MIJLOACELE FIXE

1. NOȚIUNE DE MIJLOACE FIXE. CONSTATAREA ȘI

EVALUAREA MIJLOACELOR FIXE
• Contabilizarea mijloacelor fixe se ține în conformitate cu S. N. C. 16 (Standardul Național
de Contabilitate) “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”.
• Mijloace fixe – activele materiale, al căror preț unitar depășește plafonul stabilit de
legislație, planificate pentru utilizare în activitatea de producție, comercială și alte
activități, în prestarea serviciilor mai mult de un an, destinate închirierii sau în scopuri
administrative
• În raport cu componența natural-substanțială, mijloacele fixe se subdivizează în
următoarele grupe:
 Clădiri – blocuri ale secțiilor de producție, biroului întreprinderii și altor subdiviziuni
 Construcții speciale – poduri, drumuri, terenuri asfaltate ale întreprinderii; baraje,
estacade, fîntîni, îngrădituri etc.
 Instalații de transmisie – rețele electrice, trasmisiile, conductele cu toate dispozițiile
intermediare pentru transformarea energiei și transmisia substanțelor lichide sau gazoase
 Mașini și utilaje:
 de forță – motoarea, reactoare, transformatoare etc.
 de lucru – mașini și aparate, utilaj cu ajutorul cărora se acționează pe calea chimică,
mecanică, termică asupra materiei prime, materialelor pentru a le transforma în produs;
mașini și utilaje, inclusiv cu dirijare programată, automate (utilaj de evidență a produselor
fabricate, controlului calității, produselor etc.)
 aparate și instalații de măsurare și reglare și utilaj de laborator – aparate și instalații destinate
măsurării grosimii, diametrului, suprafeței, masei, timpului, presiunii, vitezei, capacității, aparate
pentru încercarea materialelor, executarea experiențelor, analizelor etc.
 tehnică de calcul – computere, calculatoare de comandă etc.
 alte mașini și utilaje – utilajele stațiilor telefonice, instalațiile televiziunii industriale, mașinile de
pompieri etc.
 Mijloace de transport – transportul auto, căii ferate, aerian, navale, precum și magistralele de
asigurare cu gaze și apă
 Unelte și scule, inventar de producție și gospodăresc și alte tipuri de mijloace fixe
 Animale de producție și reproducție
 Plantații perene.
• În funcție de apartenență, distingem mijloace fixe proprii (care aparțin întreprinderii date ca
patrimoniu) și închiriate (ce aparțin altei persoane juridice sau fizice, dar temporar sunt
folosite de întreprinderea dată, în conformitate cu contractul de închiriere).
• Constatarea (recunoașterea) mijloacelor fixe achiziționate sau create drept active materiale
pe termen lung înseamnă înregistrarea și trecerea acestora la intrări în conturile respective.
• Constatarea mijloacelor fixe are o deosebită importanță în determinarea situației patrimoniale
și financiare a întreprinderii, deoarece conducerea întreprinderii trebuie să determine
investițiile capitale efectuate privind procurarea sau crearea unui obiect: care prezintă sau un
element de active sau de cheltuieli. Problema în cauză poate fi soluționată respectînd anumite
cerințe. Obiectul se constată un element de active materiale pe termen lung, dacă el
 are o formă materială și poate funcționa mai mult de un an
 se află în posesia întreprinderii (este controlat de ea) pentru a fi utilizat în activitatea sa sau la
etapa de creare și nu este destinat vînzării.
• Mijloacele fixe pot fi evaluate la valoarea de intrare (inițială) sau la valoarea de bilanț
(ulterioară).
• Evaluarea inițială are loc în momentul constatării obiectului respectiv drept activ la
valoarea de intrare.
• Valoarea de intrare a mijloacelor fixe cuprinde: valoarea de cumpărare, inclusiv taxele
vamale, taxele de import și alte taxe nerecuperabile prevăzute de legislație pentru
obiectele cumpărate, cît și cheltuielile de aducere a obiectului achiziționat în starea de
lucru pentru a fi utilizat după destinație.
• Dacă la trasportare sau la montare mașina sau utilajul este parțial deteriorat, atunci
cheltuielile pentru remanierea deteriorării nu se includ în valoarea de intrare, ci se trec la
cheltuielile de reparație.
• Mijloacele fixe achiziționate pe calea schimbului sunt evaluate în următoarea succesiune:
 la valoarea venală a activului primit sau a celui oferit în schimb, corectată cu suma plătită
sau încasată a mijloacelor bănești
 la valoarea de bilanț a activelor ce urmează a fi schimbate
 la valoarea contractuală.
• Valoarea venală – suma cu care un activ ar putea fi schimbat în procesul operației
comerciale între părțile independente.
• Mijloacele fixe intrate cu titlu gratuit sau sub formă de subvenții de stat sunt evaluate la
valoarea venală. La acestă valoare se adaugă și cheltuielile pentru aducerea activelor
respective la starea de lucru. În lipsa valorii venale, valoarea de intrare a activelor se
determină de o expertiză independentă sau în baza datelor documentelor de primire-
predare.
• Evaluarea ulterioară. După ce mijlocul fix a fost constatat (înregistrat la intrări) pe
parcursul perioadei de utilizare, el poate fi evaluat după două metode:
 recomandată de S.N.C. 16
 alternativă admisibilă.
• Prima metodă prevede ca activul să fie evaluat la valoarea inițială diminuînd-o cu suma
uzurii calculate. În afară de aceasta, întreprinderea periodic trebuie să verifice dacă
valoarea de bilanț a activului respectiv n-a devenit mai mare ca valoarea de recuperare.
Valoarea de recuperare – suma pe care întreprinderea presupune să o recupereze ca
rezultat al utilizării activului, inclusiv valoarea rămasă în cazul ieșirii acestuia. Dacă apare
această situație, valoarea de bilanț a activului trebuie să fie micșorată pînă la valoarea de
recuperare. Suma diminuării se consideră drept cheltuieli ale activității de investiții.
• Metoda alternativă admisibilă prevede de a evalua activele pe parcursul utilizării acestora
la valoarea de reevaluare. Aceasta prezintă valoarea venală a obiectului diminuată cu suma
uzurii calculate la data întocmirii bilanțului.
2. CONTABILITATEA INTRĂRII MIJLOACELOR FIXE

