Alimentaţia

Laptele de mamă
 Alăptarea

• mod inegalabil de a furniza hrana ideală pentru

creşterea şi dezvoltarea copilului
• componentă esenţială a procesului reproductiv cu
implicaţii pentru sănătatea mamei
• toate mamele îşi pot alăpta copiii dacă sunt informate
corect şi beneficiază de sprijinul familiei
• astăzi se acordă o mare importanţă alăptării
 Principii în alăptare
1) durata optimă a alăptării exclusive - 6 luni
- înţărcarea - recomandată doar > 1 an
2) extinderea alăptării exclusive până la 6 luni
- Ø niciun alt alim. lichid sau semisolid
- continuarea alăptării cel puţin până la 1 an
- mai bine, chiar până la vârsta de 2 ani
3) începerea diversificării după 6 luni, cu alimente adecvate vârstei
La noi în ţară - vastă Campanie de promovare a
alăptării - strategie pe termen lung (2012).
 ALĂPTAREA EXCLUSIVĂ
 alimentaţia exclusivă a sugarului cu lapte de mamă, Ø niciun alt
aliment solid sau lichid, Ø apă sau ceai până la 6 luni
 recomandabil până la 1 an, optim până la 2 ani
 excepţie vitaminele şi medicam., dar NU vor fi puse în biberon
Ablactarea se încheie până la 2 ani, când sugarul
este înţărcat (laptele de mamă este complet Ø)
Colostrul - laptele produs de gl. mamare în primele
zile după naştere.
 Colostrul
- la început - secretat în cantit. mică (uneori chiar antepartum),
cantitatea devine suficientă în z. 3-4 (la unele mame doar în z.10–12)
- treptat se transformă în lapte definitiv
- compoziţia laptelui matur, definitiv - după 30 zile de la naştere
 lichid mai galben şi mai alcalin ( pH: 7 – 7,7) decât laptele de mamă
definitiv
 mai bogat în proteine (globuline)
 bogat în minerale (Na, K)
Colostrul
 bogat în vitamine şi anticorpi
 conţinut ↑ de IgA - protecţia mucoasei
intestinale
 densitatea 1035 – 1045
 efect laxativ, favorizând eliminarea
meconiului
 prin compoziţie şi valoarea calorică (580
kcal/L) este laptele ideal în perioada
adaptării digestive
Laptele de femeie (matur)
Compoziţie şi proprietăţi:
lichid alb, densitate 1030, pH = 7
conţine la 1 litru: - proteine 11 g.
- glucide 70 g.
- lipide 45 g.
- minerale 2 g.
- vitamine
- fermenţi
- hormoni
 Proteinele
Cazeina
- legată de Ca şi fosfor
- sub acţ. labfermentului se coagulează în stomac
în flocoane fine, care sub acţ. pepsinei =>
polipeptide şi acizi aminaţi, absorbabili
- după coagularea cazeinei, în lactoser rămâne
lactoalbumina şi lactoglobulina bogate în acizi
aminaţi esenţiali
 Proteinele
 Proteinele din lactoser sunt:
 α lactoalbumina - rol în sinteza mielinei dezv. creierului
 lactotransferina - permite absorbţia vitaminelor, a Fe, fixarea acestuia
pe hematii
 NU conţine β-lactoalbumină - responsabilă de alergii
 IG - IgA (protejează intest. de germenii patogeni Gram neg. şi
virusuri); IgG, Ig M şi Ig E
 Alb. serice - lianţi, există albumine care leagă vitamina B12
 Lipidele
 98% TG, restul PhLip şi Col.
 mai ales grăsimi neutre - ac. palmitic, stearic, oleic
 oleicul este predominant comparativ cu LV
 AGL şi nesaponificabili ca şi gliceride (din ac. graşi volatili
cu lanţuri scurte) - în cantit. mici
 f. imp.: ac. graşi polinesaturaţi PUFA esenţiali (linoleic,
linolinic, arahidonic) - indispensabili creşterii
 conţinutul în grăsimi variază sub aspect cantitativ şi calitativ
în f. de regimul în grăsimi al femeii
Lipidele
Circa 50% din acizii grasi ai laptelui uman sunt
nesaturati (40% - mono, 10% - polinesaturati),
doi din acesti acizi grasi fiind considerati drept
„cruciali”:
• acidul linoleic (din care deriva acidul
arahidonic);
• acidul alfa-linolenic (din care deriva acizii
eicosapentanoic si docosahexanoic, cu
roluri biologice fundamentale).
Lipidele
Acesti doi acizi grasi sunt:
• precursorii unor substante (eicosanoide sau
eicosanoizi) care sunt mediatori chimici
(asemanatori hormonilor)
• reglatori majori ai multor functii tisulare si
celulare (intre altele, ei sunt precursori ai
prostaglandinelor, leucotrienelor si
tromboxanilor).
• Continutul optim al laptelui uman in acizi grasi
polinesaturati (PUFA) si in metabolitii cu lant
lung ai acestora (LC-PUFA) au rol in dezvoltarea
functiei neurologice si a celei vizuale.
Lipidele
Complexitatea si particularitatile procesului de crestere si
dezvoltare sunt oglindite si de sporul ponderal care
• - la sugarul 0-4 luni - este reprezentat de: lipide
(40%), apa (45%), protide (11%),
• -la varsta de 2-3 ani este reprezentat de:
apa (68%), protide (21%), lipide (3%).

In acest context se impune a se avea constant in vedere

faptul ca marile nevoi nutritive pentru crestere si
dezvoltare fac sugarul mic deosebit de vulnerabil la
subnutritie.
 Glucidele
 70 g. glucide - 60 g/L - lactoză (izomerul β)
- 10 g/L - oligozaharide
 lactoza - f. imp. pt. sugar
- favoriz. echil. florei microbiene intest. bifidogene care îi conferă
importante avantaje imunologice şi protectoare.
- dezv. germ. saprofiţi şi a bacililor lactici care acidifică bolul alimentar
şi acidulează tranzitul intest
- pH-ul acid al intestinului se opune dezvoltării germenilor patogeni -
rol antiinfecţios
Mineralele (2 g/L)
- macroelemente (Na, K, Ca, Mg, etc.
- oligoelemente (Fe, Cu, I, Zn, etc.)
- într-un raport echilibrat => absorbţie optimă
(ex. raportul Ca/P = 2/1)
- cantit. oligoelementelor şi modul unora de acţiune nu se cunoaşte
cu exactitate
- Fe: 1 - 5 mg/L

