Nemărginit în spaţiu şi nesfârşit în timp este

Universul, ultima frontieră!

Din lumea noastră mică,

privim oceanul cosmic
de mii de ani!
Toate galaxiile, împreunã cu spaţiul cuprins între ele,
alcătuiesc Universul. Acesta este imposibil de
măsurat şi se spune că este infinit. Vârsta sa este
cuprinsă între 15 şi 17 miliarde de ani.
 Universul a luat naştere în urma exploziei ,,oului
cosmic”. Explozia a fost numită de către astronomul
George Gamow (1904-1968) ,,big bang” adică
marea explozie.

Ulterior, materia rezultatã din explozie s-a concentrat în

stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi şi praf
interstelar.
Una din cele 100 de miliarde de stele din
galaxia noastra, Calea Lactee, este şi Soarele
care, împreună cu planetele din jurul său,
formează Sistemul solar.
 Sistemul solar se întinde pe o suprafaţă în
formă de disc cu raza de 6 miliarde km.
Cu toate că el pare foarte întins, la scara
Universului acesta este cu adevărat minuscul.

S-a născut acum 4,5 miliarde de ani,

din materia cosmică.
Între Pământ şi Soare este o distanţă
de 150 milioane km.
Sistemul solar este format din corpuri cereşti a căror
dimensiune variază de la mărimea unui grăunte de nisip până
la sfere cu diametre de mai multe mii de km:Soarele,planetele,
sateliţii naturali, sute de asteroizi, milioane de meteoriţi şi
foarte multe comete.
Data de 24 august 2006 a reprezentat un punct de referinţă în
istoria astronomiei moderne.

Printr-o rezoluţie adoptată în acea zi, Uniunea Astronomică

Internaţională (UAI) a modificat, practic, structura sistemului
nostru solar, prin introducerea unei noi categorii de obiecte
cereşti, numită planete pitice.
În urma acestei restructurări, sistemul nostru solar are, în
acest moment, opt planete mari (Mercur, Venus, Pământ,
Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) şi cinci planete
pitice (Ceres, Pluton, Haumea, MakeMake şi Eris).
 Cele 4 planete mai apropiate
de Soare - Mercur, Venus,
Terra şi Marte - sunt numite
planete terestre din cauza
suprafeţei lor rocoase.
Planetele dincolo de orbita lui
Marte - Jupiter, Saturn, Uranus
şi Neptun - sunt numite
gigante gazoase.

Planetele pitice sunt: Ceres

(considerat şi asteroid),
Pluton, Haumea, MakeMake şi
Eris (considerate şi plutoizi).
 Soarele nostru ( Apollo în mitologia romană şi Helios în cea
greacă) este o stea galbenă de mărime medie care s-a format
acum 4,5 miliarde de ani împreuna cu tot sistemul nostru solar.

Se află în centrul sistemului nostru solar şi are ca sateliţi

toate planetele.

Este de 330 330 ori mai greu decât Pământul, de 109 ori mai
mare în diametru şi ne-ar trebui 1,3 milioane de planete Pământ
ca să-i umplem volumul.
Soarele este format din gaze: 75% hidrogen si 25% heliu.

În centrul Soarelui, unde are loc fuziunea hidrogenului,

temperatura este de 15 000 000 grade C şi acolo se
produce toată energia degajată de Soare.

99% din materia Sistemului solar este concentrată în

Soare.

S-a născut din materia cosmică. La început era mult mai

luminos şi mai fierbinte.

Pe măsură ce îmbătrâneşte, cantitatea de căldură emanată

şi intensitatea luminii sale scade, deoarece materia din
care este alcătuit se consumă prin ardere.

Este o stea de mărime mijlocie, aflata la 30 000 de ani

lumină de centrul galaxiei Calea Lactee.

Atmosfera acestei planete este
similară cu cea a Pământului.
Este de 3 ori mai mică decât
Terra, iar suprafaţa ei este
plină de cratere şi câţiva munţi.
Mercur este cea mai mică
planetă a sistemului solar.
În mitologia romană,
Mercur era mesagerul sau
solul zeilor (echivalentul lui
Hermes la greci), zeul cel
mai iute de picior.
Dacă vom observa că
planeta are cea mai rapidă
mişcare de revoluţie
(efectuează o rotaţie
completă în jurul Soarelui
în 88 de zile terestre),
asocierea de nume cu zeul
roman e lesne de intuit.
Este prima planetă de
lângă Soare.
- Al treilea corp ca
strălucire de pe bolta
cerească, după Soare şi
Lună, planeta Venus îşi
merită din plin numele
roman al zeiţei dragostei,
frumuseţii şi fertilităţii.
- Este, la propriu, cea mai
fierbinte planetă a
sistemului solar (462°C la
suprafaţă) şi se învârte în
jurul axei sale în sens Are o atmosfera "tropicală"
retrograd, astfel că cu presiuni zdrobitoare, de
soarele-i răsare la vest şi-i peste 90 de ori mai mari
apune la est! decât pe Pământ şi ploi
acide.
 Venus mai este denumită şi Steaua Dimineţii deoarece, în
afară de Soare şi Lună, este cea mai strălucitoare de pe
cer.

