările și
propaganda susținută desfășurate de Securitatea comunistă.

În 1991, întrebat de ziariști și memorialiști dacă pentru stabilirea formei de guvernământ a României
post-decembriste este necesară, mai întâi, o consultare publică prin referendum, Regele a subliniat faptul
că, pentru a avea valabilitate, legitimitate și continuitate istorică, orice nouă alegere privind organizarea
Statului trebuie să se facă pornind de la prevederile Constituției din 1923, în vigoare în momentul
alungării sale abuzive. Suveranul a răspuns scriitorului Mircea Ciobanu:

„Atacurile împotriva monarhiei și împotriva mea dovedesc că actualii conducători ai țării nu sunt siguri
pe poziția lor. Ei știu mai bine decât toți că republica a fost instalată fără să se consulte părerea
poporului. Acum vor s-o consulte, dar pentru a o determina să legitimeze vechea fraudă. (s.n.)
Când regii Olandei sau Norvegiei și-au părăsit țara din pricina nemților, au consultat poporul când s-au
întors în țară? Ce să-l întrebe? Dacă între timp s-a obișnuit cu stăpânirea lui Hitler? Românii ar trebui
să fie întrebați în acești termeni: VREȚI VOI să rămâneți cu o formă de guvernământ pe care v-au dat-o
rușii în 1947?”
După revenirea în țară, petrecută în 1997, Regele Mihai și-a menținut aceeași poziție publică, arătând că numai
cunoașterea întregului adevăr de către români și reînnodarea firului istoric acolo unde a fost brutal întrerupt
(pornind de la baza legală a Constituției din 29 martie 1923) pot oferi legitimitate unei guvernări post-decembriste.
El a exprimat și susținut ferm dreptul suveran al poporului român de a-și alege liber forma de guvernământ -
monarhie constituțională sau republică - după o informare corectă, în cunoștință de cauză și cu respectarea legilor
ce au fost încălcate la 30 decembrie 1947.

La 30 decembrie 2007, orele 12:00, la Castelul regal de la Săvârșin, exact în momentul simbolic când se împlineau 60
de ani de la data abdicării forțate, Majestatea Sa Regele Mihai I a ales să semneze documentul oficial intitulat
„Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României” (Statutul Casei Regale). Acest document juridic arată
organizarea internă a Familiei Regale (ca instituție), stabilește regulile obligatorii ce trebuie respectate de fiecare
membru și arată voința Regelui asupra felului cum trebuie modificată Constituția României în cazul în care
Parlamentul va vota restaurarea formei de guvernământ monarhice. Într-un astfel de caz, una dintre modernizările
care trebuie aduse Constituției din 1923 este - în acord cu regulile internaționale actuale, folosite și de celelalte Case
Regale europene - acceptarea femeilor în succesiunea la Tron (după principiul primogeniturii cognatice cu preferință
masculină). Prin Anexa 2 a acelorași „Norme Fundamentale”, Regele a exprimat dorința ca fiica sa cea mare, Alteța
Sa Regală Principesa Margareta, care desfășura activități publice în interesul României încă din luna ianuarie 1990,
să îi succeadă la Tron - ea având dreptul să poarte titlul de Regină imediat după moartea tatălui, „indiferent de
poziția Familiei ca Dinastie domnitoare sau ne-domnitoare și indiferent dacă, mai târziu, va alege sau nu să nu
folosească un asemenea titlu sau apelativ”.

Printr-un mesaj dat publicității la 1 martie 2016, Regele a anunțat retragerea sa din toate activitățile publice,
transferând explicit aceste sarcini Principesei Margareta.
După moartea Regelui, survenită la 5 decembrie 2017, fiica sa cea mare, în poziția de șef al Familiei Regale, continuă
să desfășoare activități publice de reprezentare a României, alături de alți membri ai Familiei (activitatea zilnică este
consemnată detaliat pe blogul romaniregala.ro). Ea folosește titlul oficial de „Majestatea Sa Margareta, Custodele
Coroanei)”, deși majoritatea celor care vin în contact cu Palatul se adresează folosind apelativul „Majestatea Sa
Regina României”.
Regele Mihai a fost şantajat să semneze actul de abdicare din 30 decembrie 1947. Detractorii suveranului i-au
reproşat chiar şi faptul că nu şi-a asumat moartea în loc să semneze trecerea României la statutul de republică
bolşevizată. Dar obiectul şantajului nu a fost viaţa Regelui şi a mamei sale. Viaţa Regelui Mihai a fost în pericol şi
după semnarea actului de abdicare.

