CARACTERUL –

LATURA RELATIONAL-VALORICĂ A
PERSONALITĂȚII
A elaborat: Ghimpu Lilia
cl.12-a „A”
 CUPRINS

1 Etimologie

2 Definiția

3 Caracterul în raport cu laturile

personalității

4 Sfârșit
ETIMOLOGIE

 Caracterul provine din greacă - pecete, tipar, semn,

semnificând modul propriu de comportare în relațiile cu
ceilalți.
 În sens larg, este sinonim cu cel de personalitate,
desemnând portretul psiho-moral (cuprinde concepții,
convingeri, credințe, aspirații, idealuri, conținutul și calitatea
acțiunilor.
Caracterul

 Sistem de atitudini stabile, specific individuale

 dispozitii antrenate in viata concreta
 Are o semnificatie morala
 definineste omul ca membru al societatii.

Socrate: „Caracterul este o componenta

foarte importanta a personalitatii care
diferentiaza semnificativ indivizii umani intre
ei”
CARACTERUL ÎN RAPORT CU CELELALTE
LATURI ALE PERSONALITAȚII
 A) ÎN RAPORT CU TEMPERAMENTUL:
 caracterul sau trăsăturile de temperament pot fi valorizate
(pozitive sau negative);
 trăsăturile de caracter sunt dobândinte (în funcție de
modelele cultivate de societate);
 caracterul este o instantă de control și verificare;
 temperamentul își pune amprenta asupra caracterului
(ex.:melancolicul poate obține performanțe prin educație,
planificare).
 B) ÎN RAPORT CU APTITUDINILE
 caracterul se referă la atitudini

prin intermediul diferitor laturi

ale activității
 între aptitudini și caracter pot
exista relații concordante sau
discordante(trăsăturile negative
de caracter pot duce la frânarea
posibilităților de dezvoltare)
 Clasificarea caracterelor

- presupune definirea unor tipologii caracteriale, lucru urmarit

de-a lungul timpului de moralisti, inclusiv de artistii moralisti ai
tuturor epocilor.
- Caracterele pot fi reduse la opt tipuri, care se obtin combinand
trei factori fundamentali: emotivitate – non
emotivitate, activitatea – non activitatea si rezonanta care
distinge intre primaritate (rezonanta imediata spre exterior)
si secundaritate (rezonanta imediata spre interior).
- Trasaturile de caracter nu sunt direct observabile, ci ele pot fi
“descifrate” din viata si activitatea omului prin inferenta,
pornind de la interpretarea actelor de conduita observabile.
- Orientarea conduitei si activitatii omului este determinata
psihologic de trebuintele, motivele, dorintele, aspiratiile si
scopurile sale.
COMPONENTELE STRUCTURALE ALE CARACTERULUI

Structura caracterului ni se dezvaluie in formele

atitudinilor si in sistemul trasaturilor caracteriale.
Trasaturile caracteriale pot fi grupate in doua
categorii:
- trasaturi care exprima orientarea persoanei (fata de
societate si ceilalti oameni, fata de munca si fata de
propria persoana)
- trasaturi care deriva din vointa.
TRASATURI CARE EXPRIMA ORIENTAREA PERSOANEI

- Prin orientare se intelege atitudinea selectiva fata de

realitate, capabila sa exercite o influenta determinanta
asupra activitatii omului. Orientarea este de natura
ideologica si psihologica totodata. In plan ideologic,
orientarea se exprima prin conceptia omului despre lume si
viata.
- In plan psihologic, atitudinile fata de realitatea sociala,
respectiv continutul orientarii omului, se exprima prin
atitudinea fata de ceilalti oameni si atitudinea fata de
activitate (invatatura, munca), atitudini care se afla in
stranse interrelatii cu atitudinea fata de propria persoana.
 Pentru a descrie modul cum un elev participa la viata
colectivului, ne putem gandi, de exemplu, la o scara de
apreciere. Redam, dupa Ion Radu, o astfel de scara de
apreciere curenta, care ofera mijloace de expresie sub forma
unor descrieri condensate:
- mai mult retras, izolat, nu se intereseaza de problemele
colectivului;
- se sustrage de la munci sociale, lucreaza numai din obligatie;
- face strictul necesar, dar fara vreo initiativa;
- se integreaza in colectiv, este bun executant, dar fara opinie
proprie;
- autoritar, bun organizator si animator al colectivului.
 Pe baza observatiei zilnice, dirigintele clasei alege una
din alternativele oferite drept apreciere globala a
atitudinii elevului fata de colectiv. In interpretarea
acestei atitudini este necesar ca dirigintele sa discearna
ce tine de firea elevului (extravertita sau introvertita)
in relatiile sale cu colectivul si ce tine de caracterul sau.
TRASATURILE DE CARACTER DERIVATE DIN VOINTA OMULUI
- Vointa imprima caracterului asemenea trasaturi cum ar fi:
energia, fermitatea si gradul de organizare. Ca trasatura de
caracter, energia se exprima in hotararea, spiritul de
initiativa si curajul cu care omul actioneaza pentru
realizarea scopurilor fixare.
- Fermitatea caracterului exprima taria vointei si
perseverenta cu care lupta omul pentru realizarea
scopurilor, fara a ceda in fata dificultatilor si fara a se abate
de la activitatea inceputa.
- O alta trasatura volitiva de caracter o reprezinta gradul de
organizare, exprimat prin stapanirea de sine, spiritul de
disciplina si increderea in sine.