• Modul de reflectare în evidența contabilă a intrărilor de mijloace fixe este prevăzut de S.N.C.
16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” și depinde de condițiile și modul de
achiziționare și creare: în urma construcției, procurării contra plată de la alte persoane fizice și
juridice, primirii cu titlu gratuit, depunerii de fondatori sub forma de aport în capitalul statutar,
stabilirii plusurilor de mijlace fixe în urma inventarierii, achiziționării prin schimb etc.
• Momentul includerii în componența mijloacelor fixe este considerat data punerii în funcțiune
a obiectului. De la această dată începe calcularea uzurii mijloacelor fixe. Documentul de bază a
punerii în funcțiune a obiectului este Procesul verbal de primire-predare a mijloacelor fixe.
• Evidența analitică a mijloacelor fixe se ține în fișe de inventar. Evidența sintetică a intrării
mijloacelor fixe se ține în diferite registre, în funcție de căile de intrare a acestora.
• În Planul de conturi, pentru evidența mijloacelor fixe la unitățile economice este folosit
contul 123 “Mijloace fixe”.
• Mijloacele fixe procurate de la alte persoane fizice și juridice sunt reflectate în
contabilitate în felul următor:
 dacă mijloacele fixe nu necesită montaj și data punerii în funcțiune coincide cu momentul
procurării, valoarea de cumpărare, precum și cheltuielile de procurare și aprovizionare,
sunt incluse nemijlocit în debitul contului 123 “Mijloace fixe”
 la procurarea mijloacelor fixe ce necesită cheltuieli suplimentare pentru punerea în
funcțiune, se utilizează contul 121 “Active materiale în curs de execuție”
• În momentul punerii obiectului în funcțiune întreprinderea determină: durata de
funcționare utilă (DFU) a acestuia, valoarea rămasă probabilă (VR), valoarea uzurabilă
(VU), stabilește metoda de calculare a uzurii, în baza căreia se calculează norma anuală și
suma uzurii.
• Durata de funcționare utilă a unui obiect sau a unui grup de obiecte omogene constituie:
 perioada pe parcursul căreia întreprinderea prevede utilizarea activului
 cantitatea de unități de producție, sau a volumului de servicii, pe care întreprinderea
prevede să le obțină din utilizarea obiectului.
• Valoarea rămasă – suma (valoarea bunurilor materiale utilizabile) pe care întreprinderea
prevede să o obțină la expirarea duratei de utilizare a activului.
• Valoarea uzurabilă – valoarea de intrare a obiectului diminuată cu valoarea rămasă în
momentul achiziționării activului.
3. CONTABILITATEA UZURII MIJLOACELOR FIXE

• Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor

fixe în decursul duratei de funcționare utilă. Durata de funcționare utilă a mijloacelor fixe
servește ca element de bază la calcularea uzurii. Ea se determină:
 după experiența întreprinderii, la folosirea unui obiect similar
 în caz de lipsă de experiență la folosirea obiectului achiziționat, se ia ca bază experiența
altei întreprinderi în utilizarea unui atare obiect sau similar
 la lipsa experienței întreprinderi – se recurge la o expertiză independentă.
• Problema duratei de funcționare utilă este soluționată nu numai de către contabili, ci, în
primul rînd, de specialiști competenți în evaluarea obiectelor respective, pentru
determinarea duratei de utilizare a mașinilor, utilajelor – ingineri, mecanici, tehnologii, a
clădirilor și construcțiilor speciale – ingineri-constructori. Durata de funcționare utilă
este indicată în politica de contabilitate.
• Concomitent cu determinarea duratei de funcționare utilă, întreprinderea mai calculează
valoarea rămasă probabilă (valoarea metalului uzat – la scoaterea din uz a mașinilor,
utilajelor, mijloacelor de transport; a materialelor de construcție – la demolarea clădirilor,
construcțiilor etc.).
• Uzura mijloacelor fixe se determină și se contabilizează de către toate întreprinderile –
indiferent de forma proprietății – asupra tuturor mijloacelor fixe aflate în exploatare,
reparație, rezervă sau în timpul modernizării, chiar și în timpul staționării.
• În cazul casării obiectelor de mijloace fixe, pînă la expirarea duratei de funcționare utilă,
uzura necalculată se constată drept cheltuială. Uzura mijloacelor fixe se calculează lunar.
• În conformitate cu cerințele S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” se
recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:
 liniară
 în raport cu volumul de produse fabricate
 degresivă cu rată descrescătoare
 soldului degresiv.
• Metoda liniară. În conformitate cu această metodă, valoarea uzurabilă a obiectului va fi
decontată (repartizată) uniform pe parcursul duratei de funcționare utilă. Suma uzurii nu
depinde de intensitatea utilizării activului și se determină prin raportul valorii uzurabile
către numărul anilor (perioadelor gestionare) ale duratei de funcționare utilă.
 UZURA = VI – VR / DFU
• Metoda în raport cu volumul de produse (piese) fabricate (de producție).
Uzura calculată, conform cerințelor acestei metode, se determină ținînd cont numai de
volumul de produse, articole, piese, kilometrajul parcurs etc. Conform acestei metode la
punerea în funcțiune a obiectelor se calculează uzura pentru o unitate.
• Uzura / un = VU / CP
• VU – valoarea uzurabilă
• CP – capacitatea de producție
• Respectiv uzura pentru perioada curentă se va calcula:
• Uzura = Volumul de produse fabricat * Uzura / un
• Uzura lunară va fi determinată de volumul efectiv de produse fabricate sau servicii
prestate din luna gestionară. Mărimea uzurii acumulate va varia în raport cu modificarea
volumului de producție, iar valoarea de bilanț se va micșora întocmai cu aceeași sumă
pînă se va egaliza cu valoarea rămasă probabilă. Această metodă poate fi aplicată la
calcularea uzurii utilajelor tehnologice, care, nemijlocit, participă la fabricarea produselor,
la prestarea serviciilor.
• Metode accelerate. La baza acestor metode este pusă teoria ce prevede obținerea unui
volum mai mare de produse și servicii în primii ani de funcționare a mijloacelor fixe, iar în a
doua jumătate de funcționare utilă – obținerea unui volum mai mic. Respectiv, obiectele
(mașinile, utilajele) în a doua jumătate a duratei de funcționare se supun mai des reparațiilor.
Din această cauză, uzura calculată în primii ani e mai mare, iar în anii ulteriori – mai mică.
• Metoda degresivă cu rata descrescătoare (cumulativă). În baza acestei metode, uzura este
determinată prin produsul unui coeficient și a valorii uzurabile. Acest coeficient se calculează
prin raportul numărului de ani a duratei de funcționare (în ordinea descrescătoare) către
suma anilor duratei de funcționare utilă (numărul cumulativ).
• UZURA = VU * ( DFU descreștere / S )
• unde S – suma anilor
• Metoda soldului degresiv. Conform acestei metode, suma uzurii unor mijloace fixe se calculează
în baza normei de uzură prevăzută după metoda liniară, majorată nu mai mult de două ori.
• Norma de uzură = 100% / DFU
4. CONTABILITATEA IEȘIRII MIJLOACELOR FIXE

• În caz de necesitate, unele obiecte de mijloace fixe pot fi plasate dintr-o secție în alta.
Transferul intern al mijloacelor fixe se perfectează printr-un bon de transfer intern al
mijloacelor fixe. La operațiile transferului intern nu se întocmesc formule contabile,
deoarece ele rămîn în cadrul întreprinderii. Însă, pentru corectarea sumei uzurii calculate,
e necesar în evidența analitică și în calculul uzurii să fie reflectate subdiviziunea și secția în
care a fost plasat obiectul respectiv.
• În procesul desfășurării activității de producere a întreprinderii, mijloacele fixe sunt
scoase din funcțiune din cauza uzurii totale, comercializării, transferului cu titlu gratuit,
schimbului, lichidării, delapidărilor în rezultatul calamităților naturale etc.
• La casarea mijloacelor fixe, din cauza uzurii integre, cît și a calamităților naturale, se
întocmește un Proces verbal de casare a mijloacelor fixe.
• Problema privind casarea unui sau altui obiect de mijloace fixe, din cauza uzurii complete,
o soluționează fiecare întreprindere în dependență de cazul concret. În conformitate cu
procesul-verbal de casare a mijloacelor fixe și fișei de inventar a obiectului ieșit în
evidență, este necesar să fie reflectată casarea sumei privind uzura calculată, intrarea
valorilor materiale și cheltuielile efective privind ieșirea.