CAUCIUCUL

– aparitie si utilizare -
Referat chimie

IONESCU CRISTIAN ANDREI

CLASA a X –a C
 Cauciucul este un termen
general care definește polimeri elastici
din gumă, poate fi de origine naturală,
sau cauciucul sintetic obținut
din izopren, acesta din urmă este o
formă mai pură omogenă și cheltuielile
de obținere sunt mai reduse decât cele
ale cauciucului natural. Utilizarea
principală a cauciucului sintetic este
pentru fabricarea anvelopelor, sau ca
înlocuitor al cauciucului natural care se
obține din latexul de rășină produs
de arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis).
 În anul 1860, Greville Williams
reușește să obțină și să stabilească
formula chimică a izoprenului (C5H8) prin
distilarea cauciucului natural. Această
descoperire face posibilă etapa următoare
de sintetizare a cauciucului artificial
din izopren și acid clorhidric, în anul 1879
de către „Gustave Bouchardat”. Prin anul
1900 J. Kondakow reușește sintetizarea
din dimetilbutadienă, patentul de obținere
a cauciucului artificial a fost acordat în
anul 1909 lui „Fritz Hofmann”.
Această descoperire permite
firmei Bayer din Leverkusen să producă
între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500
de tone cauciuc artificial. Prima producție
de cauciuc sintetic reentabilă din punct de
vedere economic a fost cauciucul (SBR)
produs în 1929.
 În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La
Condamine întreprinde o expediție științifică în Peru pentru
măsurarea meridianului terestru.
În zona Amazonului, în 1744, descoperă arborele de
cauciuc și remarcă proprietățile sevei secretate de
acesta.Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea,
pe care o brevetează în 1844.
În 1860, Charles G. William obține
separarea izoprenului. Alte inovații industriale sunt aduse
de francezul Gustave Bouchardat în 1880 și de englezul William
Tilden în 1884. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este
stimulată producția de cauciuc sintetic pentru înlocuirea
cauciucului natural. Vulcanizarea este un proces chimic care
presupune transformarea cauciucului natural sau
a polimerilor corespunzători.
 Secretul succesului cauciucului sintetic constă în structura
propriei catene de molecule: două terminaţii dure în exterior
(stiren), o parte centrală flexibilă, mai moale, cauciucoasă
(butadienă).
Astfel, structura este: Stiren – butadienă – stiren = SBS.
Acesta arată ca o coardă de sărit cu nişte mânere foarte lungi. Cea
mai bună parte este că: puteţi personaliza această coardă de sărit
astfel încât să puteţi depăşi cu uşurinţă cu ea orice provocare.
 Odată cu dezvoltarea industriei de cauciuc natural, a început
să fie ratată, deoarece producția și utilizarea produselor din cauciuc
au crescut dramatic, ca urmare a căutării cauciucului artificial, se
mai numește și sintetic.Acest tip de cauciuc este fabricat din petrol
în instalații chimice care utilizează separatoare de distilare. Pentru
obținerea cauciucului, care nu ar fi inferior calității ca a celui natural,
masa separată este supusă unui tratament termic.Cauciucul sintetic
constă din lanțuri scurte de hidrocarburi. Prin proprietățile sale, ea
nu este inferioară naturii, ci în unele privințe chiar o depășește.
 Rusia a devenit unul dintre descoperitorii de cauciuc sintetic, în
timp ce restul țărilor industrializate de mulți ani au primit sapă
plastică din coloniile lor, fără a-și face griji prea mult despre găsirea
unor analogi sintetici. Primul cauciuc sintetizat, bazat pe reacția
butadienului și a alcoolului etilic, a fost obținut de chimistul sovietic
S. V. Lebedev în 1927, iar în 1932 URSS a început producția
industrială de cauciuc sintetic.
În prezent, se produc multe tipuri de cauciuc
sintetic, care includ următoarele tipuri:
- buddiennitril;
- silicon;
- poliuretan;
- cloropren;
- conținând fluor;
- vinilpiridină.
 Ce nu ştiaţi despre cauciuc

Chimistul scoţian Charles Macintosh (1766 – 1843) a realizat primul material folosit la
confecţionarea hainelor impermeabile, fixând omaterial folosit la confecţionarea hainelor
impermeabile, fixând o foaie de cauciuc între două bucăţi de pânză.
Cauciucul extras din latex are unele proprietăţi nesatisfăcătoare:
- se înmoaie uşor la căldură, se sfărâmă la temperaturi joase,
- se sfărâmă la temperaturi joase, se uzează uşor,
- se dizolvă în benzină.
Elasticitatea cauciucului este diferită de cea a metalelor:
- cauciucul se încălzeşte la alungire, transformând în căldură lucrul mecanic consumat
pentru alungire.
Astecii si mayasii au fost primii care au descoperit arborele de cauciuc.
Cauciucul a fost interzis in secolul 15.
Charles Marie de La Condaminel-a redescoperit in 1735. Iar in 1739 a început
comercializarea cauciucului natural.
În 1909 chimistul Fritz Hofmann a inventat cauciucul sintetic.