Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6
Pe lîngă aceste trei tipuri de bază ale memoriei s-au
mai depistat cîteva intermediare.
Memoria operaţională sau de lucru: prevede păstrarea
informaţiei pentru o anumită perioadă de timp – de la
cîteva secunde pînă la cîteva zile. Perioada păstrării
acestei informaţii depinde de sarcinile şi scopul propus.
Memoria ereditară – presupune păstrarea informaţiei la
nivel de genotip, care se transmite şi se realizează
ereditar. Prin ea se transmite informaţia referitoare la
mecanismele biologice, mutaţiile şi schimbările la nivel
de celulă. Este unica memorie asupra căreia nu se poate
influenţa prin intermediul procesului educaţional.
7
În funcţie de prezenţa sau absenţa scopului, a
intenţiei de a memora se pot diferenţia:
Memoria involuntară Memoria voluntară
(incidentală) – se (intenţionată) – este
realizează automat, fără organizată,
un scop şi un efort sistematică,
special, fiind dependentă productivă şi se
de particularităţile acelui manifestă mai ales în
stimul care a provocat-o. activităţile dificile,
monotone.
8
În funcţie de prezenţa sau absenţa gândirii, înţelegerii
sensului celor memorate, a unor asociaţii logice,
deosebim:
9
În funcţie de conţinutul memorării şi specializarea
proceselor psihice implicate în procesarea
informaţiei există:
Memorie motorie – constă în asimilarea deprinderilor
motorii şi a mişcărilor.
Memorie afectivă – păstrează sentimentele formate în
procesul contactării omului cu lumea înconjurătoare,
incluzând memoria verbal-logică şi intuitiv-plastică.
- Memorie verbal-logică realizează memorarea informaţiei
citite, auzite în formă verbală.
- Memorie intuitiv-plastică contribuie la memorarea şi
reproducerea imaginilor, tablourilor, peisajelor din
natură, pieselor muzicale, mirosurilor, gusturilor.
10
3. CALITĂŢILE MEMORIEI
În procesul funcţionării sale concrete, memoria capătă o serie de calităţi.
11
4. FACTORI DE OPTIMIZARE A
MEMORIEI
a) motivaţia subiectului, scopul memoriei
b) necesitatea cunoaşterii efectelor, a rezultatelor învăţării,
c) înţelegerea materialului de învăţat, prelucrarea sa logică, recurgându-se la
memoria semantică, realizarea unor legături cu cunoştinţele anterior
asimilate.
d) voinţa, intenţia de a ţine minte.
e) repetarea cunoştinţelor.
f) Fixarea şi conservarea cunoştinţelor poate fi facilitată ori, dimpotrivă,
îngreunată în funcţie de existenţa unei interacţiuni între cunoştinţe şi
priceperi. Interacţiunea poate avea o influenţă pozitivă, şi atunci vorbim de
transfer, dar poate avea un efect negativ numit interferenţă (sau inhibiţie).
12
Modul de organizare optim al
învăţării:
familiarizarea cu textul, presupunând o lectură rapidă a întregului
material, pentru orientare.
aprofundarea ideilor: se fragmentează cursul după principalele
teme şi se urmăreşte deplina înţelegere şi sistematizare a primei
teme.
reluarea fiecărei teme în vederea unei memorări analitice, când
memorăm ceea ce încă n-am reţinut şi revedem fişele, subliniind
ceea ce ne interesează.
în ansamblu, când recapitularea întregului material este însoţită
de întocmirea unor scheme: câteva idei principale pe o foaie de
hârtie, sintetizând esenţa fiecărei lecţii.
în ajun de examen se impune recapitularea acestor scheme care
ne ajuta să putem aborda subiecte de sinteză presupunând
cunoştinţe din diferite lecţii.
13