- Este o planetă "leneşă" deoarece îi sunt necesare 243 de

zile să facă o rotaţie de 360 grade (a doua planetă de la
Soare).
- Atmosfera pe Venus este ucigătoare şi este în principal
compusă din dioxid de carbon cu mici concentraţii de azot.
 Pentru Pământ sau
Planeta albastră, numele de
Terra este cel mai des
întâlnit.
• Terra Mater sau Tellus
Mater (Mama Pământ) era
divinitatea romană ce
personifica pământul.

Luminii de la Soare îi ia 8
minute până atinge
Pămăntul ( a treia planetă
de la Soare).

Casă pentru milioane de specii, inclusiv omenirea, Pământul

este singura planetă din Sistemul solar unde există viaţă.
 Pământul s-a ciocnit acum 4,5 miliarde de ani cu un corp
ceresc de dimensiunile planetei Marte.

Impactul a fost atât de puternic încât resturi de material

rezultate din ciocnire au fost aruncate în spaţiu, pe orbita
Pământului, formând un satelit natural numit Luna.

• Luna şi-a luat numele de la zeiţa romană Diana care mai era
cunoscută şi sub numele de Luna.
• Luna, ca obiect, era numită în mitologia greacă Selena.
• Se depărtează de Pământ cu 3 cm pe an.
• Când este vizibilă, Marte are o nuanţă roşiatică şi de aceea i
se mai spune şi Planeta Roşie. A fost botezată după numele
roman al Zeului Războiului.
• Culoarea roşiatică a planetei Marte conferită de prezenţa
oxidului de fier în solul acesteia induce ideea de sânge, iar de
aici până la a asocia numele acestui corp ceresc cu zeul
războiului nu a fost deloc cale lungă.

•Atmosfera este foarte subţire şi

este formată în principal din
dioxid de carbon.
•Există foarte multe dovezi despre
existenţa activităţilor vulcanice,
Marte având chiar şi cel mai mare
vulcan din Sistemul Solar numit
Olympus Mons ce se ridică la
27 de km de suprafaţă.
 Cea mai mare planetă a
sistemului nostru solar nu
putea să primească decât
numele celui mai mare dintre
zeii romani: Jupiter (Zeus la
greci).
Are diametrul de 11 ori mai
mare decât cel al
Pământului, o masă de 318
ori mai mare şi un volum de
1300 ori mai mare.

Marea Pată Roşie (GRS) a fost observată prima oară, de

către telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani în urmă.
Este un oval de aproximativ 12 000 km / 25 000 km, destul de
mare să cuprindă două Pământuri.
• Celebrăpentru inelele sale,
planeta Saturn a căpătat
numele zeului roman ce
patrona muncile agricole şi
roadele pământului.

Ca o curiozitate, deşi este,

ca dimensiuni, a doua
planetă a sistemului nostru
solar, Saturn este mai
uşoară decât apa, astfel că,
dacă am avea o apă atât de
mare pe care să o aşezăm,
planeta ar pluti!
În jurul planetei gravitează
stânci şi blocuri de
gheaţă: inelele.
Mărimea lor este cuprinsă
între câţiva metri şi câţiva
milimetri.
Planeta Uranus a primit acest nume tot din mitologia romană,
Uranus fiind tatăl lui Cronos (Saturn în mitologia romană),
deoarece planeta este situată în sistemul nostru solar imediat
după Saturn.

Uranus este compusă în mare

parte din stânci şi felurite gheţuri, cu
doar 15% hidrogen şi puţin heliu.

Axa de rotaţie a planetei este

aproape orizontală. Această
neobişnuită orientare ar putea fi
rezultatul unei coliziuni cu un corp
de foarte mari dimensiuni.
În apropierea norilor, temperatura
atinge - 216 grade Celsius.
• A opta planetă de la Soare a fost descoperită din creion (prin
calcul) de doi astronomi (Urbain Le Verrier, un reputat
astronom francez, şi John Couch Adams, un tânăr astronom
englez), independent unul faţă de celălalt.

Planeta a primit numele de

Neptun, zeul mărilor şi al
oceanelor în mitologia romană.
Le Verrier a intuit că aspectul
acestei planete este agitat şi
schimbător ca al suprafeţei mării.

Înfatişarea albăstruie a planetei

Neptun este dată de gazul metan
din atmosfera sa, gaz de culoare
albastră. Atmosfera ei conţine de
asemenea hidrogen, heliu şi apă.
Considerată până nu de mult a noua planetă a sistemului
nostru solar, Pluton (denumirea de Pluto destul de des
uzitată în limba română este incorectă, atât planeta, cât
şi zeul numindu-se Pluton) şi-a pierdut acest statut în
august 2006

În mitologia romană,
Pluton (Hades la
greci) era considerat
zeul lumii
subpământene.
Sistemul solar a fost sortit să dispară încă din
momentul creării sale. Astfel în mai puţin de
5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul
Soarelui se va transforma în heliu, iar Soarele va
creşte în dimensiuni “înghiţind" planetele până la
Jupiter. Dupa aceasta Soarele se va contracta
transformându-se într-o pitică albă care se va
stinge lăsând Sistemul solar în frig şi întuneric.
Sfirșit