Tumorile dento-maxilare

Tumorile reprezintă mase tisulare

anormale ce apar printr-o proliferare
autohtonă progresivă şi exagerată a
celulelor organismului.

Diagnosticul şi diferenţierea tumorilor se

bazează pe diferite criterii de clasificare,
principalele fiind benignitatea sau malignitatea ,
precum şi faptul dacă provin sau nu din structuri
dentare.
 Odontogene Neodontogene
1. Epiteliale 1. Osteomul
• Ameloblastom 2. Osteomul osteoid
• Tumoră Pindborg 3. Osteoblastomul
• Chist odontogen 4. Condromul
2. Mezenchimatoase 5. Fibromul osifiant
• Fibrom 6. Fibromul neosifiant
• Mixom 7. Hemangiomul osos
• Cementom 8. Tumora cu celule gigante
3. Mixte
• Fibrom ameloblastic
• Dentinom
• Odontom
 Pseudotumori de
granulaţie

1. Epulis
2. Hiperplazia gingivală juvenilă generalizată
3. Granulomul central cu celule gigante
4. Tumoră cu mieloplaxe
 Primitive Secundare
1. Odontogene (metastaze)
• Carcinom odontogen 1. Mucocel
• Sarcom ameloblastic 2. Chisturi
2. Neodontogene 3. Polipoză
• Epitelioame 4. Sinuzita odontogenă
• Sarcoame
• Melanoame maligne
• Neurinoame maligne
 Tumori benigne
odontogene
epiteliale
1. Ameloblastomul
Este formată din ameloblaste
şi se depistează mai des pe
mandibulă. Poate refula
canalul dentar inferior, poate
deforma corticalele (cea
internă). Împinge,
dezorganizează dinţii şi poate
produce rizaliză. Tumora
poate fi chistică (uni- sau
multiloculară) sau compactă.
Recidivează după intervenţie
şi se poate maligniza.

 Este o afecţiune a adultului

tânăr
 Radiologic se constată lacune circumscrise,
lacună uniloculară, cel mai frecvent în regiunea
unghiului mandibulei, unilateral.
• Forma multiloculară este caracteristică şi reprezintă
lacune rotunde, inegale.
Pot fi separate de os sănătos
dând aspectul de “bule de săpun”
• Forma uniloculară nu
este caracteristică, însă
are ca particularitate faptul
că deformează tăblia
internă din vecinătate.
Forma
multiloculară
 Lacune rotunde, inegale
ca dimensiuni, bine
individualizate Afectare bilaterală, fractură
 Are aspect de “bule de patologică
săpun”
 Din regiunea gonionului,
leziunea se întinde şi pe
ramul ascendent al
mandibulei, dar respectă
condilul mandibular.
Forma uniloculară
 Nu este caracteristică
 Diagnosticul
diferenţiat: chistul
radiculo-dentar sau
chistul corono-dentar
 Deformează tăblia
internă din
vecinătate, ceea ce
nu se întâmplă în
cazul unui chist.
Ameloblastom
Diagnosticul
diferenţiat

 Fibromul
ameloblastic
2. Tumora Pindborg
Este o tumoră rară, întâlnită de predilecţie la adultul
tânăr (30-40 ani), cu sediu mai des la mandibulă, în
regiunea premolară şi în asociere frecventă cu un
dinte inclus.
Radiologic, au o imagine transparentă, rotundă sau
ovalară, cu contur net şi fond omogen, însă conţine şi
radioopacităţi multiple focale sau difuze, răspândite în
întreaga arie radiotransparentă sau cu tendinţa de a
se localiza în jurul coroanei dintelui inclus.
3. Chist odontogen
Se întâlneşte la orice vârstă şi majoritatea cazurilor
sunt localizate înaintea molarilor.
Prezintă o imagine radiotransparentă, cel mai
adesea uniloculară, bine delimitată, uneori cu
radioopacităţi şi asociată cu un dinte inclus sau un
odontom.
Chist odontogen
 Tumori benigne
odontogene
mezenchimatoase

Aceste tumori se dezvoltă din componenetele

mezenchimale ale mugurelui dentar sau dintelui, adică din
papila dentară, foliculul dentar sau ligamentul periodontal şi
derivatele lor.
1. Fibromul
Se caracterizează histologic prin mici insule de epiteliu
odontogen situate într-o masă de ţesut fibros sărac în celule.
Se poate dezvolta la orice vârstă, însă mai frecvent în al
doilea deceniu de viaţă, are sediu de predilecţie la maxilar în
regiunea caninului sau a molarului 3.
Aspectele clinice şi radiologice nu sunt specifice,
diagnosticul se stabileşte pe baza examenului histologic.
2. Mixomul

Este o tumoră caracteristică maxilarelor ce se dezvoltă

din ţesutul mezenchimal al mugurelui dentar, din ţesutul
parodontal al sacului dentar.
Tumora nu este delimitată. Poate fi asociată cu un dinte
inclus.
Radiologic aspectul este de zonă radiotransparentă
multiloculară cu contur în general difuz şi neregulat.
3. Cementomul
Tumoră constituită dintr-un pseudocement, se dezvoltă prin
proliferarea cementoblaştilor care persistă în membrana periodontală,
în jurul rădăcinilor dentare. Cementoamele sunt dificil de indentificat,
se întâlnesc mai frecvent la femei şi nu au particularităţi clinice
caracteristice. Există patru varietăţi de cementoame:
• Cementoblastomul
• Fibromul cementifiant
• Displazia periapicală a cementului
• Cementom gigant
Este reprezentat de o radioopacitate intermediară între cea
dentară şi cea osoasă din vecinătate.
Aspecte radiologice
 Lacună periapicală, care
ulterior devine o
opacitate circumscrisă,
în contact cu rădăcina
unui dinte permanent.
 Trabeculaţie radiară,
pornind de la apex,
traversează un spaţiu
transparent care o
separă de osul sănătos.
Cementom
 Diagnosticul diferenţiat

 Fibromul cementifiant

Fibromul cementifiant
– opacitate mai puţin
intensă
 Tumori benigne odontogene mixte
Odontom
Termenul de “odontom” se referă la orice
tumoare de origine odontogenă. Această malformaţie
are în componenţa ei mai multe tipuri de ţesuturi, şi de
aceea mai este numit şi odontom combinat .