Vitamine - cantităţi optime, excepţie vit. D şi K

Fermenţi: amilază, lipază, fosfatază - suplinesc activ. enzimelor
pancreatice insuficiente la nn, aldolază, catalază, lipază, lizozim
(bacteriostatic)
Hormoni, materii extractive (uree, creatinină, citraţi)
 Protecţia antiinfecţioasă - LM conţine:
 imunoglobuline (IgA, IgG, IgM):
- IgAs - aglutinarea bact., virusuri şi Atg alim.
- IgM, IgG - cantitate mică, rol antiinfecţios
 factori nespecifici:
 fagocitoza granulocitară a Lf T şi B
 lactotransferina şi liganzi ai vit. B12 - chelarea Fe şi Co necesar
dezv. bacteriilor - rol antiinfecţios
 lizozim - rol bactericid
 fracţiunile C3, C4 ale complementului
 fact.antistafilococic - inhibă ↑ florei bifidogene la sugarul
alimentat la sân
 alim. precoce a n.n. - la 1-2 h după naştere - prevenirea inf.
nozocomiale
 Modulatorii de creştere din LM
 stimulează ↑ gl. mamare
 acţ. asupra unor org. ale sugarului - proliferare celulară
 factorul epidermal - acţ. asupra ↑ şi diferenţierii ţes. pulmonare
şi gastrointest.
 factorul de creştere al nervilor - rol în arborizarea sist. nervos
simpatic şi al unor neuroni senzoriali la n.n.
 Valoarea calorică: 700 kcal/L
Variaţiile compoziţiei
 diferă de la o femeie la alta în f. de paritate, vârstă
 variază la diferite supturi şi ore, în rap. cu alimentaţia
 Superioritatea alăptării exclusive
 LM - aliment biologic activ (“viu”)
- cu enzime, Atc, vitamine
 este steril
 perfect adaptat nevoilor nutritive şi posibilităţilor digestive ale
sugarului
 proporţie echilibrată în proteine, lipide, glucide
 valoare biologică ↑ datorită compoziţiei
 previne infecţiile enterale şi greşelile alimentare
 permite un mod de alimentaţie simplu
 asigură o bună toleranţă digestivă
 favoriz. dezv. relaţiilor afective mamă – sugar
 previne îmbolnăvirile (imunoglobuline)
 colostrul favorizează eliminarea meconiului
 previne obezitatea
 conţine un factor de↑ pt. bacilul bifidus, care opreşte dezv. altor
germeni patogeni
 previne ap. anemiei feriprive (lactotransferina)
 alăptarea ajută uterul mamei să revină la normal
 contrib. la spaţierea naşterilor şi ↓ riscul cc de sân
 la mamele care alăptează psihoza postpartum apare rar - dacă apare,
este puţin intensă
Alimentaţia naturală
 Regimul femeii care alăptează
sub protecţia statului
 concediu pre şi postnatal până la 2 ani
 orar ↓ de muncă
 scutirea de ture de noapte, ferirea de noxe

va respecta: - orele de odihnă şi somn

 trăirea într-o atmosferă de calm
 evitarea şocurilor psihice, a emoţiilor
 alim. echilibrată cantitativ şi calitativ
 mic supliment lichidian
 plus caloric de 200 kcal/zi
 va evita:  medicamentele ce trec prin
 conservele lapte la sugar:
 condimentele  luminal
 cafeaua  aspirină
 tutunul  atropina
 medic. ce ↓ secreţia  opiacee
lactată:
 ioduri
 chinina
 bromuri
 purgativele  consumul de alimente care
dau gust neplăcut laptelui:
- usturoi
- conopidă
igienă coresp. corporeală şi a mamelonului
va spăla mamelonul înainte de supt cu ceai de
muşeţel
după supt se va dezinfecta cu alcool 70%
se acoperă cu tifon steril
vor purta sutiene adaptate pentru supt
 mameloane ombilicate
 adaptoare pt. a se forma mamelonul
 CI şi obstacole în alăptarea exclusivă
 LM - indicat la orice n.n. şi sugar
 “laptele şi inima de mamă nu pot fi înlocuite”

Contraindicaţii - boli /stări ale mamei:

 TBC evolutivă
 b. infecţioase grave
 b. cr. grave: cardiopatii decompensate, anemii grave, DZ, tumori,
hemopatii maligne, insuf. hepatică, boli renale grave, epilepsie,
psihoza de lactaţie
 o nouă sarcină după luna a 6-a
 Obstacole din partea mamei
a) Agalactia şi hipogalactia
Agalactia - lipsa completă a secreţiei lactate
- extrem de rară
Hipogalactia - relativ frecventă
 primară - secreţia de la început ↓
 secundară - pe parcurs, treptat, secreţia ↓
 se va stimula prin supt frecvent
 mama va primi o alim. corespunzătoare
 suficiente lichide - inclusiv puţină bere
 la nevoie - stimulente medicamentoase Clorpromazină,
Metoclopramid
b) Malform. ale mamelonului - scurt, ombilicat
-din per. prenatală se încearcă masaje
-dacă nu se poate suge - adaptoare pt. a se forma mamelonul,
-laptele muls se va da cu linguriţa
c) Fisurile, eroziunile profunde
- tamponate cu creionul de AgNO3/ sol. 5%
- se suspendă suptul doar temporar
d) Galactoforita şi mastita
-necesită antibioterapie, uneori drenaj chirurgical
-alăptarea directă la sân va fi suprimată
 Obstacole din partea copilului

