Repartiția inegală a uscatului și a apei pe glob
Repartiția inegală a căldurii pe glob (zone de climă) Repartiția neuniformă a umiditații (precipitații) Repartiția neuniformă a tipurilor de sol Repartiția inegală a cantității și duratei de lumină Factorul antropic-schimbarea diversității speciilor prin agricultură 1. Zona caldă 1. Clima ecuatorială 2. Clima subecuatorială 3. Clima tropical-aridă ( deșert ) 4. Clima tropical-umedă 2. Zona temperată 1. Clima subtropicală ( climă mediteraneană) 2. Clima subtropicală de nuanță oceanică 3. Clima subtropical-musonică 4. Clima temperat-oceanică 5. Clima temperat-continentală 6. Clima temperat-continentală excesivă 3. Zona rece 1. Clima subpolară 2. Clima polară Zona caldă se desfășoară între 30ºlat. N- 30ºlat S Temperaturile medii anuale sunt mai mari de 15ºC datorită bilanțului radiativ terestru Q Acest bilanț are valori pozitive de peste 180- 200 kcal/an Savana Climatul subecuatorial se desfasoara intre 5º-12º latitudine nordica si sudica Se desfasoara in: Africa, Podisul Deccan (India), America Centrala si de Sud, Australia de NE. Are două sezoane: unul ploios (pe timpul verii emisferei) și unul secetos (pe timpul iernii emisferei); din aceasta cauza padurea creste doar pe marginea fluviilor(paduri galerii) si catre zona freatica (unde panza freatica se mentine si in anotimpul secetos). Are temperaturi mai ridicate iarna (în jur de 30ºC) Precipitațiile sunt abundente vara (aproximativ de 1500 mm) Vara se extinde in zona calmelor ecuatoriale (deci nu bat vânturi) Iarna bat alizeele Lumea animala este dominata de numarul mare al erbivorelor si al carnivorelor Sedezvolta in conditiile unui climat subecuatorial cald si cu umiditate alternanta Climatul este caracterizat prin existenţa a două sezoane distincte: o vară umedă şi călduroasă, legată de extinderea regimului ecuatorial al precipitaţiilor, şi o iarnă uscată, corespunzătoare condiţiilor introduse de vânturile alizee. Pp/mm/luna t=oC
Total pp/an: 1855 mm; Ampl. Termică anuală: 5,4ºC; Vânturi dominante: alizeele-iarna, vânturile ecuat. de vest-vara Formațiunea biogeografică zonală: savana; Solurile zonale: solurile roșii de savană Savana în Kenya Pădurea ecuatorială 12 luni umede
Pădurea luminoasă 2-3 luni secetoase
Silvosavana 4-5 luni secetoase
Savana 6 luni umede si 6 uscate
În Africa există savane cu baobabi, savane cu acacii, savane cu palmieri; În America de Sud există savane cu ierburi înalte şi arbori rari, ce poartă nume diferite în statele în care aceste formaţiuni sunt dominante:llianos in Venezuela(podisul Guyanelor), campos si campo cerrado în Brazilia. Caatinga braziliană Campo în Brazilia, în timpul sezonului secetos Campos cerrado în Brazilia Savana australiană Savana cu eucalipt in Australia Scrub cu eucalipt in Australia “Los Llanos” in Venezuela Llanos in Venezuela Savană cu baobab în Africa Savană cu acacia în Africa Palmier de savană Savana este alcătuită din specii xerofite, care au rădăcini adânci şi ramificaţii prin care absorb necesarul de apă din sol, iar suprafaţa frunzelor s-a redus până la spini, pentru micşorarea evapotranspiraţiei; Vegetația este formată din ierburi înalte care pot ajunge până la 2-4 metri; Cursurile de apă sunt însoţite adeseori de păduri- galerii, cu arbori având frunzele veşnic verzi, ca în pădurea ecuatorială; Solurile caracteristice sunt solurile roşii de savană, puţin protejate de vegetaţie,relativ fertile, predispuse la eroziune, îndeosebi în anotimpul uscat. Savana în Africa Dintre arbori, mai răspândiţi sunt baobabul, palmierul de savana şi acaccia, iar dintre ierburi predomină gramineele xerofite înalte de până la 2-3 m (iarba elefanţilor). Fauna cuprinde numeroase ierbivore (antilopa, gazela, elefantul, bivolul, girafa, zebra), carnivore(leul, tigrul, ghepardul, pantera, hiena), păsări (struţul – în Africa, emu – în Australia, nandu – în America de Sud, papagali, vulturi şa.). Acestora li se adaugă şerpi (cobra) şi insecte (termite – care-şi construiesc conuri de 5-6 m). Înapele râurilor trăieşte crocodilul, iar în apropierea acestora trăiesc hipopotamul şi rinocerul. În Australia animalul caracteristic este cangurul. Gazela în savană Zebre adăpându-se Rinoceri în savana din Africa de Sud Elefanți în savana din Africa Girafe în Africa Bivoli sălbatici în Africa Leul african Tigrii în India Hiene Cangurul, animal specific savanei din Australia Dintre păsări sunt specifice cele mari, alergătoare, cum sunt struţul, nandu şi emu. În apele râurilor mari trăieşte crocodilul, iar în apropierea apelor vieţuiesc rinocerul şi hipopotamul sau specii de păsări ca: flamingo, pelicani, egrete. Struți în savană Pasărea nandu Pelicani în savana din Australia Păsări flamingo Ariile savanelor sunt populate de nomazi (ex: tribul Masai din Kenya) Nomadismul poate fi în beneficiul mediului: animalele care pasc nu sunt ţinute într-un singur loc, ci mutate din loc în loc, permiţȃnd astfel vegetaţiei să se regenereze. Totuşi în timp de secetă pronunţată, animalele pot să înlăture puţina vegetaţie rămasă. Avȃnd ca rezultat un sol predispus la eroziune- chiar deşertificare în cazuri extreme. Nomazi din Etiopia Sat african Presiunea antropică este relativ mare și în aceste regiuni, mai ales în centrele de exploatări de minereuri, rezultând, pe spații variate, peisaje antropizate. În plus, regiunile de savană care n-au fost transformate în terenuri arabile constituie în prezent domeniul creșterii extensive a animalelor, în multe țări africane, sud- americane și asiatice. Vegetație de savană cuprinsă de flăcări În multe locuri savanele sunt distruse prin incendiere pentru obținerea terenurilor pentru culturi și pașunat, ceea ce contribuie la creșterea conținutului de CO2 și particule în atmosferă și la accentuarea efectului de seră. Păşunatul intens a dus la despădurirea unor regiuni pentru a facilita accesul şi hrana animalelor.Totuşi puterea mare de rezistenţa a vegetaţiei de savana face ca ea să se regenereze prin seminţe astfel că cel puţin 50% din copaci vor fi recuperaţi. Despădurire în favoarea extinderii terenului agricol Prindispariția florei datorită pășunatului excesiv și secetelor, marea parte a Sahelului (zona de trecere, circa 300-500 km lățime, între savană și deșerturile nord africane, cu vegetație ierboasă și precipitații de 200-600 mm) a devenit un teritoriu semideșertic sau chiar deșert. Deşertul Sahara s-a extins considerabil, din Antichitate până în prezent, ajungând în nord până la Marea Mediterană, iar în sud a invadat zona de savană printr-o fâşie de ariditate crescândă, numită Sahel. În vest a ajuns până la ţărmul Oceanului Atlantic, iar spre est până în Somalia. O deltă care se varsă în savana deșertificată a Africii