Dependentă de
foliculul unui dinte (care
lipseşte de pe arcadă) sau
de foliculi supranumerari,
când unul sau mai mulţi dinţi
sunt reţinuţi sau incluşi.
Frecvent la copii
Formată din ţesuturi dentare

Aspectele radiologice
•Odontom compus
•Odontom complex
•Odontom mixt
Odontom compus
 o masă opacă formată din dinţi în miniatiură,
mai mult sau mai puţin dismorfici, frecvent
observată în regiunea incisivilor.
 Odontom complex

 Odontom complex –
mai puţin frecvent,
reprezentat de o
formaţiune opacă,
neregulată, cu contur
neuniform, situată
deseori în regiunea
dinţilor frontali.
Odontom mixt
 reprezentat de
asocierea celor două
aspecte radiografice
anterioare
Odontom
 Tumori benigne neodontogene
1. Osteomul
Tumoră benignă propriu-zisă formată din ţesut osos
matur, poate prezenta 4 varietăţi: osteom compact, eburnat,
spongios şi mixt. Poate avea sediu central sau periferic. Cel
periferic este diagnosticat mai precoce, el formează o
tumoră rotunjită, boselată, uneori pediculată, dură. Osteomul
central în general încapsulat are creştere foarte lentă, dar
continuă, deplasând ţesuturile în jur.
Radiografic prezintă o opacitate superioară osului normal.
Uneori opacitatea este intensă, omogenă şi are marginile
estompate.
2. Fibromul osifiant
Este întâlnit, cu predilecţie, la
mandibulă şi poate antrena
deplasări dentare. Radiologic,
apare ca o zonă bine
circumscrisă, uneori cu aspect
pseudochistic, cu fine opacităţi
centrale. În stadiul evoluat,
imaginea se compune din
travee osoase concentrice sau
radiare, cu lizereu periferic.
 Pseudotumori

Granulomul central cu celule gigante

Este o leziune proliferativă reacţională

pseudotumorală, un proces reactiv de resorbţie
determinat de o acţiune iritativă cronică locală, prin
microtraumatisme care produc mici hemoragii
multicentrice, repetate, favorizate de o deficienţă a
sistemului capilar. Prin creşterea tumorii de granulaţie se
produc importante resorbţii în osul din jur.
Radiografic imaginile sunt extrem de variate, cel mai
adesea se constată o zonă radiotransparentă cu
delimitare uneori neprecisă şi aspect multilocular.
 Granulom central cu celule gigantice
 O leziune neoplazică,
inflamatorie, intraosoasă,
conţinând un ţesut cu celule
gigante de natură inflamatorie.
 La tineri
 În regiunea simfizară
 Imaginea – o lacună bine
delimitată, unică sau polilobată,
care suflă corticala şi care
deplasează dinţii.
 Poate produce rizaliză
 Tumora cu mieloplaxe

Are o agresivitate intermediară. Are ca sediu ramul mandibulei (reg.

premolară), condilul mandibulei, maxilarul superior (reg. premolară-molară).
Radiologic este reprezentată de o zonă radiotransparentă, cu septuri
osoase bine vizibile în “perioada calmă” a tumorii. Imaginea seamănă cu un
“fagure de miere”, deci apare mozaic, cu margini festonate şi septuri.
Tumora evoluează în puseuri, şi în “faza evolutivă” septurile se
estompează sau pot dispărea, iar limita devine flou.
Are conţinut hemoragic sau ţesut brun.
 Tumori maligne
Carcinoamele
Pot apărea în cazul unor recidive ale unui
ameloblastom şi numai excepţional ca primă manifestare
(provin din resturi epiteliale ale lamei dentare)

Sarcoamele
Şi ele apar în cazul malignizării unor tumori
benigne, dar de această dată a celor de origine
mezenchimală.
 Pacient 20 ani. CT axial, nativ si cu c.i.v. evidentiind o leziune larga in
regiunea premolarilor si molarilor mandibulari, care subtiaza corticala.
Leziunea este heterogena, cu limite flou, cu priza de contrast si cu zone
dense, neregulate
 Deformarea de catre tumora a
mandibulei drepte, dar cu
integritatea corticalei,
marginilor mandibulare
CT – TUMORI MALIGNE

 Simptomatologie variata:
- sinuzita cronica
- exoftalmie
- algii faciale
- trismus
- scurgeri sero-sangvinolente
 CT- EXTENSIA TUMORII

 Extensii:
 anterior
 intern
 posterior
 superior
Carcinom cu extensii multiple: sinus, fose nazale, fosa
infratemporala, baza craniului
Carcinom cu extensii multiple: etmoid, orbita, fosa
infratemporala, intracranian
 Carcinom cu extensii in fosa nazala,
intracranian si cu liza a bazei craniului
Sarcom infratemporal stang