a. Malformaţiile gurii
* gura de lup * buza de iepure
* frenul lingual scurt * dinţi congenitali
b. Prematuri, dismaturi - nu au forţa de sucţiune
c. Sugarii “ leneşi” - necesită stimulare
-ciupirea obrazului
-cofeină sol. 0,5% o lg-ţă. cu 20 - 30 min. î. m.
d. Rinite acute, rinofaringite, adenoidite
- dezinfecţia naso-faringeană
 Tehnica (practica) alăptării exclusive
Recomandări:
 ajutarea mamei să înceapă alăptarea la ½ h de la naştere
 învăţarea mamei să alăpteze şi cum să menţină lactaţia
 interdicţia de a da n.n. alt aliment/alt lichid decât laptele matern -
excepţie cele indicate medical
 sistemul “rooming in”
 încurajarea alăptării la cerere a sugarilor
 se interzice sugarilor alim. la sân: biberon, suzete, tetine
 Tehnica (practica) alăptării exclusive
Recomandări
 încurajarea alăptării exclusive până la 6 luni şi continuarea alăptării
până la 2 ani sau cât timp mama şi copilul doresc acest lucru
 un copil trebuie pus la sân de 8-12 ori/ 24 ore - 10-20 min la fiecare
sân
 să doarmă cu mama pentru a se hrăni “la cerere”, inclusiv noaptea
 chiar dacă mama simte că are puţin lapte, acesta este de ajuns pt.
n.n., cu condiţia să fie alăptat frecvent
Tehnica (practica) alăptării exclusive
 se evacuează 1-2 pic. de lapte din mamelon
 se lasă 1-2 pic. în gura copilului stimulând suptul
 pt. evitarea unor accidente la copil şi ca mama să nu obosească -
stând pe scaun - poziţie verticală, comodă, sau laterală (în decubit) -
în pat
 după supt mama va provoca eructaţia
 bătaia cu palma pe spatele copilului, în poz. verticală, apoi decubit
lat. stg. pt. a mai eructa
 apoi, în decubit dr. pt. a uşura evacuarea stomacului
 Stimularea secreţiei lactate

 mama să mănânce bine şi să bea suficiente lichide

 folosirea unui stimulent al secreţiei lactate
 recom. unei medicaţii care ↑ secreţia lactată
 secreţia - variabilă; de aceea ↑ se realizează în câteva zile dacă copilul
mai suge şi în 1-2 săpt. dacă alăptarea a încetat în totalitate
 alăptarea frecventă: 8-12 ori/24 ore
 mama să fie relaxată
 mama să nu slăbească > de 1-2 kg/lună
 dacă mama are mult lapte - şi copilul nu-l consumă tot - va fi
muls pt. a goli sânii
- altfel secreţia lactată va ↓
Laptele muls şi colectat se poate păstra:
 la temp. camerei - colostrul 6-8 ore
- laptele de mamă 6-8 ore
 la frigider până la 12 ore
 în congelator (- 30 C) 3 luni
 laptele se va încălzi la temperatura camerei treptat, nu la cuptor cu
microunde
 Raţia în alăptarea exclusivă
I. Primele 10 zile: (n = numărul zilelor sugarului)
Formula Finkelstein: L = (n – 1) x 70 – 80
 70 ml = pt. G 3000 – 3250 g. la naştere
 80 ml = pt. GN > 3250 g.
II. Peste 10 zile
 După nevoile lichid.: 150-180 ml/kg/zi, max. 1 l/zi
 După nevoile calorice:
 trim. I. 100 – 110 kcal/kg/zi
 trim II. 90 – 100 kcal/kg/zi
 Nici o formulă nu are val. absolută, = orientative
Semne care confirmă că sugarul
primeşte suficient lapte

• ≥ 6 micţiuni/ 24 ore
• 4-8 scaune/ 24 ore
• între supturi copilul este “mulţumit”
• ↑ în G
100-200 g./săpt. în trimestrul I de
viaţă
Semnele care indică faptul că sugarul NU
primeşte destul lapte
Semne sigure

 ↑ în G nesatisfăcătoare
 < 500 g/lună
 < GN după 2 săptămâni de viaţă
 urină concentrată, în cantitate mică
 < 6 micţiuni/zi
 urina galbenă, urât mirositoare
Semne posibile că sugarul nu primeşte destul lapte
 sugar “nesatisfăcut” la sfârşitul suptului
 plânge frecvent
 mese foarte frecvente – foarte lungi
 refuză sânul
 scaune tari, uscate sau verzui
 scaune rare, în cantitate mică
 la stoarcerea sânului, nu vine nicio pic. de lapte
 sânii nu şi-au mărit volumul în timpul sarcinii
 lactaţia nu s-a instalat (după naştere)
 uneori necesară “proba suptului” - prin cântărire
 Controlul
 cântărirea copilului săptămânal în prima lună
 cel puţin odată lunar până la vârsta de 1 an
Creşterea ponderală:
 750 g/lună - lunile I - IV (excepţie luna I - când poate ↑ doar 500
g/lună, datorită ↓fiziologice a G)
 500 g/lună – în lunile V –VIII
 250 g/lună în lunile IX – XII
 la 1 an - 9 kg
 > 2 ani - formula Herman: G = 9 - 2V
depăşită, există grafice conf. vârstei, înălţimii
 N.B.! - copiii alim. la sân nu au nevoie de apă sau
ceai, numai LM până la 6 luni
- dacă mama crede că sugarului îi este sete, ea
însăşi trebuie să bea mai multă apă şi să alăpteze
mai des

Alăptarea preponderentă

 hrănirea sugarului la sân sau cu LM colectat

 cu adaos de apă, ceai sau suc de fructe
( 30 - 50 ml/zi)
 Alăptarea exclusivă se va suplimenta cu:

