Efectul

fotoelectric extern

Tăiatu Iulian
Clasa a XII-a G
► DEFINITIE: Prin efect fotoelectric extern se
intelege emisia de electroni dintr-un material sub
actiunea radiatiei electromagnetice incidente. Există şi
efect fotoelectric intern, care constă în generarea unor
purtători de sarcină liberi în interiorul unui
semiconductor sub acţiunea radiaţiei electromagnetice.

► DESCOPERIRE: Efectul fotoelectric, descoperit de Hertz în

1890, nu a putut fi explicat pe baza teoriei ondulatorii. A
fost explicat în 1904 de către Einstein pe baza teoriei
corpusculare a luminii (lumina este emisă, se propagă şi
este absorbită în mod discontinuu sub formă de fotoni).
 EFECTUL FOTOELECTRIC
Emisia de electroni de către un corp aflat sub acţiunea radiaţiei electromagnetice.
LEGI:
1. Intensitatea fotocurentului electric de
saturaţie este proporţională cu fluxul
radiaţiilor incidente, când frecvenţa este
constantă.
2. Energia fotoelectronilor emişi creşte
liniar cu frecvenţa radiaţiei
electromagnetice incidente, fiind
independentă de fluxul acestora.
3. Efectul fotoelectric se produce doar
dacă frecvenţa radiaţiilor incidente
depăşeşte o anumită valoare
caracteristică fiecărui element, numită
frecvenţă de prag (pragul roşu al
efectului fotoelectric).

4. Efectul fotoelectric are loc practic

instantaneu.
Efectul fotoelectric
Legile empirice ale efectului fotoelectric:
 potenţialul de blocare (energia cinetică a fotoelectronilor) nu se modifică dacă se
modifică intensitatea radiaţiei incidente, dar se modifică intensitatea curentului în
circuit.
 creşterea frecvenţei se observă o creştere a potenţialului de blocare (energia
cinetică a fotoelectronilor), pentru acelaşi material la catod, i.
 lucrul de extracţie constantă de material
 frecvenţă prag de la care se manifestă efectul fotoelectric.
 dată emisia de electroni încă de la începutul iradierii (efectul fotoelectric se
produce instantaneu).
 Planck
Planck
► Max Planck (1900) a
revenit la teoria
corpusculară a luminii,
formulând ipoteza
cuantică a emisiei
radiaţiei luminoase.
► Albert Einstein a fost însă
cel care a extins ideile lui Caracteristicile fotonului

Planck şi a introdus masa de repaus m0 = 0

noţiunea de foton pentru
particular de lumină. viteza în vid c = 3.108 m/s

energia e = hn = mc2

p = mc = hn/c
impulsul = h/l

Einstein sarcina electrică q=o

► Astăzi se acceptă că lumina este de natură
electromagnetică şi că are un character dual:
ondulatoriu şi corpuscular.
► In anumite fenomene se manifestă aspectul
ondulatoriu (reflexie, refracţie, interferenţă, difracţie,
polarizare).
► In alte fenomene se manifestă aspectul
corpuscular (emisia radiaţiei electromagnetice,
absorbţia luminii, efectul fotoelectric).
► Energia unui foton este dată de relaţia lui Planck:

unde: h=6,625.10-34 Js este constanta lui Planck, iar ν – frecvenţa radiaţiei respective.

► În procesul fotoelectric, fotonii vor fi absorbiţi de electronii din interiorul metalului.

Fiecare electron nu poate absorbi decât un singur foton, primind astfel energia dată
de relaţia (1).
► Dacă ν> νprag, o parte din această energie este utilizată pentru a învinge bariera
de potenţial, restul rămânând sub formă de energie cinetică fotoelectronului. Astfel
bilanţul energetic pentru procesul de ciocnire dintre foton si electron se scrie:

► unde A= hνprag este lucrul mecanic de ieşire a unui electron din catod.

► Cu ajutorul acetei relatii, propuse de Einstein, pot fi explicate legile efectului

fotoelectric extern.
 Pentru studiul legilor efectului fotoelectric extern se foloseste celula
fotoelectrica, alcătuită dintr-un un balon de sticlă vidat, o buclă metalică
centrală ce constituie anodul şi o suprafaţă metalică ce constituie
catodul.
 Introducând celula în circuit, se constată că în absenţa iluminării intensitatea
curentului este zero. Trimiţând un fascicul de radiaţii asupra catodului se
observă apariţia unui curent chiar dacă tensiunea aplicată celulei este zero.
Aceasta se explică prin faptul că electronii emişi prin efect fotoelectric au
energie cinetică suficientă pentru a ajunge la anod şi a închide astfel circuitul.
Se constată că intensitatea fotocurentului depinde de iluminarea fotocadului şi
de tensiunea aplicată celulei.
 VERIFICAREA LEGILOR EFECTULUI FOTOELECTRIC EXTERN
DETERMINAREA CONSTANTEI LUI PLANK
1. PRINCIPIUL LUCRĂRII:
Efectul fotoelectric extern este un proces de interacţiune dintre radiaţia electromagnetică şi
substanţă şi constă în emisia de electroni de pe suprafaţa unui metal iradiată cu radiaţie
luminoasă. Legile efectului fotoelectric extern nu pot fi explicate pe baza electrodinamicii
clasice. Interpretarea cuantică a efectului fotoelectric ca un proces constând dintr-o ciocnire
perfect plastică dintre fotonii de radiaţie electromagnetică şi electronii liberi din metale a fost
dată de A. Einstein. Conform acestei interpretări, energia Ef = h a unui foton care participă la
acest proces este în parte utilizată pentru efectuarea lucrului mecanic de extracţie (Le) a
electronului din metal, restul fiind transferată fotoelectronului sub formă de energie cinetică:
m0 v 2 (1)
h  Le 
2
In acestă lucrare se verifică două din legile efectului fotoelectric extern:
-1. Există o frecvenţă minimă (de prag) a radiaţiei incidente, sub a cărei valoare electronii nu
mai sunt expulzaţi (v = 0). Impunând în relaţia (1) condiţia v = 0 pentru rezultă:
h 0  Le (2)
Frecvenţa de prag, o şi lucrul de extracţie depind de natura substanţei iradiante.
-2. Energia cinetică a fotoelectronilor este proporţională cu frecvenţa radiaţiei incidente. Într-
adevăr din relaţia (1) [i (2) rezultă:
m0v 2
Ec   h  0 
2 (3)
Se observă că Ec >=0 pentru .
Dacă se aplică fotoelectronilor un potenţial de frânare, US care să-i oprească la suprafaţa
metalului atunci, Ec = eUs şi din relaţia (3) rezultă:
h h
Us    0
e e (4)
CELULA FOTOELECTRICĂ