APARATUL

URINAR
format din rinichi şi căile urinare
extrarenale: calice, bazinete,
uretere, vezica urinară şi uretra

Rinichii – rol de filtrare (180 l sânge/

24 h) și produc urina (1-2 l /24h)
vehicul pentru eliminarea din
organism a substanțelor străine
- excreție, reabsorbție
- controlează echilibrul
acido-bazic al organismului
- produc doi hormoni :

renina = reglarea presiunii

sanghine
eritropoetina = stimulează
producerea de hematii în
hemomedulă.
 Rinichii

- situaţi în partea posterioară a cavităţii

abdominale, în poziţie retroperitoneală
- formă de bob de fasole
- lungimea 10-12 cm
- grosimea de 5-6 cm
- în centrul marginii concave - hilul renal
,conţine într-o concavitate artera şi vena
renală şi extremitatea superioară, dilatată a
ureterului = pelvisul renal.
Pelvisul renal / bazinetul se divide în trei
ramuri denumite calice mari, care la rândul
lor se ramifică în calicele mici.
la exterior, rinichiul este acoperit de o
capsulă conjunctivă.
■ Macroscopic: pe o secţiune
frontală la nivelul circumferinţei
rinichiului, se disting şi cu ochiul liber
două zone concentrice:
- zona corticală la exterior, de culoare
mai închisă şi aspect granular .
- zona medulara la interior, mai gălbuie,
de aspect striat
● Medulara - 6-12 formaţiuni
triunghiulare – piramide medulare
Malpighi, cu baza spre corticală şi vârful
spre papila renală; fiecare piramidă
Malpighi este flancată de coloane de
parenchim renal = coloane Bertin, ce
coboară profund în medulară dinspre
zona corticală.
● Corticala – spaţiul între baza
piramidelor Malpighi şi capsulă;
- mici formaţiuni piramidale cu baza la
piramida Malpighi şi vârful spre capsulă
= piramidele corticale Ferrein (200
pentru fiecare piramidă Malpighi).
- între vârful piramidelor Ferrein şi
capsulă - zonă subţire de parenchim =
cortex corticis, iar între piramidele
Ferrein parenchimul formează labirintul
renal
 Histologic: Tubul urinifer
substanţă medulară: ● corpusculii renali, tubii
piramidele Malpighi şi piramidele contorţi proximali şi tubii
Ferrein contorți distali - în substanţa
corticală,
substanţa corticală: ● ansele Henle şi tubii
cortex corticis, labirintul şi
coloanele Bertin
colectori în substanţa
medulară
Structura histologică

● parenchimul renal - totalitatea tubilor uriniferi

Nefronii - unităţile morfofuncţionale ale rinichiului

- se deschid prin intermediul tubilor colectori în areea cribrosa, de la
nivelul papilelor renale

tub urinifer = nefron + tub colector

Rinichiul uman conţine cca 1,5 milioane de tubi uriniferi.

● stroma
alcătuită din capsulă ce înveleşte organul şi din ţesutul
conjunctiv dintre componentele tubilor uriniferi din corticală şi
medulară.
Tubul urinifer
1. Nefronul
Format - corpusculul renal / corpusculul
Malpighi - filtrează plasma, rezultând
urina primară
- tub lung, subîmpărţit în mai
multe segmente care prezintă diverse
diferenţieri ale epiteliului - urina primară
suferă o serie de modificări :
● tubul contort proximal / tubul contort de
ordinul I, în vecinătatea corpusculului
Malpighi
● ansa Henle - o porţiune descendentă şi o
porţiune ascendentă; după lungimea ansei
Henle, există nefroni cu ansă scurtă,
majoritatea, şi nefroni cu ansă lungă.
● tubul contort distal / de ordinul II, situat
de asemenea în vecinătatea corpusculului
renal, mai aproape decât cel proximal.

Corpusculul renal şi tubii contorţi

sunt situaţi în substanţa corticala
Ansele Henle şi tubii colectori sunt
situaţi în substanţa medulară
♦ Corpusculul Malpighi /
corpusculul renal
1. - capsula Bowmann = capsulă
epitelială, care înconjoară
2. - glomerulul renal = ghem de
capilare
Corpusculul renal prezintă un pol
vascular, pe unde pătrunde arteriola
aferentă, care prin capilarizare va
forma glomerulul şi pe unde arteriola
eferentă părăseşte glomerulul, şi un
pol urinar, unde capsula Bowmann
se continuă cu tubul contort proximal