 Vit. D - 400 UI (1 pic.)/zi - sezonul cald

- 800 UI ( 2 pic.)/zi - sezonul rece
- începând din primele zile de viaţă
 Fe 25 - 50 mg Fe elemental/zi
- de la 6 luni până la min. 9 luni, la indic. medicului
 Fluorură de sodiu
 0,25 mg/zi
 după 6 luni
 dacă se poate asigura continuitatea adm.
 Incid. şi accidentele alăptării exclusive
1) Regurgitaţiile
• după supt elimină lapte nedigerat, cantit. mică.
• dacă sunt frecv. şi abund.  subaliment. şi malnutr.
2) Vărsăturile
 la copiii excitabili, care sug repede şi lacom
 “habituale” - uneori zilnic şi după fiecare supt
 dg. - excluderea altor cauze
 uneori dispar Ø trat. la 3-4 luni
 alteori persistă până la 1 an în ciuda trat.
Tratament: calmante (luminal) înainte de supt
3) Colicile abdominale:
• apar la “lacomi”, la cei cu aerofagie
• plânge, îşi freacă picioarele, uneori - balonat
• majoritatea autorilor le consideră “fiziologice”
• nu prescriu niciun trat.
• când deranjează - comprese calde pe abdomen
Tratament: - calmante după supt
- comprese calde pe abdomen
4) Refuzul sânului:
 la “nevropaţi”
 calmante, uneori lapte muls
5) Constipaţia
- sucuri îndulcite, supozitoare cu glicerină la oră fixă => defecare
spontană, prin reflex condiţionat
6) Diaree postprandială
o în tp./ după supt - scaun galben, acid, cu gaze
o sugarul se dezvoltă bine
o dispare de obicei la 3-4 luni
o particularitate constituţională
Tratament: * Ca carbonic 3 x 1 vf. de cuţit/zi
* 20-30 ml LP, lacto, supă de morcovi
* înainte de sân
7) Supraalimentaţia
 bine tolerată, până apare diaree
 “dispepsie de supraalimentaţie”
 dietă hidrică scurtă - 6-12 ore
Tratament: - reglarea orelor de supt
- reglarea duratei suptului
8) Subalimentaţia
• „proba suptului”
• de obicei - hipogalacţie
• dacă nu - copil bolnav - trebuie găsită cauza
 GREŞELI ÎN ALIM. SUGARULUI
1. Lipsa stimulării alăptării
 stimularea tb. începută încă din maternitate
 mamele vor începe alăptarea la ½ h după naştere
 trebuie învăţate să ţină copilul pe abd. lor (piele la piele) pt.
stimularea legăturilor afective mamă - copil
 trebuie lărgită crearea sistemelor rooming –in
2. Mama nu este învăţată să-şi pregătească mameloanele pt.
supt - fricţiuni şi masaje antepartum; mameloanele ombilicate nu
vor fi impedimente în alăptarea nn!!
3. Mamele nu sunt învăţate să alăpteze la cerere şi nici să-şi
menţină lactaţia
 problemele încep încă de la personalul mediu din dispensarele
teritoriale
 se recomandă foarte uşor renunţarea la alăptare spunând “laptele
e slab, e prea zeros”
4. Mamele cu hipogalactie nu sunt învăţate să-şi stimuleze
alăptarea
 să bea suficiente lichide, să mănânce bine
 să fie relaxată, să alăpteze mai frecvent
 să fol. un stimulent al secreţiei
 să nu slăbească în perioada alăptării
5. Mamele nu sunt învăţate cum să-şi colecteze laptele muls
 dacă lasă sânii plini poate apărea hipogalacţia
6. Mamele nu sunt educate
 a NU da nn alt aliment decât laptele matern
7. Interzis să folosească biberonul, suzeta, tetina
8. Alăptare exclusivă cel puţin 6 luni, indicat 1 an sau chiar 2 ani
9. Alăptarea parţială (LM + pp umanizat) e bine să se facă
complementar
 GREŞELI ÎN ALIM. SUGARULUI

10. Diversificarea strict după 6 luni, cu o cunoaştere riguroasă a

regulilor de diversificare şi a succesiunii alimentelor ce vor fi
introduse
11. Înţărcarea se va face treptat şi nu brusc
12. Mama nu cunoaşte suficient criteriile de “stare de bine” şi de
sănătate sau de creştere ponderală a sugarului, respectiv de
boală
Diversificarea alimentaţiei
Diversificarea alăptării exclusive
 > 6 luni hrana sugarului necesită noi alimente
Regulile diversificării:
- legea selectivităţii şi progresivităţii - alimente
indicate, selectate - în mod progresiv
- începând cu cantit.mici pt.a evita anorexia, diareea
- când sugarul este perfect sănătos
- nu se vor introd. două alim. noi în aceeaşi zi
- după ce s-a obişnuit cu un alim. nou se introd. altul
- primele alimente să fie lichide sau semilichide
Regulile diversificării
- un supt de regulă este înlocuit într-o săptămână
- noul alim. se dă înaintea suptului, cu lg-ţa
pt. a învăţa să mestece
- la ap. primelor tulb. digestive se suprimă alim.
(se reintroduce când totul s-a normalizat)
- nu se vor administra făinuri cu gluten
- fiecare masă de solide se va completa cu sân
- nu se va insista excesiv în introd. unui alim. nou
- hidratarea între mese - lichide neîndulcite
(ceai, apă de robinet fiartă şi răcită, apă „plată”)
Regulile diversificării
- nu se vor face “compromisuri” pt. a nu se
modifica gustul (lapte / zahăr în supa de zarzavat)
- nu se va adăuga sare în timpul preparării mâncării
- nu se folosesc conservanţi
- nu se administrează dulciuri concentrate
- alim. pasate până apar primii dinţi, apoi triturate
- nu se vor ignora personalitatea, preferinţele copilului
- sugarul - înţărcat progresiv la 2 ani şi nu brusc pt. că se poate
produce o stare de şoc
Calendarul diversificării alim. sugarului
La 6 luni:
 cereale (orez Nestle), griş cu lapte
 supa şi pireul de legume cu adaos de ulei
(morcovi, pătrunjel, ţelină)
 supa de oase, carne
(pui, viţel, vită, ficat de pasăre)
 fructe pasate sub formă de pireuri ± biscuiţi
(măr, portocală, gref, piersică, ananas, banană)
La 7 – 8 luni
 ca la 6 luni +
 legume - cartof + leguminoase
(mazăre, soia, linte, fasole)
 gălbenuş de ou
(fiert 10 min. de la primul clocot)
 brânză de vaci
 iaurt, smântână
 budinci, peşte alb, soteuri
La 9 – 10 luni:
 ca la 7 - 8 luni +
 mămăliguţă, pâine albă
 cereale de grâu (inclusiv
cu cacao)
 perişoare de carne
La 10 – 12 luni:
 ca la 9 – 10 luni +
 şuncă
 crenvurşti neafumaţi
 macaroane
cu brânză de vacă
 Sunt interzise:
 albuşul de ou până la 1 an
(alţii îl recom. doar după 3 ani)
 nu se va da miere până la 1 an
- risc de contaminare cu toxină botulinică
- proprietăţi alergizante
 fructele cu seminţe: cireşe, vişine, caise, pepene (sucul lor se poate
administra)
 afumături, prăjeli la cuptor, carne (până la 1 - 2 ani)
 alim. solide dure, mici, rotunde sau lipicioase: stafide, nuci, seminţe,
floricele de porumb, - risc de aspiraţie şi înec
 ALĂPTAREA PARŢIALĂ
 hrănirea la sân dar şi cu un alt tip de lapte
 indicat când mama nu are suficient lapte
Metode de alăptare parţială:
I. Alimentaţie prin completare
• după ce a supt la ambii sâni se adm. un pp
lactat conform vârstei
• înainte şi după supt - cântărirea copilului
II. Alimentaţie prin metoda alternativă
 mama - acasă - alăptare, iar când lipseşte
se administrează un pp lactat coresp. vârstei
 alăptarea parţială - inferioară alăptării exclusive
- superioară alim. cu substitute de lapte matern
Calcularea raţiei - ca şi în alim. cu substitute LM
Incidente şi accidente - similare cu cele din alim.
cu substitute de lapte matern, dar mai rare
Metode de supt:
 suptul liber la sân
 supt la sân prin adaptatoare de mamelon
 cu linguriţa
 cu biberonul şi tetina (după sterilizarea - fierbere)
 gavaj gastric - malform. - keilognatopalatoskizis larg
ALIMENTAŢIA CU SUBSTITUTE DE
LAPTE MATERN
 alimentaţia sugarului înţărcat cu alt tip de
lapte, Ø alimente solide
Rezultate inferioare alăptării exclusive:
mortalitatea generală mai ↑
morbiditatea la fel, mai ales prin tulb.
digestive şi susceptibilitate ↑ pentru infecţii
malnutriţia, anemia şi rahitismul sunt mai
frecvente
Compoziţia laptelui de vacă
 lichid - alb-gălbui
 ρ = 1034
 pH = 6,5
 t0 de fierbere 101 ºC
 conţine la 1 litru:
* proteine 35 g.
* lipide 35 g.
* glucide 45 g.
* minerale 7 g.
 Proteinele LV
 cazeină (85%) ■ proteinele din lactoser (15%)
 Cazeina în stomac sub acţ. labfermentului => coagul mai voluminos
şi mai grunjos decât al LM, îngreunând acţ. enzimelor digestive
 Proteinele din lactoser (rămân după precipitarea cazeinei) Alb.,
Glob., lactoză + săruri minerale
 lactoalbumina - leagă ionii de calciu
 beta-lactoglobulina, cea mai antigenică prot. din LV (Ø în LM),
responsabilă de alergii
 alte prot.: lactoferina, Ig, albumine, enzime
 Proteinele LV
 dezechilibru între aa - unii - în cantit. prea mare,
alţii - în cant. prea mică
 deşi prot. sunt triple f. de LM, au randament ↓ de
utilizare - nu se asimilează optim
 LV - lapte cazeinos (sărac în cisteină) f. de cel
albuminos al femeii
 copii alăptaţi parţial vor necesita raţii proteice
mai mari decât cei alăptaţi exclusiv
 Lipidele LV
 nu sunt fin emulsionate
 conţin acizi graşi nesaturaţi (mai ales ac. linoleic) în cantit. mică
 AG saturaţi, mai ales cei volatili (ac. butiric, caproic, caprilic) şi ac.
palmitic, stearic - în cant. ↑
 pierderea de grăsimi prin scaun => eliminarea Ca şi a altor minerale