Premierul pro-comunist Petru Groza şi şeful partidului comunist, Gheorghe Gheorghiu Dej, viitorul dictator, l-au
ameninţat pe rege că dacă nu abdică, o mie de tineri dintre cei arestaţi deja vor fi ucişi. Comuniştii l-au şantajat pe
Rege cu uciderea altora.

Ce a povestit fostul suveran:

„Şi în seara zilei de 30 decembrie, mareşalul Palatului ne cheamă la telefon şi ne
spune că Groza mă roagă urgent să vin la Bucureşti, fiindcă au o chestiune de
familie de discutat. O chestiune de familie mi-am închipuit că va fi refuzul cu
logodna, cu căsătoria. Şi când am venit aici, am urcat sus în odăile noastre şi a sosit
şi Groza, l-a adus pe Gheorghiu Dej neanunţat şi, în momentul ăla, a venit el cu
hârtia pe care a scos-o din buzunar şi mi-a pus-o pe masă.

Eu am citit-o la repezeală, am văzut nişte lucruri şi am spus că mă duc alături ca să

citesc asta ceva mai liniştit. M-am dus în odaia de-alături unde era ... Nigel şi mi-a
spus că casa a fost înconjurată cu trupe de-ale lor, santinele şi soldaţii noştri au fost
arestaţi şi scoşi, telefoanele tăiate complect şi în jur când m-am uitat era artileria
adusă acolo ca să înconjoare casa. Ei, citisem deja asta şi m-am întors şi am spus.
M-am uitat şi am spus: "Ce se întâmplă aici? Mi-aţi tăiat telefonul, mi-aţi înconjurat casa cu trupe"... Zice:
"Păi dacă nu se semnează asta cât mai repede, o să fie mare bucluc în ţară". Şi eu am încercat să-i explic
că cel cel puţin constituţional nu se poate, eu n-am dreptul să refuz şi să plec fără să întreb ţara
românească şi poporul. Şi zice: "n-avem timp pentru asemenea lucru".

Şi mama mi-a explicat ceva şi Gheorghiu Dej s-a întors către ea: "Foarte frumos cum l-aţi educat pe fiul
vostru!". Bun. Am mai adăugat că, din punct de vedere constituţional, eu n-am dreptul să abdic în felul ăsta
şi, în special, pentru restul familiei. Eu n-am dreptul. Şi nici constituţional. Nu, că n-avem timp de asta.
Cum o să semnez asta? Mi-a spus: "Dacă nu semnaţi acum într-un sfert de oră, jumătate de oră, avem
1.000 de oameni tineri care sunt închişi şi dacă nu faceţi ce spunem noi acum, trebuie să-i împuşcăm pe
toţi".

Când am auzit asta am spus: "Asta e o responsabilitate pe care eu nu pot să o iau nici faţă de ţară, nici faţă
de ei". Şi a trebuit să semnez”.

La plecare, Petru Groza i-a atras atenţia reginei Elena ca nu cumva ea sau Regele să ia legătura cu cineva
din afara Palatului Elisabeta: „Nici cu americani, nici cu români” a sunat avertismentul. Familia regală se
afla de fapt în arest la domiciliu. Au fost conduşi apoi la Peleş unde au început să îşi facă bagajele, sub
strictă supraveghere. Au luat numai haine şi obiecte de strictă folosinţă personală.
Stelian Tănase: Ce simțeați că ați lăsat țara in spate?

Regele Mihai: Eu am mai spus-o o dată şi trebuie să repet,

fiindcă m-a întrebat cineva odată de la BBC cu ce
sentiment am plecat din ţară. Şi am spus singurul lucru pe
care l-am simţit eu: a fost cu moartea în suflet. Altceva nu a
fost. Nu am găsit să spun decât asta.
Miu Nicoleta Elena Vlasceanu Adina Florentina