1. Capsula Bowmann formată

- o foiţă internă / viscerală - se mulează pe ghemul de capilare şi se
reflectă la polul vascular ca foiţă externă/ parietală;
- între cele două foiţe - camera glomerulară/cavitatea corpusculului
Malpighi, care se continuă cu lumenul tubului contort proximal
● Foiţa viscerală
-formată din celule = podocite: corp
voluminos, formă stelată,
numeroase prelungiri pedicele
(picioruşe) care se aplică ca nişte
tentacule pe ghemul de capilare.
Pedicelele se termină printr-o
dilataţie în formă de clopot care
înconjoară ansa capilară.
Un podocit emite prelungiri care se
aplică pe mai multe anse capilare.
La nivelul unei anse capilare din
glomerul, pedicelele aparţinând
mai multor podocite se
intersectează unele cu celelalte
formând un labirint alcătuit din
fante de filtrare prin care filtratul ● Membrana bazală, interpusă între
plasmatic ajunge în capilar. endoteliul capilar şi epiteliul glomerular
● Foiţa externă, parietală - ţesut conjunctiv
Fantele de filtrare sunt închise de dens ce se continuă la polul urinar cu cel
membrane ce prezintă pori al tubului contort proximal.
rectangulari.
Membrana filtrantă a urinii primare : epiteliul
podocitar care se sprijină pe propria
membrană bazală, spaţiul labirintic
subpodocitar cu fantele de filtrare, membrana
bazală şi endoteliul capilar
■ Glomerulul renal
- componenta vasculară a corpusculului
Malpighi
Format:
- ghemul de capilare : arteriola aferentă
pătrunde la polul vascular al corpusculului
renal şi se divide imediat în 4-6 ramuri
principale, care prin ramificare ulterioară vor
da naştere capilarelor glomerulare.
Capilarele se anastomozează între ele dar
numai cele provenind de la aceeaşi ramură a
arteriolei aferente.
- iau naştere 4-6 lobuli capilari, care
schematic au forma unei felii de citrice.

Prin confluarea capilarelor iau naştere tot

atâtea ramuri care se unesc şi părăsesc
corpusculul ca arteriolă eferentă, de
asemenea la nivelul polului vascular.

Endoteliul capilar este de tip fenestrat,

citoplasma fiind prevăzută cu pori, lipsiţi de
diafragmă, spre deosebire de alte capilare
fenestrate din organism. Celulele endoteliale
se solidarizează între ele prin complexe
joncţionale.
 -mezangiul - ax de ţesut conjunctiv pe care se
sprijină capilarele; celulele mezangiale - un tip
particular de pericite , furnizează un suport
mecanic anselor capilare.
- capacitate fagocitară;
-prezintă în citoplasmă proteine contractile - rol în
contracţia capilarelor; răspund la stimulare cu
angiotensină II şi la alte substanţe
vasoconstrictoare.

Mezangiul are rol în reglarea numărului de anse

capilare deschise, deci în cantitatea de plasmă ce
se filtrează.
Se reduce astfel suprafaţa de filtrare glomerulară
prin blocarea fluxului sanghin în unele anse
capilare.
Capilarele - un pol liber, cel mai important, care
bombează în camera glomerulară, şi un pol în
contact cu mezangiul.

Urina primară, rezultată din filtrarea la nivelul corpusculului Malpighi,

reprezintă plasma lipsită de elemente figurate şi de unele proteine cu
greutate moleculară mare.
♦ Tubul contort proximal
- porţiune vecină corpusculului renal, extrem de sinuoasă,
pars contorta, formată din anse ce se îndreaptă spre
suprafaţa rinichiului. Tubul se întoarce apoi în vecinătatea
corpusculului şi pătrunde în medulară sub forma unui tub
rectiliniu - pars recta, care se continuă cu ansa Henle.
- căptuşit de un epiteliu format din celulele = nefrocite cu
”margine în perie” la polul apical , MB.
-se reabsorb glucoza şi aminoacizii din filtratul primar , 70
% din apă şi din ionii de Na+.

♦ Ansa Henle
- braţ descendent, subţire care continuă pars recta a
tubului proximal în medulară, cu diametru redus, mărginit
de un epiteliul pavimentos, se aseamănă pe secţiune
transversală cu un capilar.
-porţiunea ascendentă - mărginită de un epiteliu mai înalt,
cubico-cilindric, asemănător celui din tubul contort
proximal. Celulele nu prezintă margine în perie iar nucleul
este în poziţie mijlocie.

♦ Tubul contort distal

- porţiune dreaptă , pars recta, ce continuă braţul ascendent al ansei Henle, situat în medulara
externă, se continuă cu
-pars contorta , porţiunea sinuoasă, situată în corticală, în vecinătatea corpusculului renal, mai
aproape decât tubul contort proximal.

În zona în care celulele tubului contort distal intră în raport cu polul vascular al nefronului de
origine, ele se modifică formând macula densa, componentă a aparatului juxtaglomerular.
În rest epiteliul este format din celule cubice. Lumenul tubului are un diametru mai mare decât al
celui proximal. Celulele sunt lipsite de margine în perie.
În porţiunea ascendentă a ansei Henle şi în tubul contort distal se reabsorb Cl- şi Na+ şi ele sunt
practic impermeabile pentru apă.
 2. Tubii colectori

Rezultă prin confluarea

segmentelor distale ale mai
multor nefroni şi se dirijează în
linie dreaptă spre vârful
piramidelor Malpighi.
Epiteliul de căptuşire - simplu
cubic;
- celulele prezintă citoplasmă
clară pe preparatele
histologice, ele devin din ce în
ce mai înalte pe măsură ce
calibrul tubilor creşte.
- porţiunea finală a tubilor
colectori - tubi drepţi Bellini /
tubi papilari; se deschid în
calicele mici ale pelvisului
renal, la nivelul areei cribroza
din papila renală.
medulara
 Aparatul juxtaglomerular