Glucidele
 lactoză în cant. ~ mică - practic Ø oligozaharidele
 valoare biologică scăzută (fiind levogiră)
Sărurile minerale - în cant. mare (Ca, P) => mare încârcătură osm.
 fosfaţii şi citraţii + cazeina explică “puterea tampon” a LV: este nevoie
de 3-4 x mai mult suc gastric (HCl) pt. digestie; tulb. mai ales dig.
prot.
 Fer - în cant. mică (0,5 g%), biodisponibilitate ↓
 Na+ şi K+ - cant. mult ↑ decât în LM contribuind la încărcarea
sarcinii osmotice a rinichiului
Fermenţii - cant. < şi sunt distruşi prin fierbere
Vitaminele:Vit. D insuficientă (majoritatea se distruge prin fierbere)
Valoarea calorică: 650 kcal/L
 Dezavantajele LV f. de LM
1) proteine în cantitate prea mare
2) săruri minerale în cantitate prea mare
3) glucide în cantitate prea mică
4) valoare calorică mai scăzută
Microbii - LV nu este steril
Microbii fermentaţiei lactice: streptococi, bacili acidofili, bacili
bifidus
Microbi saprofiţi: enterococi, stafilococi, proteus, piocianic, coli
(prin prod. de descompunere => diaree)
Microbi patogeni:
- de la vaca bolnavă (B. Koch, febrei aftoase, salmonella)
- prin contaminare accidentală (tific, dizenteric, stafilococ)
Sterilizarea prin căldură - fierberea - metoda cea mai bună de
distrugere a microbilor şi conservare
- conservarea prin frig nu este prea economică
- subst. conservante (bicarbonatul de Na, salicilatul de Na) -
abandonate
Procedee industriale - pasteurizare, tindalizare
Procedee casnice - fierbere 5–10 min. la 101 ºC şi răcirea bruscă, apoi
consumat în 24 h
Atenţie!
Şi laptele pasteurizat se fierbe înainte de
administrare!!
 Digestia laptelui de vacă
 cazeina (sub acţ. labfermentului) precipită în bloc
masiv sau coaguli mari, greu atacabili de sucul
gastric
 efortul stomacului de a-l digera - de 3 ori mai
mare
 evacuarea stomacului - mai îndelungată-la3½-4 h
 utilizarea (coeficientul de utilizare) - 95%
 adaptarea LV are drept scop să amelioreze
diferenţele mari faţă de LM
 Diferenţele dintre LM şi LV
Proteine Lipide Glucide Săruri Val.
min. calorică
L.m. 1,7 g% 3,4 g% 7,0 g% 0,2 g% 70
L.v. 3,5 g% 3,5 g% 4,5 g% 0,7 g% 65

- corectarea adaptează LV la funcţia dig. a sugarului

- pentru ↓ prot. şi mineralelor necesită diluare
- pentru îmbog. în glucide şi calorii tb. zaharat, ceea ce
corectează şi gustul fad
- puterea mare tampon tulbură dig., în special proteică
- necesită mari cant. HCl - nevoia “acidulării laptelui”
=> coaguli mai fini şi mai uşor atacabili de acid
 Probleme în practică
 diluarea şi acidularea - nu ridică probleme
 zahărul, în colon sub acţ. florei se descompune în acizi
(ac. lactic) ↓ pH-ul => fermentaţie
 dacă ad. un polizaharid (amidon) se constată că zahărul
îşi pierde din proprietăţile fermentescibile
 „principul celui de-al doilea hidrat de carbon”: sol.
monozaharide (glucoză) de > 5% şi de dizaharide
(lactoză, zahăr) > 8% se comportă în intestin ca sol. H-
tone, atrag apa din lumen, ↑ peristaltismul (ca un purgativ
salin)
 sol. polizaharide cu molec. mare (amidon), chiar în conc.
mari (20%) se comportă ca sol. h-tone
 în locul apei vom dilua laptele cu ZO (fiertură de
făinoase) care prin amilopectine realizează principiul
celui de-al doilea hidrat de carbon, şi asigură o
coagulare fină a proteinelor.
 diluarea, zahararea şi acidularea rezolvă “ în mare” cele
4 dezavantaje ale laptelui de vacă
LV se fol. în cazuri cu totul şi cu totul speciale (cât mai
rar posibil) în următoarele concentraţii:
● 2/3 la nou-născut
● 3/4 la 1 – 4 luni
● integral de la 4 luni
 Tehnica alim. cu substituenţi de LM
I. În primele 10 – 14 zile - recom. pp. Humana 0,
Materna - cantit. ↑ zilnic cu 5–10 ml la o masă
Raţia alimentară se calculează:
- după nevoile calorice : 110–120 kcal/kg/zi (trim. I)
100–110 kcal/kg/zi (trim. II)
90–100 kcal/kg/zi (trim III–IV)
- după nevoile lichidiene: 150–180 ml/kg/zi (max.1 l)
Numărul de mese:
 6–7 mese în luna I
 6 mese în luna II – III
 apoi 5 mese până la vârsta de 1 an
 Mod de adm.
- cu lg.ţa, biberonul (bine fierte, sterilizate)
- durata suptului - 5–10 min. la o masă
- poziţia în timpul mesei şi după masă - la fel ca în
alăptarea exclusivă şi parţială (eructaţia, decubitul)
 Diversificare aproape similară cu cea a alăptării
exclusive, cu următoarele precizări:
se poate începe mai repede - la 5 luni
sugarul va primi între mese ceai şi suc de fructe (circa
50 ml/zi)
 Regulile diversificării sunt similare cu cele din
alăptarea exclusivă.
Incidentele alim. cu substitute de LM
1) Intoleranţa la laptele de vacă
 rar, în 75% a cazurilor în primele 2 luni de viaţă
a) Şoc anafilactic - st. de şoc, colaps, vărsături explozive, diaree –
uneori cu sânge, eritem urticariform, edem facial
- fenom, apar imediat după ingestia LV sau după un interval liber (la a
2-a adm. avem sensibilizare cu formare de Atc)
b) Diaree după orice ingestie de lapte
- se asoc. cu vărsături, insuf. creşterii, colici abd.
 în ambele cazuri se Ø adm. LV
 unii autori recurg la desensibilizare începând cu doze mici (1 pic.
dintr-o sol. de 1%0 dar durează 1–2 luni)
c) Intoleranţa la proteinele LV cu pierdere de sânge prin scaun, anemie
2) Anorexia - destul de frecventă; se adm. sucuri de fructe, laptele
se acidulează, se schimbă pp sau se grăbeşte diversificarea
3) Colicile abd. - consecinţa prez. lactoglobulinei
4) Supraalimentaţia - prin adm. unor pp de lapte praf în conc. mai
mari decât recomandat
 Incidentele alim. cu substitute de LM

5) Subalimentaţia - consecinţa diluării prea mari a LV, sau

nerespectării indicaţiilor din prospect
- sugarii - agitaţi, curba ponderală staţionară, au hipotermie, diaree
de foame, scaune brune cu aspectul zaţului de cafea
6) Constipaţia - prin digestia defectuoasă a cazeinei din LV
7) Rahitismul, malnutriţia, anemia carenţială şi bolile
diareice sunt mai frecvente
Preparatele industriale de lapte

Formule de lapte pulbere:

 grupa I
- pp de lapte fol. în alim. sugarului şi
copilului sănătos
 grupa II
- pp de lapte terapeutice
- fol. în alim. sugarului şi copilului bolnav
 PP LACTATE UMANIZATE (“ADAPTATE” “MATERNIZATE”)
 pp de lapte produse industrial care încearcă să imite LM, dar nu îl şi
egalează
 L umanizat are la bază principiul↓ conţ. de cazeină, săruri min.,
↑conţ. în glucide şi grăsimi
 este un LV cu adaosuri de glucide, lipide, vitamine (chiar şi fier)
 cazeina este ↓ şi prin ad. de alte proteine s-a îmbunătăţit raportul
albumină/cazeină (6/4) ca să coaguleze cazeina în flocoane fine
 glucidele sunt reprezentate doar de lactoză
 lipidele conţin mai puţini AG inferiori şi prin ad. de uleiuri vegetale
sunt îmbog. în AG nesaturaţi, în special ac. linoleic; prin
omogenizare, sunt emulsionate fin în globule mici
 subst. minerale sunt ↓ global, având o osm. < (rap. Ca/P asemănător
LM)
 deşeurile azotoase sunt puţine
 supliment de vitamine
 unele pp au şi acţiune bifidogenă sau conţin Fe, cistină
 formule - de început până la 6 luni
- de continuare, după vârsta de 6 luni
 PREPARATE DE LAPTE SEMIUMANIZATE
 Sunt preparate parţial modificate cantitativ şi calitativ în
sensul apropierii de compoziţia laptelui matern.
 Conţinutul proteic şi de săruri minerale este mai redus
faţă de laptele de vacă, cu o concentraţie mai mică a
aminoacizilor liberi, raportul dintre cazeină şi proteinele din
lactoser este mai mare decât în cel din laptele de femeie. Are
adaosuri de uleiuri vegetale, vitamine şi alte hidrocarbonate
decât lactoza (zaharoză, dextrin-maltoză), ceea ce conferă
produselor un gust dulce, copiii acceptându-le cu plăcere (mai
mare decât la produsele umanizate).
 Aceste preparate semiumanizate se împart în formulde de
început şi de continuare.
Probioticele
 Definitie: sunt bacterii vii alimentare, nepatogene,
neabsorbabile, rezistente la hidroliza
gastrointestinala

Prebioticele
 Ingrediente alimentare nedigestibile care
stimulează activitatea bifidobacteriilor oferindu-le
substratul.