= ansamblu de structuri histologice situat la polul vascular al corpusculului

Malpighi, în unghiul delimitat de arteriola aferentă, arteriola eferentă şi tubul
contort distal al nefronului de origine.
Rolul său este de a controla presiunea arterială sistemică şi filtrarea glomerulară.
Alcătuit :

1. macula densa : celulele modificate ale tubului contort distal în contact

cu polul vascular al corpusculului renal: celule înalte, dispuse în palisadă,
cu citoplasma bazofilă.
La polul apical celulele prezintă microvili şi un cil unic, iar la polul bazal
numeroase prelungiri citoplasmatice care vin în contact cu celulele
modificate ale arteriolei aferente; funcţionează ca un chemoreceptor pentru
Na sau pentru fluxul urinar din tubul contort distal şi modulează activitatea
celulelor juxtaglomerulare.

2. celulele juxtaglomerulare - diferenţieri ale fibrelor musculare netede din media

arteriolei aferente adiacente maculei densa; celulele prezintă în citoplasmă un
număr variabil de granulaţii ce conţin renină care catalizează transformarea
angiotensinogenului în angiotensină, ce acţionează ca vasoconstrictor.

3. lacis - mezangiul extraglomerular, format din celule de formă neregulată

Macula densa acţionează ca un
chemoreceptor sensibil la schimbările
concentraţiei de Na . Semnalul este
transmis celulelor juxtaglomerulare din
arteriola aferentă şi induce eliberarea de
renină din granulaţiile acestora.
Renina acţionează asupra celulelor
mezangiale extra glomerulare din lacis, ce
prezintă receptori pentru renină şi pentru
alte vasoconstrictoare, şi sunt joncţionate
între ele şi cu cele din mezangiul
intraglomerular. Acestea din urmă au
capacitate contractilă şi determină
reducerea fluxului sanghin în unele anse
capilare, prin contracţia acestora.
CAILE URINARE
căi urinare intrarenale - segmentele tubului urinifer
căile urinare extrarenale: calice, bazinet, uretere,
vezica urinară şi uretră.

plan general comun de organizare:

la interior o tunica mucoasă, formată din epiteliu de
tip special, denumit uroteliu, o tunica
fibromusculară cu fibre musculare netede, dispuse
în special circular şi numeroase fibre elastice, iar
la exterior adventicea, formată din ţesut conjunctiv
lax.

● Calicele cavităţi conice, cu baza spre medulară,

unde este situată papila renală.
Papila este perforată de 30-40 orificii care
corespund canalelor papilare rezultate prin
confluarea mai multor tubi colectori.

● Ureterul - organ pereche ce continuă bazinetul format din cele trei tunici; pe
secţiune transversală, lumenul - stelat, mucoasa - cute longitudinale.
Mucoasa este formată din uroteliu, membrana bazală şi chorion.
Musculara - fibre musculare netede dispuse în principal pe două planuri: intern
longitudinal şi extern circular.
La exterior - adventicea.
 Vezica urinară
- organul de depozitare temporară a urinii.
Mucoasa este căptuşită de un epiteliul de
tranziţie/paramalpighian / uroteliu.
- deosebit de gros, fiind format din 6-8 straturi
de celule, unite între ele prin desmozomi.
Epiteliul - capacitate plastică deosebită: în stare
de plin el se aplatizează până la 2-3 rânduri de
celule.

Chorionul - ţesut conjunctiv dens, bogat în

fascicule de fibre colagene cu dispoziţie
neregulată

Musculara/detrusor vezical - bine dezvoltată ;

formată din fascicule groase de fibre musculare
netede organizate pe trei planuri, ce nu prezintă
o delimitare precisă: longitudinal intern şi
extern şi circular mediu. Stratul circular
formează la vârful vezicii sfincterul intern.
La exterior se găseşte adventicea
 Uretra
♀
L= 4 cm, G= 8 mm.
Mucoasa
♂
L =15-20cm
Epiteliul
În vecinătatea vezicii urinare este 1. Prostatică căptușită de
căptușită de uroteliul acesteia, care este uroteliu și insule ce celule
treptat înlocuit de un epiteliu cilindric cilindrice
stratificat în segmentul intermediar și 2. Membranoasă – epiteliu
apoi un epiteliu stratificat scoamos cilindric stratificat
nekeratinizat . 3. Spongioasă -traversează
Invaginațiile acestui epiteliu formează corpul spongios al penisului –
glandele uretrale - sintetizează mucus. epiteliu scoamos nekeratinizat
Lamina propria - țesut conjunctiv lax,
conține un plex venos asemănător Lamina propria
țesutului cavernos . Mucoasa – glande Littre și
glande bulbouretrale
Pătura musculară – strat intern
longitudinal și extern circular.
Adventicea - țesut conjunctiv lax