Probioticele + prebioticele = simbiotice

Criteriile necesare unei bacterii pentru a fi probiotic:

 să aiba origine umană

 să nu fie patogenă
 Să reziste la procesul tehnologic (vehicul)
 stabilitatea la acid şi bilă
 adeziune la celulele epiteliale
 capacitatea de a persista in tractul gastrointestinal
 producerea de substanţe antimicrobiene
 să influenţeze pozitiv funcţiile imune si activitaţile metabolice
Rol:

 constituirea microbiocenozei (L.M: lactobacilii,

bifidobacterii; L.V: bacteroides, coliformii, enterococii)

 bariera mucoasei

 stimularea imunităţii intestinului

 Acţiune probiotică au:

 Bifidobacteriile (breve, bifidum, infantis, longum, angulatum)

 lactobacilii (casei, rhamnosus, acidophilus, bulgaricus) din

produsele de fermentaţie a laptelui

 L. plantarum din ovaz, măsline, afine, fragi, varză si castraveţi

muraţi, vin, bere, peşte - este probioticul major
 Enzimele florei probiotice intervin in sinteza ac. graşi cu lanţ
scurt (substrat energetic pt. sinteza argininei, glutaminei,
piruvatului, lactatul, NO, vit. B5B8, ac. folic)

 Stimulează formarea IgA si IgM

 Menţin un mediu acid in colon, defavorabil multiplicării

enterobacteriilor patogene, dar, favorabil absorbţiei Ca, Mg si
Fe
Acţiunea probiotică a alimentelor depinde de:

 sursă
 maturarea alimentelor
 metodelor de fermentare
 relaţia antagonică dintre probiotice si bacteriocinele
(antibiotice) pe care le produc (Elaborarea de bacteriocină
are efect letal asupra celulei producătoare)
Probioticele au efecte benefice in:

 alimentaţie (Nestle)

 BDA de origine virală (in faza de debut) şi nu are efect in

cele bacteriene invazive (posibil profilactic).

 în prevenirea si trat. diareei la populaţia cu risc (la copilul

imunocompromis) şi profilactic în diareea călătorilor.
Alimentaţia copilului mic, şcolarului şi
a adolescentului
 ALIM. COPILULUI MIC ( 1–3 ANI)
 datorită completării treptate a dentiţiei de lapte
 perfecţionării masticaţiei şi
 complexului enzimatic digestiv
copilul mic necesită o alim. mai variată
mai consistentă
divers pregătită
Necesar de calorii: 90–100 kcal/kg/24 ore
- variaţii în f. de activitatea fizică intensă
Nevoile lichidiene 90–100 ml/kg/zi
ALIM. COPILULUI MIC ( 1–3 ANI)
Regimul alimentar cuprinde:
 15% proteine (35–50 g/24 h), din care 50–60% de natură animală
 lapte, brânză de vaci, ou, carne (pasăre, vită, peşte, creier, ficat), +
proteinele vegetale
 30–40 % grăsimi (40–50 g/24 h), din care 5– 10% grăsimi animale:
unt, ulei vegetal, margarină
 45–50 % glucide (160–200 g/24 h) asigurate din:
 pâine, griş, paste făinoase, orez, mămăliguţă, biscuiţi, pişcoturi,
fructe, legume, produse zaharoase (fibre alim. în cant. 200–300 g/zi)
 aportul de vitamine, nu este necesar în regimul echilibrat, ca şi
mineralele, ci doar Vit. D
Numărul de mese: de regulă 4 (uneori 5) – 3 mese principale + 2
gustări
 orele de masă vor fi “relativ fixe”
 între mese - apă, susc de fructe, dar Ø dacă ↓ apetitul
 NU se va da înainte de masă bomboane, dulciuri care ↓ apetitul
Felul alimentelor din compoziţia meselor - la latitudinea copilului,
“la cerere”, cu condiţia ca regimul să fie “echilibrat”
Modul de pregătire al alim. se va apropia treptat de al adultului,
până la 2 ani să nu se mai gătească “separat” pentru copil
Sunt necesare zilnic: lapte, brânză, legume, fructe, făinoase, carne
şi oul de 5 -6 ori/săpt., pâinea neagră de la 1 ½ ani
Sunt interzise: mezelurile (excepţie şuncă slabă, parizer), cârnaţii,
vânatul, sosurile, ciocolata în exces, condimentele, afumăturile,
porumbul fiert, murături, seminţe
Repartizarea hranei: 3 mese şi 1–2 gustări (cu 4 h interval)
Caloric, repartizarea se face astfel:
 micul dejun: 20–25 % din calorii
 prânz: 40–45% din calorii
 gustarea (ora 10 şi/sau 17): 10–15 % din calorii (fructe, compot,
biscuiţi, prăjituri de casă)
 seara: 20–30% din calorii
Reguli:
 copilul va trebui să înveţe să mestece bine
 să mănânce singur (câştigă personalitate, învaţă deprinderi corecte
şi nu obiceiuri proaste ale celorlalţi membri ai familiei greu de
corectat ulterior)
Reguli:
 masa va fi în legătură cu regimul său de viaţă, şi va fi folosită în
scopul educării lui (de la culorile feţei de masă, tacâmuri proprii,
şerveţele viu colorate, chiar în desene din basme - cu importanţă în
dezv. proceselor psihice)
 masa va fi supravegheată de adult sau un adolescent (să nu apară
accidente)
 copilul va avea ceaşca lui separată şi va fi învăţat să bea numai din
ceaşca lui (pericol de intoxicaţie accidentală)
 ALIM. PREŞCOLARULUI ŞI ŞCOLARULUI
Nevoile calorice: 80–70 kcal/kg/zi între 3 şi 6 ani
65–50 kcal/kg/zi între 6 şi 16 ani
Regimul alimentar necesită:
 15 % proteine - 2 g/kg/zi (2/3 de origine animală)
 va primi şi carne de porc, miel, mezeluri, brânzeturi fermentate
(caşcaval, brânză topită, telemea)
 25–30% lipide – 1,5–2 g/kg/zi, din unt, margarină, frişcă
proaspătă, smântână, uleiuri vegetale
 55–65% glucide (8–10 g/kg/zi)
 pâine, paste făinoase, prăjituri, fructe, legume; pâine cu conţ.
mai bogat în fibre alim. - intermediară (menţine un tranzit
normal)
Repartiţia caloriilor:
● pentru preşcolar: dimineaţa: 20–25% din calorii
dejun: 40–45% din calorii
gustare: 10% din calorii
seara: 20–30% din calorii
● pentru şcolar: - încă o gustare de 5% după masă,
- reducându-se din cină
Hrana zilnică are 2 categorii de alimente:
1. Alimente zilnic controlate (pentru a evita lipsa sau abuzul lor):
lapte, carne, ouă, grăsimi, pâine, făinoase, zaharoase
2. Alimente ce se pot da în orice cantitate: fructe crude,
legume, zarzavaturi, cartofi
Atenţie!
 la prepubertate şi la pubertate - nevoi ↑ de minerale şi alimente
necesare “saltului de creştere”
 supravegherea - cu tact fără ca copilul să simtă - risc de anorexie
Calculul caloriilor în unităţile preşcolare şi cantinele şcolare în
următoarele situaţii:
 când copilul nu creşte, fără a fi bolnav
 când consumă excesiv fără să se îngraşe (diabet)
 când slăbeşte progresiv
 când se prea îngraşă (obezitate)
Greşeli:
 lipsa gustării, sau o cant. insuficientă de alimente =>
hipoglicemie şi randament ↓ la învăţătură
 subnutriţie sau tulb. comportamentale prin greşelile
educaţionale ale părinţilor şi anturajului
 educaţie proastă a copilului (prin cele auzite de la membrii
familiei, musafiri, etc.)
particularitate - necesităţile nutriţionale în perioada
adolescenţei, când în decurs de 5 ani
 o fată câştigă în medie 21,9 kg de masă grasă, 12 kg de
masă proteică (slabă) şi 23,5 cm în talie
 un băiat câştigă în medie 26,3 kg de masă grasă, 23 kg de
masă proteică şi 26 cm în talie
 Nevoile energetice
Vârsta 11 – 14 ani 15 – 18 ani
fete băieţi fete băieţi
kcal/kg/24 h 50 60 40 50
kcal/24 h 1950 2200 2140 2660
KJ/kg/24h 210 250 170 210
KJ/24 h 9000 10000 9600 12000

Din 1961, de când ţara noastră a adoptat Sist. Internaţional

de Unităţi (SI), în locul caloriei, unitate termochimică, se
utilizează termenul de Joule (J) care exprimă energia
(1 kcal x 4,1868 = 1 KJ; 1 KJ x 0, 2388 = 1 kcal).
Regimul alimentar
 proteine 12–14% - 60 g/24 h fete 11–14 ani
- 68 g/24 h fete 15–18 ani
- 68 g/24 h băieţi 11–14 ani
- 80 g/24 h băieţi 15–18 ani
 lipide 30–35 % - 75 g/24 h fete 11–14 ani
- 78 g/24 h fete 15–18 ani
- 80 g/24 h băieţi 11–14 ani
- 98 g/24 h băieţi 15–18 ani
 glucide 50–85% - 255 g/24 h fete 11–14 ani
- 290 g/24 h fete 15–18 ani
- 300 g/24 h băieţi 11–14 ani
- 360 g/24 h băieţi 15 – 18 ani
Numărul de mese: 3 mese + 1 gustare
 regimul va fi îmbogăţit cu oligoelemente,
vitamine
Reguli în alimentaţia adolescentului:
 va consuma minim 2,5 l lichide/zi
1 l din alim. + 1,5 litri apă
 în alegerea grăsimilor se va ţine seama de
folosirea alimentelor care previn bolile CV,
cancerele, recurgându-se la alim. bogate în acizi
graşi mono şi polinesaturaţi
Reguli în alimentaţia adolescentului:
 NU se restrâng hidraţii de carbon
cerealele aduc energie şi subst. nutritive
necesare
 se va ↑ cât mai mult posibil raţia zilnică de
legume bogate în fibre vegetale
rol în reglarea tranzitului intestinal
“Alimentatia funcţională” este ultimul concept in
alimentaţie

 Termenul “funcţional” se referă la efetul benefic al

alimentelor asupra unor funcţii ale organismului şi este
independent de rolul nutritiv (DUGGAN, C -
Am.J.Clin.Nutr.-2002)
Alimentele functionale trebuie sa indeplinească condiţiile:

 să fie naturale
 să faca parte din alimentatia zilnica
 să fie benefice unei functii din organism
 să fie biodisponibile (d.p.d.v. al digestiei si absorbţiei
componentelor)
 să nu prezinte reactii adverse
 să diminueze riscul bolilor cronice (ameliorează starea de
sănătate)
 Aliment funcţional nu este = aliment dietetic (care se
utilizează temporar, in boală)

 Aliment funcţional nu este = supliment nutritiv (vitamine,

oligoelemente)
Suplimentele nutritive sunt recomandate:

 gravide (ac. folic, spanac, salata, branza, ou)

 oboseala (vit C)
 antibatranete (antioxidanti: vit A, E, C si seleniu)
 regimuri de slabire
 menopauza
Alimente funcţionale nominalizate sunt:

 peştele (ac. graşi polinesaturaţi)

 laptele si produsele sale de fermentaţie:
lapte bătut, iaurt, chefir
 fructo-oligozaharidele (rol prebiotic, adică,
sunt substrat pt. Bifidobacterii)
 carnea (ac. linoleic)
 vegetalele si fructele (fibre alimentare)
 usturoiul, soia (fitosteroli, proteine, ac. graşi
nesaturaţi)
 cacao si ciocolate (flavonoizi)
 ceaiul (polifenoli)
 condimentele (gust si aromă placută)
 “lupta” impotriva alimentelor “fast food”, sucurilor artificiale,
a produselor lactate fermentate artificiale (ex. iaurtul prin
adaos de flora acidofilă are flora probiotică mai puţina ca cel
fermentat natural).
Acţiuni:

 stimulează mecanismele biologice de apărare

 reduc riscul bolilor
 controlează dezvoltarea somatică si psihică
 previne senescenţa precoce
 în prevenirea diareei produse de antibiotice (C. difficile)

 pe animale în b. inflamatorie intestinală (par a fi mai

active în colita ulceroasă decât in b. Crohn) ; la om-
rămâne a se proba

 în boli atopice (ameliorare in dermatita atopica?)

 în infecţii ale tractului urogenital

 in prevenirea unor boli respiratorii (?)